Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Suzana Deac         Publicat în: Ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Caruselul
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Caruselul 
  
Din copilărie te acaparează caruselul cu multe scaune zburătoare. Nu există nicio jucărie mai impunătoare decât caruselul. Dacă te urci pe el, nu vei uita niciodată că este prima încercare de zbor peste lume, peste tine, atunci te întâlneşti cu imagini care ar putea fi ale tale, le vezi desenate doar mental, pictograme lăsate timpului. 
  
Aşa era şi pentru mine o enigmă arhaică atracţia caruselului... în primul rând nu ştiam niciodată câte scaune poate să aibă un carusel? Nu am văzut, din ce se fabrică sau de ce se fabrică asemenea minunăţii, poate ca să ajungi Vlaicu, Coandă, să-ţi închipui că eşti pe Lună, pe Marte, în rai, să-ţi imaginezi că este viaţă şi dincolo de Terra, idee cu care te distrezi cumplit de degajat în anii tinereţii ca mai apoi să te ageţi cu toate fibrele antrenate sau vlăguite, de o emisferă, care este dispusă să te primească şi după viaţă. 
  
Când mă dădeam pe carusel mă visam mare, peste nevoile primare, pe nivele care absorb tot ce este cognoscibil sau necognoscibil şi tindeam să le cunosc... vroiam să ajung deasupra sinelui, deasupra eului cotidian...vroiam un eu cadou, un eu care nu se pune la pomul de crăciun, dar îi stă bine pe gard, pe prispă, în balcon, în vârful crengilor care cântă de mai, în vârful degetului arătător care vede viitorul şi te întrebi: pe unde mai departe? 
  
Întotdeauna este vorba despre dragostea de sine... doar clipe, momente, dispoziţii despre altcineva sau altceva... şi tot în tangenţă cu noi. Iubirea de sine o poţi plimba pe stânci, în autobuze, în metrou, în cărţile scrise citite şi scrise, o poţi oferi vulturilor care stau vicleşug la pândă sau “vaporilor dansatori” care au iscusinţa de a se strecura în orice unghi imposibil, de a salva un alt vapor... mă găsesc în golful de reanimare şi aştept vaporul dansator, care se poate întoarce din orice direcţie, cu cea mai mare viteză... 
  
O renaştere care îmi explică mersul lucrurilor, întotdeauna mi-au plăcut teoriile univoce, mi se păreau mai uşor de contrazis, dar teoriile care povestesc despre viaţă? Dar teoriile despre viaţa mea? 
  
Hai să vorbim despre câştig care interesează pe orice persoană: eu câştig, tu câştigi, el câştigă, noi câştigăm, voi câştigaţi, ei câştigă! Dar ce? Vrei adevărul? 
  
Întreabă-mă şi lasă-mă să tac. 
  
S-a oprit caruselul şi eu vroiam să mă urc pe scaunul cel mai apropiat şi am zburat, în spatele meu zbura un flăcău zvăpăiat, un brunet mult prea matur pentru cosiţele mele blonde, dar mă atrăgea necunoscutul în acelaşi raport, în care mă speria, şi ne legam cu lanţurile de pe atunci, să nu fie libertatea deplină pentru zborul de mai târziu, să nu cădem pe pământul ţării să-l împovărăm suplimentar, şi zburam spre cer fără nori, doar cu lumina albastră aprinsă, nu ştiu cum făcea feciorul dar venea după mine înverşunat şi se arunca feroce în aer, doar de lanţ ţinut, trupul tăind văzduhul şi mă prindea în aerul acela rarefiat, din scaunul lui înaripat şi mă răsucea cu atăta putere, de simţeam cum se împrăştie universul din mine, iar până mă deşurubam mi se părea o minunăţie în desfrâu, o rugăciune în dezvirginare.  
  
A doua oară m-am urcat într-un scaun de teleferic, cu un grec, la Braşov, nicio o boabă nu cunoşteam din limba lui, dar ne-am înţeles, am savurat tainele naturii din interior şi când s-a agăţat de mine cu disperare, am ştiut că-i e frică de înălţime... şi de sentimentele lui faţă de ea, partenera lui: o româncă reuşită, care vroia să şi muncească, dar să se şi distreze. 
  
S-a agăţat de mine că-i era frică de înălţime şi mie de mine însămi, i-am povestit în cele treizeci de minute toată viaţa mea fără să-mi ştie limba. Dacă ştiam cânta, aş fi cântat, el trebuia să-mi audă doar vocea, o voce umană ca să ştie că nu-i singur şi nu se va topi în natură, răpit de peisajele care zburau departe. A recepţionat muzica mea în armonie cu rădăcinile.Grecul m-a înţeles, supravieţuind, şi nu-mi cunoştea limba. Alţii îmi cunoşteau limba şi nu puteau zbura cu mine. 
  
Caruselul din Budapesta m-a înnebunit de-a dreptul, mergea în valuri, nu ştiam cât de înalt ţâşnim, nu ştiam cât de adânc coborâm, nu ştiam dacă vom ajunge vreodată pe un teren stabil, era un joc cu viaţa, ameţeam dar n-am vărsat, îmi venea să zbier şi am zbierat, am coborât ca o avalanşă haotică şi mă întrebam, dar nu aveam vreme pentru întrebări, şi am urcat către cer care nu ne-a primit, pe motiv ca prea devreme aţi venit... şi când, în sfârşit am aterizat... am mai vrut să urc... oare de ce? Poate... după răspunsuri. Ce este în acest zbor care te atrage fără condiţii? Sau zborul ca atare declanşează întrebările? Zborul cu desen de pazel, dintr-un cer decupat. 
  
Ultimul zbor a ţinut 35 de ani! La început am zburat paralel cu pământul, atingând vârful brazilor, apoi degetele florilor, albinelor şi ierbii, am atins chiar solul din zbor, am ras iarba fragedă, am scobit pământul şi am făcut găuri de trecere că doar trebuia să supravieţuim şi noi, şi toţi care vroiau să convieţuiască în cuplu, am săpat tuneluri de eliberare... ştiind din picturile existenţiale că o închisoare consimţită e mai bună decât libertatea fără garduri. 
  
Niciodată nu ştii cum ar fi fost alternativa la prezent sau la trecut. Cu viitorul mai poţi jongla, stând în faţa geamului şi închipuindu-ţi drumuri cu intersecţii. Dar numai geamul are asemenea predispoziţii. 
  
Şi azi alegi să zbori cu caruselul, prin alţii, care se urcă în scaune şi merg până la cer, ştii că la acea intersecţie dintre scaun şi vectorul cerului, e visul tău... un alb de crin trepidant care dansează într-un vals transparent, cu mângâieri verzi şi sfioase, furând lumina galbenă care se apleacă să te absoarbă. 
  
Caruselul trăieşte în noi ... pentru senzaţia zborului. 
  
Suzana Deac 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Caruselul / Suzana Deac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 337, Anul I, 03 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Suzana Deac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!