Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Aspiratii > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011        Toate Articolele Autorului

CARTEA LUI RUT SAU ORIGINILE DINASTIEI REGALE ÎN ISRAELUL ANTIC
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cartea lui Rut ne oferă o imagine complementară la tot ce am parcurs din Biblie până în clipa de faţă. Dacă ne-am obişnuit cu ideea că populaţiile din Palestina erau cu totul pierdute în politeism şi degradare, în acest moment putem realiza o reevaluare ţinând cont de exemplul oferit de către Rut din Moab, descris în cartea care îi poartă numele. 
  
Este adevărat că moabiţii erau descendenţi ai lui Lot, nepotul lui Avraam, nefiind înrudiţi cu populaţiile hamitice din Palestina. Însă cu toate acestea, religia lor era politeistă, de-a lungul vremii fiind pierdută moştenirea monoteistă din partea lui Lot şi a părinţilor săi. 
  
Această pierdere de identitate i-a condus pe moabiţi la o stare avansată de degradare morală, lucru ce se poate urmări de-a lungul relatărilor despre Moab din cuprinsul Bibliei. Fenomenul de alterare a identitătii culturale nu reprezenta un lucru nou, fiindcă şi evreii trecuseră la politeism în timpul când erau robi în Egipt. Şi fără intervenţia divină prin intermediul lui Moise, naţiunea evreiască ar fi ajuns într-o stare similară moabiţilor şi amoniţilor, care deşi erau înrudiţi la origine cu Avraam, au evoluat ulterior pe calea popoarelor din Palestina. 
  
Însă cu toate acestea, în cartea lui Rut se întrezăreşte o posibilitate neasteptată de întoarcere în ce priveşte credinţa pentru popoarele ce abandonaseră monoteismul. Este ca şi cum s-ar fi revărsat o rază de speranţă în întunericul unor vremuri grele pentru întreaga umanitate. 
  
Dar pentru început să urmărim firul povestirii din cartea lui Rut. Astfel, începutul este marcat de plecarea din Israel a unei familii în timpul unei secete prelungite în ţară, ce înrăutăţise semnificativ situaţia economică a naţiunii. Această familie, originară din Iuda, ajunge în Moab, unde va încerca să înceapă o viaţă nouă într-o ţară străină. Însă în ciuda asteptărilor optimiste, situaţia s-a degradat de la un an la altul şi într-un mod surprinzător din cele patru persoane care compuneau această familie, trei şi-au găsit sfârşitul departe de tărâmul natal, mai precis tatăl şi cei doi fii ai săi. Doar Naomi, soţia tatălui acelei familii a supravieţuit, iar alături de ea au rămas două soţii moabite ale copiilor ei. Tensiunea acestui moment a fost teribilă, însă cea mai interesantă a fost alegerea uneia dintre aceste foste soţii, pe nume Rut, de a rămâne alături de Naomi până la capăt şi de a revini împreună cu ea în Israel, afirmând explicit hotărârea ei de a trece la credinţa monoteistă a evreilor. 
  
În continuare, ne este prezentată evoluţia ulterioară a celor două femei, care după o perioadă de sărăcie extremă aveau să cunoască o binecuvântare neasteptată prin căsătoria lui Rut cu Boaz, o rudă îndepărtată a fostului soţ al lui Naomi. Al doilea moment de tensiune maximă a fost atins în momentul în care Boaz a obţinut dreptul de răscumpărare asupra lui Rut, când caracterul sau generos a fost pus în evidenţă într-un mod cu totul deosebit înaintea tuturor.  
  
Finalul cărţii este marcat de naşterea de către Rut a lui Obed, care avea să fie tatăl lui Isai, la rândul său tatăl lui David, viitorul rege al lui Israel. 
  
S-ar părea inoportună prezenţa acestei cărţi în canonul Vechiului Testament, însă prin intermediul acestei relatări ne este expusă o anumită providenţă în alegerea viitorului monarh al evreilor. Mai precis, prin intermediul lui Rut se poate intui o anumită tentă universală a credinţei monoteiste, o posibilitate de întoarcere a naţiunilor acestei lumi înapoi la Dumnezeu, Creatorul întregului univers. 
  
În plus, iminenta instaurare a monarhiei în Israel în acele timpuri, un sistem despotic şi decadent dealtfel, nu trebuia să conducă la abandonarea monoteismului, ci putea deveni o cale eficientă de propagare a lui în întreaga lume. Teocraţia putea să continue prin regi dedicaţi trăirii credinţei în Dumnezeu şi prin exemplul personal al lor înaintea întregii naţiuni. 
  
