Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Reflectii > Mobil |   



CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
LAURENTIU BELIZAN- VERSURI  
 
 
pseudo-stigmata  
îmi trebuie un trepied
să rămână doar războiul surd cu timpul
kiai-ul ar dărâma pereţii tuturor inimilor
pojghiţa lui ar rezista
doar culoarea ar mai înainta cu o zi spre toamnă

pe titanic lumea încă dansează
suntem doi îndrăgostiţi dansând în tâmpla lui cehov
spălându-ne de oameni
cojile de seminţe ne rămân pe tălpi
aş vrea să-ţi cumpăr flori dintr-un sex-shop
undeva în hawaii există unul
plin de fructe ciudate şi ghirlande
în care te pot legăna ca într-un hamac

bordurile sunt dinţi
oraşul are cerul gurii vânăt
ai grijă
orice iubire poate fi folosită
împotriva ta
dar tu poţi duce orice gând al meu
până la ultima consecinţă

pe wallstreet un bancher citeşte că somonii
îmbătrânesc într-o singură noapte
şi renunţă să planeze de la etajul o sută

un snapshot pe zi
mărul se descompune fără contorsiuni
plantele sunt într-un fel mai aproape de dumnezeu
seminţele se ţin de mână cu ochii închişi
aşteptând o nouă împărăţie

mâine va fi un flash-mob în central park
vor să dezgroape un copac
şi să-l planteze cu rădăcinile în sus.  
 
 
 
tangent la soare  
pielea este franjurată
tăietura adâncă
te spăl cu apă rece
sângele curge în fire răsucite
carnea pare un ochi bolnav de conjunctivită
corpul tău tangent la soare
mă chinuie ca pe brâncuşi coloana

- ţi-ai schimbat linia vieţii. de sus cineva priveşte strada ca entomologul un muşuroi de furnici. ai putea să laşi batistele de hârtie pe crengi. durerea ar rămâne atârnată ca un fruct necopt al mâniei. trebuie să înveţi să mori în orice secundă.

- sunt un copil care vrea să ştie cum arată soarele noaptea
uşor uşor încep să uit
trebuie să inventez ceva pentru golurile din viaţă
poezia creşte din mine ca unghiile unui mort
cu faţa vitrată
voi fugi
ca rimbaud
de o frumoasă deşertăciune  
 
 
 
uzurpare  
dacă ai fi ascuns şi tu sabia în vis
căutând-o febril când lumina muşcă
ai înţelege de ce am atâta grijă ca ura să rămână în trup
să nu sporească răul lumii

dintre toate femeile din tine
doar una mă iubeşte
doar una ar vinde lumea pe o picătură de ceară
se va înălţa şi va fi smerită
într-o superbă manipulare a virtuţii

pentru restul aş smulge dinţi din soare
fredonând [moonshadow]
le-aş împărţi cu Pablo Neruda
am vorbi apoi despre ele
ca despre geamanduri
între doua tequila
despre ochii lor ca nişte nacele arzând
în bistroul unui reality show

the machinist împrăştie de sus
puf de păpădie şi confetti
au gust de sare
o presăram pe muchia pumnului
pablito stoarce lămâia abia culeasă din cuier
noaptea poate începe
daca ai ascuns şi tu sabia în vis
am putea răzui mai repede iubirile putrezite
de pe acest pavaj.  
 
 
spasmul ochiului între alb şi negru  
oglinda se hrăneşte cu mine
o să-mi învăţ pe de rost faţa
să mă pot rade jucând viaţa la blind

nu este vorba de intensitatea unui gând
mai degrabă de intervalele
când abandonezi orice schemă
rămâi doar o cutie neagră
din care ar putea ieşi o vioară
un iepure apucat de mănuşile Lui
sau o săgeată crescând într-un măr putrezit  
 
 

inima dimprejur tăiată  
soarele a răsărit
partea dinspre tine este şi mai rece

uneori îmi spun că stai în acelaşi oraş cu mine
desenăm elipse perfecte
ca nişte păpuşi mecanice care ies dintr-un orologiu
dăm bani aceluiaşi orb
l-aş întreba de mirosul tău de toporaşi striviţi
el ar zâmbi şi mi-ar da toate monedele să-ţi caut căldura

cel mai mult mi-e teamă că trăieşti
ca şi cum ai mima un orgasm
mă gândesc la tine şi realitatea se schimbă
am învăţat să te iubesc
aşa cum învăţăm să mergem
acum nu mai pot uita
trecutul este o reptilă
în maţele lui se amestecă totul
până într-o zi când regurgitează
intrăm la loc în ceasul ruginit
orbul ridică pleoapele
în fiecare orbită o inimă.  
 
