Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Vavila Popovici         Publicat în: Ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

CAROLINA BALLET
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Seară de toamnă frumoasă, caldă, liniştită, aici în Carolina de Nord. Sfârşit de octombrie. Cu-adevărat grăit-a poetul: „Octombrie-a lăsat pe dealuri/ Covoare galbene şi roşii” ... Maşina aleargă spre Centrul Artelor Performante din oraşul Raleigh. Câte o frunză rătăcită prin văzduh cade, se rostogoleşte pe şosea, maronie şi moartă, confirmându-ne efemeritatea vieţii. Eternitatea ne-o dăruie doar cerul, cu luna – globul mare, auriu, împreună cu astrele din jurul său.  
  
Astăzi, 29 octombrie 2011, vom vedea spectacolul corpului de Balet din Carolina de Nord - „Carolina Ballet” -, sub egida directorului artistic Robert Weiss şi al directorului executiv Lisa Jones, cu dansatori din diferite state ale Americii, mulţi născuţi în alte ţări. 
  
Programul este alcătuit din două părţi: Masca Morţii Roşii şi Dracula. Am asociat imediat aceste titluri cu sărbătoarea din data de 31 octombrie – Halloween -, sărbătoare de origine celtică, păgână, preluată de multe popoare din lumea occidentală, răspândită în secolul al XIX-lea, prin intermediul imigranţilor irlandezi din Statele Unite ale Americii. Celţii considerau că toate legile spaţiului şi timpului sunt suspendate în aceasta zi, permiţându-le spiritelor să interacţioneze cu cei vii. Se decorează casele, se îmbracă copiii şi tinerii în spiritul Halloween-ului. Este, aici în Statele Unite, o sărbătoare cu mare succes comercial. Să sperăm că tinerii şi copiii nu-şi vor forma gustul pentru macabru, ocult, sadism si violenţă, în urma acestei sărbători necreştineşti. 
  
Prima parte a spectacolului de balet Masca Morţii Roşii este inspirată după poemul lui Edgar Allan Poe. În imaginaţia poetului, Moartea Roşie este cea care „mătură” oraşele şi satele Europei, în mod similar Morţii Negre (ciuma bubonică) a Evului Mediu. 
  
Spectacolul începe cu Balul mascat în care Printul Prospero împreună cu consoarta sa primesc invitaţi din rândul nobilimii, într-o provincie izolată a statului, sperând să evite contagiunea. Prinţul are provizii pentru şase luni, timp în care pot scăpa de plaga respectivă. Invitaţii se simt bine, mănâncă, consumă băuturi, se plimbă prin sălile castelului, dansează, muzica cântă, iar pe timpul desfăşurării dansului, ceasul bate ultimele ore, de la şase până la miezul nopţii. Înainte de ultima bătaie a ceasului apare o figură misterioasă, o mască pe care invitaţii n-o recunosc; ei cred totuşi că este unul dintre invitaţi care pur şi simplu practică un fel de joc cu ei. Timpul trece, mascatul nu-şi dezvăluie identitatea, Prinţul se enervează şi ordonă ca nobilii să-l captureze şi să termine cu acest joc. Este prins, i se dă masca la o parte, ceasul bate ora miezului nopţii, Moartea Roşie este demascată, contagiunea este făcută şi în final toţi invitaţii mor. 
  
Balul mascat, cu design-ul scenic, costumaţia şi luminile, creează senzaţia unei lumi de basm, dansatorii execută diferite dansuri elegante. Distincţia, graţia şi splendoarea baletului clasic se dezvăluie în execuţia acestor minunaţi dansatori ai aceste trupe de balet, cu piruete, salturi, mâini care vorbesc fără încetare ...  
  
După pauză ne pregătim să vedem cea de a doua parte a spectacolului - Dracula. Legenda care stă în spatele acestui dans este foarte interesantă, numele de Dracula amintind de Domnitorul Vlad Ţepeş (n.1431 la Sighişoara, loc aflat în zona dintre Câmpulung şi Bran, considerat a fi inima zonei istorice a României), fost mare voievod cu grijă de neam şi de ţară, dar pe care, vremurile de acum îl amintesc cu groază şi spaimă. El nu a fost nici vampir, nici creatură supranaturală, dar poveştile despre cruzimea sa sunt aproape de adevăr. Castelul Bran, ridicat pe la 1300 de un cavaler teuton, cu atmosfera sumbră a coridoarelor întunecate şi a numeroaselor curţi interioare, cu fortificaţii pe mai multe niveluri, cu urcuşul întunecat, strâmt al scărilor, evocă mai mult decât orice castel din România moştenirea veacului lui Dracula.  
  