Poate părea surprinzătoare această capacitate a teocraţiei de a se adapta dinamicii evoluţiei sociale şi individuale, chiar dacă uneori apar salturi neaşteptate, ce par să desfiinţeze tot ce s-a realizat cu dificultate în perioade lungi de timp. 
  
Într-adevăr, monoteismul autentic poate părea că reprezintă doar un sistem rigid de regulii şi principii, care mai devreme sau mai târziu ajung să distrugă dezvoltarea fiinţei umane. Nimic nu este mai fals decât acest lucru. Dimpotrivă, adevărata închinare descătuşează energiile latente din fiinţa umană, fiind capabilă să se adapteze evoluţiei omului şi progresului societăţii de-a lungul veacurilor. 
  
De fapt, aparenta cădere a credinţei în Dumnezeu din ultimele sute de ani nu a însemnat distrugerea monoteismului, ci doar abandonarea unor forme ce erau dependente cultural de anumite epoci şi perioade istorice. Prin urmare, redescoperirea credinţei adevărate reprezintă o lucrare încredinţată fiecărei generaţii de oameni, acest lucru necesitând căutare, dedicare şi efort susţinut. Niciodată adevărata credinţă nu se va moşteni prin naştere sau tradiţii şi fără stăruinţă personală. De aceea, cartea lui Rut poartă în ea miracolul chemării şi iniţierii în credinţa autentică, acest lucru nefiind monopolul unui grup sau al unei naţiuni. 
  
Este adevărat că trecerea la centralismul administrativ avea să nu fie benefică pe termen lung naţiunii evreieşti, însă această tranziţie urma să ofere umanităţii una dintre cele mai celebre cetăţi din toate veacurile şi anume Ierusalimul. Ca orice sistem despotic, monarhia avea să conducă la concentrări foarte mari de resurse şi putere în mâna unui grup mic de persoane. Dacă aceşti oameni aveau să fie devotaţi lui Dumnezeu, atunci prosperitatea avea să vină asupra naţiunii. În caz contrar, exemplu lor rău şi deciziile luate în chip nechibzuit aveau să arunce în ruină întreaga ţară. 
  
De aceea, cartea lui Rut se constituie ca o imagine sensibilă a dorinţei lui Dumnezeu de a pregăti un viitor rege care să fie o binecuvântare pentru Israel, un monarh care să ducă mai departe planul divin de răspândire a monoteismului originar în întreaga lume. 
  
Flexibilitatea abordării acestui subiect în cartea lui Rut este exemplificată prin libera alegere oferită personajelor ce apar în povestire, combinată cu o providenţă misterioasă, al cărei sens îl putem intui abia la sfârşit. Prin alegerea familiei lui Naomi de a pleca din Israel în Moab se poate întrezări o anumită evoluţie negativă a evenimentelor ce culminează cu moartea bărbaţilor din familie şi rămânerea lui Naomi singură într-o ţară străină. Mai departe, prin alegerea lui Rut de a rămâne alături de soacra ei şi implicit de a veni în Israel, observăm un curs relativ neutru al relatării. În continuare, prin viaţa de o sărăcie extremă a celor două femei, avem impresia unui final trist al povestirii. Însă, abia la final, prin intervenţia lui Boaz, ce o ia de soţie pe Rut, reuşim să avem cu adevărat perspectiva luminoasă pe care numai Dumnezeu a putut să o aibă în vedere de la început. 
  
Iar acel ultim detaliu al strămoşilor lui David pe linie paternă, se constituie ca o legătură miraculoasă dintre evenimentele relatate în cartea Judecătorilor şi ceea ce urmează în cărţile lui Samuel. Practic, de la un sistem social ce degenerase în anarhie şi în domnia bunului plac, se putea trece la un sistem monarhic bine pus la punct şi la domnia voinţei unui rege numit pentru început de către Dumnezeu. 
  
Lecţia pe care merită să o învăţăm se regăseste în faptul că indiferent cât de absurde pot părea la un anumit moment dat lucrurile prin care trecem, totuşi ele au o logică pe care o vom înţelege abia la sfârşit. Bineînţeles că orice alegere generează consecinţe ce nu mai pot fi înlăturate ulterior, însă dacă există dorinţa sinceră de a cunoaşte calea lui Dumnezeu, atunci toate aceste lucruri ne vor conduce în cele din urmă la trăirea unei vieţi împlinite pe acest pământ. Învăţătura finală constă în faptul că nu există persoane neimportante pentru Dumnezeu pe pământ. Dacă Îl vom căuta, El ne va ridica la momentul oportun. 
  
Octavian Lupu 
  
Bucureşti 
  
02.10.2011 
  
 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
CARTEA LUI RUT SAU ORIGINILE DINASTIEI REGALE ÎN ISRAELUL ANTIC / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 275, Anul I, 02 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!