 
 
omul vitruvian  
anima  
ceva mă îndeamnă să întind mâinile să ţin ziua asta în loc
fac slalom printre oameni
umbrele lor mă ard
şi asta mă încetineşte
lumini se zbat într-o anacondă de plastic
care se dezintegrează în 333 de ani

a fost smuls de aici
şi dus la NY
tot ce a văzut
a fost un cocoş
antropologii au verificat webcamul
de pe 5th Avenue
era adevărat.
______________________________

poem tradus din swahili

ar trebui să râdem mai încet
soarele ar putea să ne audă
crezând că suntem bine
ar arunca şi mai multă căldură

când vom culege flori pentru ea
să stai întins(ă) pe pământ
altfel se vor speria
retrăgându-şi petalele în adâncuri

să facem dragoste până o să ne usture
sub piele o să înflorească lichidul acela alb
curat precum izvorul din care bea noaptea antilopa gnu!
________________________________

supravieţuire urbană

distribuţia furiei este gaussiană
patimile dospesc într-un pahar berzelius
o să-mi fac semn pe braţ
un astru personal
complice la năpârlirea sufletului

ochiul meu te strânge până devii sămânţă
întrezărind lumea în care putem respira fără feşe la gură
cuvintele nu mai au putere
armaghedon aruncă pucioasă
nu degeaba amprentele seamănă cu un labirint
somnul tău se zbate într-un registru acut
cauţi semnele bestiei în pământul ăsta roşu
populat de cimpanzei cu adn 99,9 uman
(cifra bestiei răsturnată într-un sicomor)
în costume de astronaut

mă simt marele gatsby privind invitaţii beţi ce dansează foxtrot în piscină
alături de elefanţi cu diademe uriaşe
călăriţi de margarete frivole

mi-e dor de amiezile în care amintirile cad dintr-un arbore al pâinii
poţi hrăni un sat de chirpici cu ele
între noi un zid se vede pe lună
îmi ţin răsuflarea să nu dispară totul.  
 
 
Cha’ac  
difracţia paşilor tăi pe trepte
unda sonoră cobră decapitată
se amplifică
devine ropot de ploaie
în timpanul camerei

niciodată nu voi mai putea deschide fereastra
fără să mă gândesc cum am oprit atunci timpul între etaje
cum se zvârcolea moartea în tavan
ca într-un ménage-a-trois

sânii tăi erau când două marionete french cancan
care îi tăiaseră mâinile lui geppetto
când stalactite străpungându-mi tencuiala trupului

era o voluptate a smulgerii
un drenaj continuu al umorilor
eram două instrumente muzicale
imitând vibraţia sâmburelui scăpat demult în betonul crud al podelei
inimile noastre aveau mai multe încăperi decât blocul
ne rostogoleam prin ele
fericiţi că nu mai suntem coduri de bare

de aici vom ieşi doar unul prin altul.  
 
 
 
iad ALL Inclusive  
dimineaţa este o intrare în matrix
respiraţia sincronizată cu a ta -
o încercare de penitenţă

soarele iese din noi
ca un vierme lipicios
puroiul alb se împrăştie pe hol
boris vian ne priveşte prin gaura cheii
cu un pahar de courvoisier pe cap

ne acoperim trupurile de cuvinte
un turn babel a crescut pe nesimţite sub noi
în jur o pădure de mangrove înmuiată în întuneric
aseară ţi-am spus că inima ta
este un fel de lună -
oriunde te-ar rostogoli gândul
rămâne o parte mereu neatinsă

deschide uşa te rog!
viaţa este gata -
să începem montajul

dincolo
abia ne vor mai recunoaşte  
 
 
3D<>nD  
pentru că viaţa este un regizor talentat
vreau să fiu măcar scenograful

primul poet a fost inventatorul roţii
pentru că suntem constrânşi de cele mai multe ori
să fim ce nu vrem

nu voi remodela basorelieful zilelor
ca un faraon gelos pe trecut
le voi pune în spirală pe braţele tale
ignorând fantoşe

tu să dansezi precum surzii
după vibraţii
pe o podea de lemn acordată în cer
visele mele sunt doar boxe întoarse spre pământ
simţi?
marele sufleur ne încurcă replicile
spectatorii nu vor simţi grotesca durere
a celui operat de viaţă
neamorţit
urlând cu ochii sticloşi
la o bere cu faust.  
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
CARTEA CU PRIETENI XIII- LAURENTIU BELIZAN / Ioana Voicilă Dobre : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 266, Anul I, 23 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioana Voicilă Dobre
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!