Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Studii > Mobil |   



CARTEA CU PRIETENI (L)- ALEX STEFANESCU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Alexandru ŞTEFĂNESCU  


Profesia de critic literar1*  

FRAGMENT NR.1  


,,Am să vorbesc despre profesia de critic literar. Nu sunt nici pe departe
cel mai important critic literar care ar putea să facă asta. Totuşi am o anumită
experienţă şi e interesant să explic ce a însemnat pentru mine şi ce cred că
înseamnă în general profesia de critic literar în cultura română, astăzi
îndeosebi. Am să mă folosesc pe mine ca material didactic ca să explic
anumite idei. Scriu, de altfel, o carte despre meseria de critic literar şi am pe o
foaie, în faţa mea, şi titlurile capitolelor din viitoarea carte. Experienţa la care
mă refeream înseamnă peste 40 de ani de critică literară. În 1970, când eram
student în ultimul an de facultate, domnul Nicolae Manolescu, pe care l-am
admirat întotdeauna şi îl admir şi astăzi, m-a îndemnat să scriu critică literară.
M-a îndemnat într-un mod autoritar – eu scriam versuri, m-a convins că am
înclinaţie pentru critică. Nu ştiu dacă acum nu cumva regretă că a provocat
această schimbare de destin în ceea ce mă priveşte...
În cei peste 40 de ani de când scriu şi public critică literară, am scris şi
publicat cu aproximaţie 5000 de articole. La început le număram cu mare
înfrigurare, apoi am abandonat această ocupaţie, ce ţinea de vanitatea vârstei.
Am mai publicat 17-18 cărţi de critică literară, toate consacrate literaturii
române contemporane, iar cea mai importantă, din punctul meu de vedere,
apărută în 2005, este „Istoria literaturii române contemporane”, o carte de
mare cuprindere (aproape 1200 de pagini), o carte care a avut ecou. S-au
publicat până acum 270 de articole despre ea. Precizez cu sinceritate – doar
110 favorabile, iar 160 foarte nefavorabile, multe scrise cu o violenţă de limbă
rar întâlnită; ceea ce ilustrează riscul pe care şi-l asumă un critic literar când
scrie despre scriitori în viaţă. Scriitorii morţi sunt foarte politicoşi, nu
reacţionează niciodată, nu protestează, nu consideră că nu-i înţelegi.
Pe de altă parte, în chip paradoxal, scriitorii valoroşi de astăzi sunt mai
modeşti decât scriitori lipsiţi de valoare, care sunt în general agresivi. Şi sunt
agresivi, poate, pentru că undeva, în sinea lor, îşi dau seama că nu au valoare
şi îi doare foarte tare că se spune asta.De aici nu rezultă că eu întotdeauna am dreptate. Este foarte probabil
că uneori greşesc. Un critic literar nu este un zeu, este un om. Poate să aibă
momente de opacitate, să nu înţeleagă valoarea unei cărţi. Dar sigur este că nu
am făcut niciodată erori de evaluare intenţionate, aşa cum susţin diverşi autori.
Acestea toate ca o scurtă carte de vizită. Ce este însă un critic literar?
M-am gândit tot timpul de-a lungul celor peste 40 de ani ce înseamnă să fii
critic literar, dacă eu mă instalez în această condiţie în mod corect şi, dacă da,
ce rost am eu în lume, la ce sunt eu de folos. Mai ales că la început chiar
părinţii mă întrebau cu ce mă ocup şi era destul de greu să le explic. Dar şi alţi
semeni nu îşi dădeau seama de ce este nevoie de critica literară. Literatura îi
emoţiona, dar critica li se părea ceva în plus.
Foarte insistent şi dramatic mi-am pus această întrebare acum şase ani
în urma unei întrevederi cu Gigi Becali la hotelul „Marriott”, unde m-am dus,
nu contează din ce cauză (să-i vând un fotbalist sau să cumpăr un fotbalist –
ceva de genul acesta…). După ce am intrat acolo am rămas în primul rând
stupefiat de mărimea statuii lui Mihai Viteazul care era pe biroul lui Gigi
Becali, o statuie atât de mare încât ar fi putut fi plasată şi într-un parc. Am
vorbit cu el, şi Gigi Becali a început prin a se referi la profesia mea:
„Dumneavoastră sunteţi critic literar, nu?, mi-a zis mie Dan Pavel că asta
sunteţi.” Judecând după ton, era ca şi cum m-ar fi prins cu ceva în neregulă. A
continuat: „Înseamnă că sunteţi un om foarte rău”. I-am răspuns: „Nu sunt
absolut deloc rău, sunt prea bun, sunt de o amabilitate excesivă care de multe
ori mă face victimă”. „Ba sunteţi rău. Vă bucuraţi de câte ori apare o carte
proastă.” „Cum să mă bucur, de ce să mă bucur?” „Pentru ca să aveţi despre ce
să scrieţi. Dacă toate cărţile ar fi bune, dumneavoastră n-aţi avea din ce să
