Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Stihuri > Tonalitati > Mobil |   



CARTEA CU PRIETENI II - ANTOLOGIA LIRA 21

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CINSTE LOR!  
 
ANTOLOGIA CENACLULUI LITERAR “LIRA 21”  
 
Am în faţă o carte masivă, de 450 de pagini în format A4 ajustat, reprezentând antologia Cenaclului literar online “Lira 21”, o grupare foarte activă pe net, apărută anul acesta la “Art Book”, selecţia poeziilor fiind făcută de Cristina Ştefan. E vorba despre 43 de autori, mai mult sau mai puţin cunoscuţi. Fără a pretinde că acest demers se încadrează în aria criticii de specialitate, în cele ce urmează voi încerca, pe scurt, să găsesc părţile interesante ale fiecărui autor, opiniile mele fiind cele ale unui “înrăit” consumator de poezie.  
 
Luminiţa Zaharia, un nume despre care deja auzisem, este prezentă cu nouă poezii scrise într-un registru semiprozaic, însă pline de substanţă lirică: “În această casă/ordinea-i deplină./Aer nu există,/respirăm lumină./Ne privim cu urechi mari/pâlnii translucide/de prins muzici divine/şi, la nevoie, ţânţari./Intrăm în antreu/printr-un tablou de Gaugain./Râdem cu mâna stângă,/aruncă kareninele departe de tren/plângem lacrima cu nara împarfumată discret/ne strigăm unul pe altul cu-acelaşi nume tandru: poet.”. (citat din poemul “Revolta simţurilor”, pag. 14).  
 
Jeanette Carp este iremediabil atrasă de ludic, textele sale , în ciuda unor vădite acumulări culturale, având o adresabilitate superfluă, uneori împotmolindu-se în derizoriu: “Nu contează/dacă ne’ndemânaticul tău soţ/ e lamentabil în pat/ori ca partener de post./Disperarea ta rămâne-n tiparul/Emmei Bovary.”.  
 
Aurel Avram Stănescu este prezent cu 15 poezii. Nu vreau să dau verdicte, nu acesta e scopul acestor rânduri. Ca atare, mă rezum doar la a cita câteva versuri din poezia(?) “Ţâţele”: “în ţara mea vacile dau numai lapte şi miere/ şi ţâţele femeilor se lasă sărutate de oricine/în ţara mea e apreciat oricare/drumurile sunt presărate în cale/suntem bogaţi...din buzunare ne curge numai/lapte şi miere”. Tocmai a fost înventată vaca-albină...  
 
Marina Popescu are un vizibil instinct liric, un spaţiu poetic bine conturat: “Zâmbesc aşa, într-o doară/seara se întinde câine docil sub ferestre/uneori singurătatea miroase a pagini de carte/e acrişoară, sărată/e sângele acelui copac schimonosit de furtuni,/pietrificat/printre atâtea spice verzi şi alintate” (“Singurătatea ca specie de copac”, pag. 42).  
 
Ottilia Ardeleanu pune sub fiecare titlu, în paranteză, un fel de explicaţie a poemului, unul sau două cuvinte care, de multe ori nu ating semnificaţia scontată. Textele sale sunt mai degrabă nişte crochiuri expuse într-un spaţiu clar-obscur: “o icoană mare/rotind desupra/chipul binelui/dedesubt/hăţiş/de aripi frânte”.  
 
Costea Velea inclină versul spre livresc, uneori cu efecte onorabile: “Tot iubindu-mă/prin mansarde/am rămas/repetent de Nichita./şi de Marin/al lui Sorescu./Ăl cu doi dinţi din faţă/mai în faţă ca noi”.  
 
Carmen Tania Grigore este prezentă cu 15 poeme , un grupaj semnificativ şi convingător. Ea este exponentul unei poezii de factură intimistă, silenţiosă. O sensibilitate bine educată, o percepţie moleculară a unui eu exacerbat în luciditate: “căutător de perle cum eşti/te strecori în carnea mea/prin ochiuri de sârmă//nodurile îmi ţin respiraţia/aproape de buze//e dureros să ai/conştiinţa percepţiei – îţi spun//te simt atât de tulburător/când atingi epava strigătului/memoria de mireasă/şi plexul solar/încât mi-e teamă/că vei descoperi întâmplător/iadul din mine” (“Conştiinţa percepţiei”, pag. 72).  
 