trăiţi. Marea dumneavoastră satisfacţie e să apară cărţi proaste. Aşa vă puteţi
câştiga existenţa.”
Vă daţi seama ce greu ar fi să-i explic lui Gigi Becali ce înseamnă
critica literară. Este un personaj care n-are răbdare şi mi-ar trebui mulţi ani
pentru ca, procedând cu tact pedagogic, recomandându-i cărţi, apropiindu-l de
literatură, să-l fac să înţeleagă în sfârşit că, de fapt, critica literară este – cum
spunea marele dispărut Alexandru Paleologu – arta de admira, nu plăcerea de
a ţopăi de bucurie pe cadavrul unei opere literare. Plăcerea de a admira în mod
exigent, în cunoştinţă de cauză.
Un adevărat critic literar preferă să citească o carte bună şi să scrie
despre ea pentru a-şi putea exprima admiraţia, să arate de ce o admiră şi să
transmită interesul pentru ea şi altor contemporani. Ajungem astfel la diferenţa
dintre un cititor obişnuit şi un critic literar. În esenţă, nu este nici o diferenţă.
Un critic literar este şi el un cititor, însă unul profesionist. Spre deosebire de
cititorul obişnuit care după ce a citit o carte poate să spună doar că i-a plăcutcă este mai inteligent, ci pentru că este mai experimentat. Căci asta face tot
timpul. Şi nu-i uşor să faci asta toată ziua. Una e să citeşti din plăcere, şi alta
să citeşti din obligaţie profesională. Mi-aduc aminte că în adolescenţă, când
nici nu-mi trecea prin minte că o să ajung critic literar, citeam din plăcere şi
parcă ziua era prea scurtă când mă lăsam absorbit de o carte bună. Acum ceva
din acea bucurie s-a stins. Citesc, de foarte multe ori, din obligaţie
profesională. Şi, credeţi-mă, citesc mult mai mult literatură proastă decât
cititorul obişnuit. Ăsta este paradoxul meseriei de critic literar. Oricare alt
cititor poate să-şi selecteze lecturile. Un critic literar trebuie să citească cam
tot ce apare ca să poată recomanda contemporanilor săi literatura cu adevărat
bună. Şi se produce în timp un fel de intoxicare. Un critic literar parcurge atâta
maculatură încât poate ajunge la un adevărat dezgust faţă de literatură. Dar în
momentul când nu mai simţi nici o bucurie pentru lectură, te poţi considera
descalificat, în calitate de critic literar. Un ideal al criticii literare ar fi – oricât
de departe ar merge profesionalizarea – să păstreze acea candoare iniţială, acea
capacitate pe care o aveam toţi în adolescenţă de a ne bucura de o carte. Acel
mod liber de a ne lăsa fermecaţi de frumuseţea literaturii.
Vreau să explic de ce mi-am intitulat conferinţa „Profesia de critic
literar”. Cuvântul „profesie” poate părea o brutală demitizare a condiţiei de
critic literar. Problema aceasta se pune în general atunci când este vorba de
condiţia de scriitor. Multor scriitori nu le convine să spună că sunt de profesie
„scriitori”. Pare prea banal. Cum adică, „de profesie”?! Sunt ca un medic, ca
un frizer, ca un inginer? Da, bineînţeles că sunt asemenea lor. Şi-apoi, chiar
dacă această condiţie, de scriitor, are ceva misterios, astral, ceva înălţător, nu
este corect din partea noastră s-o numim altfel decât profesie, pentru că
miracolul nu interesează publicul, el se petrece în sufletul nostru. Este indecent
să apărem în faţa publicului şi să spunem: „Noi avem o misiune, asta e
menirea noastră, este vocaţia noastră, prin noi vorbeşte o instanţă superioară.”
Este şi riscant pentru un scriitor să pretindă aşa ceva, pentru că atunci
societatea poate să-i spună că are parte, probabil, de o răsplată zeiească şi că
nu mai e cazul să primească un salariu! Să fie fericit că trăieşte o iluminare!
Trebuie să facem abstracţie de această „mitologizare” a condiţiei de
critic literar şi de scriitor. Scriitorul este un profesionist al provocării emoţiei
cu ajutorul cuvintelor. Este plătit ca să ne emoţioneze. Criticul literar, la rândul
lui, este plătit ca să îi evalueze creaţia. Pare simplu. S-ar putea vorbi sute de
ore despre mijloacele pe care le foloseşte scriitorul, cu inepuizabila lui
inventivitate, ca să ne emoţioneze. Dar, în esenţă, îl plătim ca să ne
emoţioneze; ca să ne captiveze, să ne încânte. Altfel nu merită banii.,,


1 *Conferinţă susţinută în data de 27 mai 2011  

Referinţă Bibliografică:
CARTEA CU PRIETENI (L)- ALEX STEFANESCU / Ioana Voicilă Dobre : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 712, Anul II, 12 decembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioana Voicilă Dobre
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!