Adriana Mirela Bălan excelează în poeme ce trimit spre aforism. Iată un text antologabil sută la sută: “Dumnezeu a zis să fie lumină/şi lumea sa văzut/ciorna perfectă/pentru artist” (“Aparenţă”, pag. 79).  
 
Sorin Micuţiu e predispus la acalmie, ieşirea din derizoriu făcându-se prin sunete stinse, agonice: “De unde veniţi voi gânduri/caligrafiate/nesmerit pe hârtie?/Între fapte şi cuvinte/e o distanţă/care îndeamnă la tăcere...”  
 
Mirela Orban are o anumită percepţie lirică, vizibilă îndeosebi în poemele ceva mai scurte: “apus/vântură gândurile/între două înghiţituri de cafea/răsfoiesc pagini albastre/oarbă privirea străpunge aburul/în secunda/când trecutul atinge/prezentul” (“Oarbă privirea”, pag. 108). Am ales, cred eu, cea mai bună poeziei a autoarei. Fireşte, nu am niciun interes, nicio plăcere să caut cuiva nod în papură.  
 
Floryana Turculeanu scrie poezii cuminţi, de cenaclu, într-o notă greu de individualizat: “Suflet legat de trup/cu lanţuri ruginite de timp/caut cheia dezrobirii de lut/să mă destram/în patru zări/sâmbure de cuvânt/pe acoperişul luminii”.  
 
Ana Maria Gîbu reprezintă rostul performant al acestei antologii. La numai 13 ani, poeta din Suceava, pe care am premiat-o la un concurs naţional, întoarce deja cuvintele cu dexteritate, după cum bate vântul în pânzele sufletului ei neprihănit şi cu mari şanse de a străbatele oceanele literaturii dintotdeauna: “navighez în furtuni/cu singurătatea/tristeţea/nu ştiu cui/lângă mine/Dumnezeu m-a ales!”. (“Alegerea îi aparţine”, pag. 118).  
 
Călin Derzelea pare a rătăci nedecis într-un labirint lacustru în care titlul poeziilor e mai convingător prin intenţie decât versurile în sine:” “Nu tulbura apa/Cu iubiri imposibile/Cu patimi//Priveşte-ţi chipul/dincolo de ochi/Adânc/ În inima/Lacului” (“Hidrică 3”, pag. 127).  
 
Mihaela Nicoleta Aionesei se cantonează în aceeaşi zonă cenaclieră specifică autorilor neinteresaţi de linia orizontului: “când umbre cresc/îmi caţăr neputinţa/spre ochiul de lumină/o lacrimă închid şi strig/auzindu-mă”.  
 
Daniel Thomas Dobircianu mizează pe efectele ludicului, reuşind mai mult în sunetele ritmice ale cuvintelor decât în rostul lor semantic:”penumbră în umbră/vieţii/rece şi sumbră//alarme în larme/vene/albastre şi arme//ecouri în nouri/pământului/aripi,cavouri//neoameni în oameni/doliu/blesteme şi fameni//talioane în strane/victorii/câini şi ciolane//carte în moarte/front/suflet şi arte”. Textul citat se intitulează, nici mai gaz, nici mai fitil : “Poetul contraatacă”.  
 
Ana Urma îşi etalează disponibilităţile lirice în haiku. În urmă cu ani buni, această specie lirică de sorginte japoneză era bine reprezentată de poeţi precum Şerban Codrin. Poeta în discuţie ar avea loc într-o antologie de profil: “Pe-o coajă de ou/seminţe noi de lotus - /luna magică”.  
 
Silvia Bitere, după amploarea whitmaniană a textelor şi după stilul epic alert pare a aparţine aşa-zisei generaţii douămiiste. Oricum, autoarea se situează în zona performantă a celor antologaţi: “Mi-a zis că şi-ar da o mână pentru mine/Şi l-am crezut/Ceilalţi nu au ştiut asta erau ocupaţi cu supravegheatul/Ne-am legat amândoi la ochi/Ce frumoşi mai eram, Doamne, tu în final aveai un rost/Sigur că aveai un rost/Ridicai ziduri pentru noi”.  
 
Ioana Mihaela Fraiu pare a-şi fi însuşit corect lecţiile cenaclului literar, reuşind poeme rotunde, deloc stridente, dimpotrivă:”de o vreme anotimpurile mă înghesuie/între tine şi mine/nu se mai nasc răspunsuri/din cuibul cuvintelor se împrăştie/cerneala cu aromă de poveşti arse/imprimă riduri/podoabe peste ochii mei prea multe mări/în bulboanele trupului de sticlă/timpul ucigaş doboară digurile tinereţii/peste degete îmi curg şuvoaie/de iluzii neîncepute” (“Din clepsidră”, pag. 177).  
 
Marian Dragomir se înscrie într-un registru asemănător cu cel al Ioanei Mihaela Fraiu, versurile fiind ţesute cu firele diafane ale unui spaţiu cât de cât conturat: “timpul svâcneşte în scoarţa copacului/pe spate somnul cască în vis/dimineaţă desenez arhangheli pe pielea norilor/toate secundele /au parfumul pieptului tău//nimic din etern nu îmi face rău”. (“Trecerea”, pag. 186).  
 
Maria Doina Leonte reuşeşte unele versuri frumoase, întregul fiind discutabil: “Braţul Tău/dăruieşte nopţii/ odihnă...”.  
 
Cornel Armeanu scrie predominant în prozodie clasică, iar faptul că-n textele sale vieţuiesc personaje precum Don Quijote, Esenin sau Van Gogh nu-l ajută prea mult, dimpotrivă, mesajul versurilor nu se situează la înălţimea celor invocaţi. În vers alb, poetul e un...prozator derizoriu:”Era frumoasă. Vă rog să mă credeţi/Că era o femeie frumoasă./Am cunoscut-o într-o seară/La Barul Turist, colţ cu Piaţa Romană./Intrasem acolo să beau o cafea/ între două trenuri accelerate/ şi alte navete de noapte”.  
 
Lavinia Pospesch îşi extrage stările emoţionale dintr-un acvariu...lacustru bacovian, chiar şi când invocă iubirea: “Îngerul meu s-a îmbolnăvit/ de iubire/lustruieşte oglinzi/retuşează pereţii plini de riduri/coase pământul/fumează iarbă/şi croşetează noroi,/pe acoperişul casei/a sădit larve,/desenează drumul lor/cu degetul pe geam/dar dimineaţa paşte moarte/niciodată nu a fost mai narcisist”. Am ales cel mai “optimist” poem din cele 15 antologate.  
 
Ioan Barb simte poezia într-o formă destul de acută. Unele poeme se desfăşoară în spaţii ceva mai ample, fiind convingătoare printr-o substanţă lirică densă, altele sunt ceva mai comprimate şi au o suficientă doză de inefabil: “cineva te priveşte/prin orbitele unui mort//cu degetele subţiri/bate în geam/îţi desprinde cu unghiile/o pojghiţă din ochi//se aude/cum îşi adună timpul/polenul din tine” (“Întunecare”, pag. 232).  
 
Camelia Iuliana Radu ne oferă, în fine, o explicaţie a acestui op...paper. Cenaclul “Lira 21” ni se arată ca un atelier literar non stop. Iată nodul gordian al acestei interesante antologii: “Nu mai suntem cuminţi/nu mai putem./Ne-am contaminat unii de la alţii/în azilul acesta virtual,/albăstriu salon de aşteptare.//Ne zbenguim sub privirile normale/ale cetăţenilor oneşti,/alergăm după zmeiele noastre de hârtie,/pictate/cu degetele tremurate de emoţie/confecţionate/din inimile deschise/ca nişte pagini proaspăt tipărite.//Scrise cu sângele nostru/alunecat din întâmplare/printre silabe.”(“ Portret de grup cu poeţi”, pag. 245). La această autoare poezia pare la ea acasă, ca să zicem aşa, toate cele 34 de poeme, unele în doar două-trei versuri, meritându-şi locul în carte.  
 
Nicolae Horia Nicoară este prezent cu 15 poezii. Un poet frecventabil, tentat uneori de umbra oximoronului, ca în poemul “Lumina din ochii tăi...” (pag. 262) sau ca-n această “Postumă”: “Doamne,/Cine ca prăvăli/Piatra/De la uşa/Acestui mormânt/În care zac/De atâta/Viaţă?!” (pag. 266).  
 
Gabriela Beldie încercă, uneori cu efect scontat, aerul sumbru al sfâşitului neînceput: “Sufla dinspre răsărit/trecutul./niciun drum nu mai pornea - /ghemuri uriaşe/în containere inscripţionate:/fără timp/fără sens//cocoşul cânta/sfâşieri de întuneric./nisipul se lepăda de formă.//spre orizont/albatroşi de cenuşă”.  
 
Aura Apostolescu preferă forma scurtă şi implicit eliptică, dând senzaţia că iniţierea în magia poeziei e pe calea cea bună: “lună şi soare/şnur neîntreruptibil/noi numai ceaţă” (“Viaţa”, pag. 278).  
 
Ana Tudoran pluteşte pe linia uşor ondulată a poeziei cu ţintă nedefinită: “foile zdrenţuite-n depresie/zac în arhiva mucegăită/legate cu sfoară/dorm sedate de singurătate/în dorul de oameni”  
 
Elisabeta Iosif este prezentă cu doar opt poezii, niciuna din ele nereuşind să facă diferenţa. Iată, spre exemplu, un catren edificator: “Mi-e greu cuvântul, cel de Toamnă.../Pun trandafir deasupra-i, să-l acopăr/Şi-l protejez cu tot ce-nseamnă.../Mi-e dor de el...Până-l descopăr...”  
 
Nicoleta Milea, ca şi Elisabeta Iosif, se înscrie în aceeaşi zonă minoră, versurile fiind inocent golite de consistenţă: “Dă-mi, dragoste,/Aripa ta/Să-mbrac/Asfinţitul izvoarelor!/Prin sângele nopţii/Zbor/Pasăre-Dor...”  
 
 
Maria Gabriela Dobrescu îşi închipuie poezia într-un mod destul de aleatoriu, versurile se sting în propria lor cenusă: “la marginea/unei alte aşteptări/hrăneşte pescăruşii/cu tăcere/apele nu-i mai ajung/să-şi spele îndoielile/în suflet şi-a tatuat/o singurătate/a lăsat doar un loc/cât/să rostogolească o mare”.  
 
Iuliana Linte preferă soluţia laxă a textelor comune de muzică uşoară:”Prea aproape eşti de mine./Prea departe se cuvine/Să ne-ntoarcem vrei, în rai,/Luna, stelele să-mi dai” . Totuşi, în haiku, autoarea e ceva mai aproape de începutul frumuseţii: “drum şi răbdare - / furnicile spre casă/soarele-n spate”.  
 
Maricica Frumosu reuşeşte să-şi disciplineze cu succes discursul liric, inclusiv în poemele de scurtă şi densă respiraţie: “de când am deschis braţele/cu gândul la zbor/umbra mea a devenit zbor” (“Umbra fără aripi”, pag. 327).  
 
George Gâtlan îşi rupe versurile de la gură şi oferă dezinvolt cititorului porţii consitente de umor semivoluntar: “îţi mestec numele/literă cu literă/o foame îmi astâmpăr/păcălind un dor/poate aşa/o să mă satur şi eu/vreodată de tine/înfulecând la patul gol/răbdări prăjite” (“Micul dejun (la pat”), pag. 334).  
 
Delia Stăniloiu se îndreaptă cu...mers de felină spre poezia de la capătul poeziei, decojindu-şi trăirile într-o manieră vindicativă: “Nu mă mai satur/privindu-te/cum păşeşti/prin sentimentele mele/stingher/ca un elefant/într-un magazin/de porţelanuri./Toamna asta/mi-a rămas agăţată/de visul/făcut uitat/odată cu primii zori”.  
 
Nicoleta Stăvărache, ca şi Iuliana Linte, alunecă în panta striată a textelor de muzică uşoară, doar în poemele în vers alb reuşind să-şi clarifice priorităţile sufleteşti: “Am obosit să inventez mereu/Poveşti de-amor, poeme de dragoste,/ Bărbaţi mult prea doriţi”.  
 
Vasile Eugen Barz îşi salvează demersul liric printr-un poem acceptabil în principiu: “În tine/nu mi-e dor de nimeni,/eşti rodul din care/răsar duminicile./Nu-ţi stinge auzul/cu vorbele chibiţilor/universul trăieşte/prin vinul de sânge/care ne leagă,/cu privirea noastră/naştem îngeri/Te rog, copilăreşte cu mine,/Fiul meu”. În rest, vorba poetului: “Mereu mi se face dor/de metafore suprimate,/prea m-am umplut/de dulceţuri necoapte”.  
 
Cristina Ştefan este prezentă în antologie cu 12 elegii şi trei poeme cu tematică diversă. Ea este cea care a făcut selecţia textelor cuprinse în această antologie. Scrie o poezie lineară, curată, fără stridenţe, încadrabilă undeva în categoria poeţilor nativ-sentimentali, dornici de evadare în infinitul livrescului: “Când îngerul respiră-ţi fruntea/Se copăcesc genuni de miere,/Nu urcă-n ochi nicio durere,/Nu urlă niciun lup la pândă./Pastel pe clipa-n orologiu/Împresură culori lichide/Şi liniştea prin vene doarme/Cu stele-n spaţii vide./E o absenţă de zefire/E o uitare inversată/Pe viaţa însăşi amânată/Din noi rămâne doar iubirea” (“Elegia a patra”, pag. 383).  
 
Viorel Gongu, poet cerebrar, se desfăşoară cu aceeaşi dezinvoltură strunită în vers clasic sau în vers alb. Posedă o vădită experienţă lirică, iar tematica poemelor e de o diversitate care confirmă că avem de-a face cu un poet format: “nici nu am deschis gura/şi gerul/a îngheţat ţipetele de recunoaştere/pescăruşi în zbor/peste guri de metrou/un lătrat/se sparge peste noaptea sticloasă/ochii mei/pâlpâie în ţurţuri/la geamul salonului/unde fără milă/mă mai naşti odată.”  
 
Adriana Butoi preferă expresiile eliptice, versurile având o tăietură fermă, un miez uşor elegiac. Fiecare poem are identitate clară, pare a se duce sau a veni în/din maşinăria exactă a haiku-ului:“îmi odihnesc plânsul/pe o aripă/împrumutată/târziu/dinăuntrul meu/noaptea asta/arată/o altă pictogramă”.  
 
Andrei Măjeri îşi desfăşoară, uneori în spaţii ample, prozaice, un discurs straniu, ceva ce ne trimite cu gândul la generaţia dadaiştilor: “se tot vorbeşte despre superbărbaţi/poate şi mai mult despre/superfemei//unchiul meu/hermafrodit/s-a născut/cu o ureche în minus/nici acum bunica/nu ştie/ce blestem/ne-a legat familia/şi nici ce oameni/albăstrii/lapidează/urechile/noilor-născuţi//într-o dimineaţă/bunica a găsit/pe câmpul din apropierea oraşului/o ureche care semăna/cu cea a unchiului meu/a luat-o şi a băgat-o în buzunar/a ţinut-o acolo/câteva zile sfinte/cu frică//într-o altă dimineaţă/a pus-o lângă/capul nefiresc/al fiului ei/şi a văzut apoi cum/urechea s-a făcut parte din om//unchiul/şi-a continuat somnul/fără să ştie/că în el/se năşteau vise/străine//bunica nu vorbeşte nici azi/de urletul/urechii/atunci când a luat-o de jos” (“Supeehermafroditul”, pag. 412).  
 
Cezarina Adamescu încheie în forţă acest marathon liric, de fapt, ea fiind cea mai cunoscută scriitoare din antologia “poetic@”. Cunoscută şi recunoscută pentru poezia şi publicistica pe care le frecventează cu asiduitate şi profesionalism, fiind, ca să zicem aşa, “Regina balului”. Este prezentă cu 16 poeme fără titlu, oricare dintre acestea fiind potrivit pentru exemplificare. Am ales cel de-al X-lea text doar din motive de spaţiu...tipografic: “...Repetate erori acoperă/urmele altor ninsori,/departe, departe,/copacii încep să se vaiete./Din cerul al noulea cad victime,/stele.../Ulcele de lut, aburind de cafele:/în ceramici, înfloresc dezinvolt/imortele...”  
 
În fine, după câteva zile de lectură a acestei cărţi interesante, la final descoper şi un “index autobiografic” al fiecărui autor. O bilă albă pentru realizatori. Constat că membrii Cenaclului online “Lira 21” au, dincolo de pasiunea clară pentru poezie, diverse şi onorabile profesii, şi, încă o chestiune interesantă, câţiva dintre ei trăiesc şi muncesc în alte ţări, fapt ce, în contradicţie cu “temutul” critic literar Alex. Ştefănescu, limba română nu va dispărea “în următorii 50 de ani”. Am făcut aceste scurte însemnări cu cele mai bune intenţii, cu respectul cuvenit faţă de poezie în general şi cu speranţa oarecum naivă că niciunul dintre autori expuşi aici nu se va supăra pentru micile şi poate subiectivele mele observaţii. În fond, apariţia unei asemenea cărţi e un eveniment de necontestat sub raportul constructivităţii, un gest de optimism cultural din ce în ce mai rar în aceste vremuri besmetice. Cartea are şi un vădit caracter...democratic, în ea având loc autori de toată mâna, de la cei cu o iniţiere literară ceva mai opacă până la profesionişti de talia Cezarinei Adamescu. Asemenea demersuri ar trebui să facă şi marile şi sterilele noastre instituţii culturale: Institutul Cultural Român, Uniunea Scriitorilor din România, Direcţiile judeţene de cultură, Centrele de creaţie şi, mai ales, Ministerul Culturii (anticulturale, deocamdată). De multă vreme nu am mai citit cu atâta voluptate poezie. Felicitări întregii echipe, atât realizatorilor, cât şi celor prezenţi în volum.  
 
 
Marin Ifrim  
 
 
 
 
Însemnări pe marginea expozeului critic semnat de Marin Ifrim
 
dreptul la replică
Privit în ansmblu expozeul critic semnat de Marin Ifrim pe marginea celui de-al doilea volum al Lirei21, Poetic@ 2011, acesta încearcă o aşezare valorică a celor 43 de autori. În general, a reuşit să surprindă câteva elemente esenţiale din poezia acestora. Este un gest lăudabil, desigur. Ceea ce nu a reuşit, ar fi o insuficientă analiză a poeziilor pe care le-a lecturat în timp record.
Dacă Luminiţa Zaharia a beneficiat de o dreaptă apreciere, nu acelaşi lucru se întâmplă cu Jeanette Carp care, „având o adresabilitate superfluă, uneori împotmolindu-se în derizoriu” se pare că nu a satisfăcut sufficient aşteptările lectorului.
Cu Aurel Avram Stănescu devine mai prudent (probabil din pricina rezonanţei numelui), limitându-se a nota lapidar: „Nu vreau să dau verdicte, nu acesta e scopul acestor rânduri. Ca atare, mă rezum doar la a cita câteva versuri din poezia(?) “Ţâţele” …
Marina Popescu are un vizibil instinct liric, un spaţiu poetic bine conturat…
Ottilia Ardeleanu pune sub fiecare titlu, în paranteză, un fel de explicaţie a poemului,…„Textele sale sunt mai degrabă nişte crochiuri expuse într-un spaţiu clar-obscur”… Aici părerile pot fi împărţite, zic eu.
Despre Costea Velea, Ifrim remarcă efectele onorabile ale poeziei poetului băimărean, atras fiind probabil de aceste minunate versuri: “Tot iubindu-mă/prin mansarde/am rămas/repetent de Nichita./şi de Marin/al lui Sorescu./Ăl cu doi dinţi din faţă/mai în faţă ca noi”
Carmen Tania Grigore se bucură de cea mai generoasă apreciere critică, pe merit, însă voit „laudativă” – „O sensibilitate bine educată, o percepţie moleculară a unui eu exacerbat în luciditate”.
Sper a nu fi suspectat că aş nega valoarea acestei talentate scriitoare.
Adriana Mirela Bălan excelează în poeme ce trimit spre aforism. Nu ştiu dacă poeziile Adrianei excelează trimiţându-ne spre aforism… probabil aici lectorul ar fi trebuit să caute şi alte valenţe ale poeziei acesteia.
Sorin Micuţiu e predispus la acalmie, ieşirea din derizoriu făcându-se prin sunete stinse, agonice…
Aici ar fi fost necesară o lectură mai atentă din poezia acestui poet împlinit, despre care aş putea afirma că are deja propriul său eu liric.
Mirela Orban are o anumită percepţie lirică, vizibilă îndeosebi în poemele ceva mai scurte: “apus/vântură gândurile/între două înghiţituri de cafea/răsfoiesc pagini albastre/oarbă privirea străpunge aburul/în secunda/când trecutul atinge/prezentul” (“Oarbă privirea”, pag. 108). Am ales, cred eu, cea mai bună poeziei a autoarei. Fireşte, nu am niciun interes, nicio plăcere să caut cuiva nod în papură, conchide Marin Ifrim.
Părerea mea este că versurile selectate nu o reprezintă pe autoare la adevărata sa valoare.
Floryana Turculeanu scrie poezii cuminţi, de cenaclu, într-o notă greu de individualizat:
Mi se pare „interesant” verdictul dat – „poezii cuminţi, de cenaclu”!
Cred că Floryana merita mai multă atenţie.
Ana Maria Gîbu reprezintă rostul performant al acestei antologii.
Despre tânăra noastră colegă ştim bine cine este şi cât poate, nu doar pe plan literar, cât şi artistic: muzică, dans, pian, pictură. Este foarte adevărat că Anita ne surprinde de fiecare dată cu poezii de o reală frumuseţe, însă a concluziona că prezenţa sa „reprezintă rostul performant al acestei antologii”, mi se pare prea mult spus.
Nu ştiu dacă ar fi fost neapărat necesar a ni se aduce la cunoştiinţă premiul pe care acesta l-a acordat tinerei poete la un concurs naţional de poezie.
Călin Derzelea pare a rătăci nedecis într-un labirint lacustru în care titlul poeziilor e mai convingător prin intenţie decât versurile în sine
Dincolo de „războiul” pe care Călin l-a avut cu Lira21, trebuie să recunoaştem că este un poet notabil, cu mari perspective de afirmare.
Mihaela Nicoleta Aionesei se cantonează în aceeaşi zonă cenaclieră specifică autorilor neinteresaţi de linia orizontului…
Alegerea acestor versuri: “când umbre cresc/îmi caţăr neputinţa/spre ochiul de lumină/o lacrimă închid şi strig/auzindu-mă”, mi se pare a fi o alegere un pic „răutăcioasă” din partea lectorului împingând-o într-un con de umbră.
Daniel Thomas Dobircianu este relativ bine conturat.
Ana Urma îşi etalează disponibilităţile lirice în haiku. Dar, de ce locul acesteia ar fi trebuit să se afle într-o antologie de profil şi nu aici!, treaba asta n-am înţeles-o.
Silvia Bitere şi Ioana Mihaela Fraiu, deşi aşezate pe scări valorice diferite, stârnesc interes prin versul lor.
Marian Dragomir… îmi este greu să mă pronunţ, dar ştiu că este un poet bun.
Maria Doina Leonte reuşeşte unele versuri frumoase, întregul fiind discutabil: “Braţul Tău/dăruieşte nopţii/ odihnă...”.
Cred că aici lectorul a fost pus în dilemă. Cunoscând îndeaproape poezia Doinei, părerea mea este că Marin Ifrim a trecut, poate, prea repede peste poeziile acesteia.

Cornel Armeanu scrie predominant în prozodie clasică, iar faptul că-n textele sale vieţuiesc personaje precum Don Quijote, Esenin sau Van Gogh nu-l ajută prea mult, dimpotrivă, mesajul versurilor nu se situează la înălţimea celor invocaţi. În vers alb, poetul e un...prozator derizoriu:”Era frumoasă. Vă rog să mă credeţi/Că era o femeie frumoasă./Am cunoscut-o într-o seară/La Barul Turist, colţ cu Piaţa Romană./Intrasem acolo să beau o cafea/ între două trenuri accelerate/ şi alte navete de noapte”.
Că am fost complet „desfiinţat”, este clar. Nu-i nicio supărare . Dar, a mi se imputa că „textele” mele nu se ridică la înălţimea celor invocaţi (Don Quijote, Esenin, Van Gogh), nu ştiu ce ar fi dorit Marin Ifrim de la mine! Să mă bat cu morile de vânt ale lui Don Quijote, să-l dobor pe monstrul sacru al poeziei ruse, Serghei Esenin, să aflu o altă paletă de culori peste culorile de neatins ale lui Van Gogh… ca să mă pot aşeza meritoriu alături de aceştia? Nu înţeleg şi n-am să pot înţelege cum de n-a reuşit Marin Ifrim să descopere din restul poeziilor prezente: Octombrie, Ploaie fără nume, De câte ploi…, Poem cu uşile închise, Între alb şi negru, O vizită secretă la Rouen, Mireasa mea din Alcatraz,.. O, Orhidee!, Identitate, Grăbite păsări, anii… măcar un vers, un singur vers notabil din creaţia mea!
Totuşi, a reprodus ceva din Cornel Armeanu… primele şapte versuri din cele cincizeci şi cinci din poemul Ema (pentru că mai departe nu a citit, sunt convins de asta), de unde am înţeles că aş fi un prozator derizoriu! Nu ştiu, nu prea mă pricep la proză. Poate că are dreptate. Din câte cunosc, domnia sa a publicat chiar nişte cărţi despre scriitorii buzoieni şi nu numai.
Ceea ce ştiu, este că Marin Ifrim îmi este „coleg” de generaţie şi chiar de editură.
Coincidenţa a făcut că în anul 1986 (când am publicat la editura Litera primul meu volum de poezii) a publicat şi el o carte de poezii la aceeaşi editură, în acelaşi an!
Aş dori să-i aduc la cunoştinţă pe această cale că „Scrisoare către Serghei Esenin”, „Răspuns de la Serghei” „Clown”, precum şi multe alte poezii din „Călător între două lumini” au atras furia Securităţii, cartea fiindu-mi retrasă de pe piaţă. De ce?! Probabil, din pricină că nu m-am ridicat la înălţimea celor pe care îi invocasem!
Adevărul este că fusesem încă de atunci desfiinţat. De Marin Ifrim nu s-a atins nimeni. Nici n-ar fi avut de ce.
În schimb, am luat-o eu „pe cocoaşă”, în numele generaţiei mele.
În final, aş mai avea de spus?! Aproape nimic.
Iată-mă „desfiinţat” a două oară!
………………………………………………………………………………………………
Îmi cer scuze faţă de ceilalţi autori despre care nu am mai avut puterea să amintesc aici.

Dincolo de amărăciunea ce-o simt în aceste momente, dacă poezia mea nu vi se va părea obositoare lăsaţi-mă, vă rog, printre voi să vă mai povestesc câte ceva…
Cu dragoste pentru fiecare dintre voi şi cu sinceritate faţă de cronicarul antologiei Poetic@, Marin Ifrim, altfel un scriitor remarcabil,
al vostru cu preţuire şi respect  

Cornel Armeanu  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
CARTEA CU PRIETENI II - ANTOLOGIA LIRA 21 / Ioana Voicilă Dobre : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioana Voicilă Dobre
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!