Pentru a asigura ordinea în ţară şi a organiza cu succes apărarea ei de primejdiile externe, Contele Dracula - Vlad Ţepeş – a recurs la o domnie autoritară, a impus supuşilor săi virtuţile de bază, cinstea şi hărnicia; necinstea (hoţia), lenevia şi viclenia fiind pedepsite cu asprime prin tragerea în ţeapă, o pedeapsă crudă, dar care poate fi înţeleasă astăzi doar în raport cu epoca în care a trăit, o epocă de mare cruzime, care a cunoscut şi alte pedepse, la fel de aspre, cum ar fi arderea pe rug, spânzurătoarea. A fost un conducător cunoscut pentru sadismul său, dar şi venerat de români pentru că a ţinut piept Imperiului Otoman, fiind unul dintre cei mai crânceni duşmani ai turcilor. A fost respectat atât ca luptător cât şi ca voievod ce nu tolera nedreptatea; el a început organizarea statului şi a impus legi prin aplicarea pedepsei cu moartea şi prin tragerea în ţeapă a tuturor celor ce erau consideraţi inamici: hoţii, viclenii, leneşii, trădătorii, uzurpatorii saxoni. De aceea, şi în zilele noastre, când se revoltă românul, căruia îi place şi poezia (doar românii s-au născuţi poeţi!), când îşi dă seama că unii oameni au nevoie de un „tratament” special pentru a li se imprima celorlalţi un comportament corect, pomenesc versurile lui Eminescu din Scrisoarea III: „Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,/ Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni! ”  
  
Victor Hugo în „Legende de Siecles”, redă felul în care Vlad Ţepeş a întâmpinat armata sultanului Mahomed al II-lea venită să cucerească Ţara Românească. Înaintând spre Târgovişte, oştenii armatei turceşti au fost îngroziţi de priveliştea oferită de Ţepeş: case arse, câmpii pârjolite, fântâni cu apă otrăvită şi o imensă pădure de cadavre. Îngroziţi de mirosul cadavrelor prizonierilor turci înfipţi în ţepe, ofiţerii lui Mahomed s-au retras recunoscând victoria voievodului. 
  
Pentru noi românii însă, Vlad Ţepeş a rămas voievodul „în timpul căruia se putea bea apă din fântâna Cetăţii Târgovişte, cu un pocal din aur masiv fără ca cineva sa-l fure”. Filozoful, economistul român Petre Ţuţea l-a caracterizat în modul următor: „Vlad Ţepeş are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod român, pe Ştefan cel Mare. Cu armele! Are meritul că a coborât morala absolută prin ţepele puse în cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap şi ţi-era frică să n-o furi tu de la tine. Ăsta-i voievod absolut, Vlad Ţepeş. Păi fără ăsta istoria românilor e o pajişte cu miei!” 
  
Viaţa lui este învăluită de mister şi legendă, fără a se cunoaşte prea bine unde se termină legenda pentru a lăsa loc istoriei. De aceea a şi fost ales de scriitorul Bram Stoker (1847-1912) ca erou principal al povestirii sale Dracula, apărută în anul 1897 şi care a făcut ca mulţi oameni să creadă în ea şi acum. Se bănuieşte că scriitorul ar fi consultat la Biblioteca Regală din Londra o parte din gravurile săseşti din secolul al XV-lea, poate şi cronicile medievale din colecţiile de la British Museum, unde Vlad Ţepeş era prezentat ca un domnitor monstruos, sângeros, un vampir ce bea sânge de om, un mare amator de cruzimi. De asemenea, se mai crede că ar fi avut acces şi la volumul „History of Moldavia and Wallachia", scris de un istoric austriac de origine germană, unde prinţul Valahiei este descris drept un tiran sângeros. De atunci, Transilvania adăposteşte misteriosul castel plin cu fantome şi vampiri, devenit subiect a sute de filme, documentare sau nuvele inspirate fiind de romanul scriitorului irlandez.  
  
Bram Stoker povesteşte cum Dracula, înfrânt de nenumărate ori de turci, a considerat că bând sângele persoanei venite în vizită, un popor poate să devină mai puternic. Autorul deapănă povestea printre scrisori şi jurnale a şase personaje principale, preocupat fiind de înţelegerea întunericului, forţa misterioasă care schimbă viaţa.  
  
Am divagat destul, aşa că voi prezenta sumar desfăşurarea spectacolului de balet, inspirat după romanul lui Stoker, în spatele mitului vampirului ascunzându-se sentimente etern umane. Acţiunea pe scenă începe cu citirea poveştii din jurnale şi scrisori ... John Seward este un medic strălucit avându-i prieteni pe Mina Harder şi Lucy care preferă un frumos oraş de pe coasta Angliei. Aici primesc vizita inopinată a lui Arthur Holmwood, logodnicul lui Lucy care călătoreşte din Londra în Rusia cu vaporul, trecând şi prin Varna, oraş bulgăresc la malul Mării Negre. Apoi aleargă de-a lungul coastei Whitby, ajungând la logodnica sa. În dimineaţa următoare Lucy se simte rău, doctorul Seward o examinează, constată o mică înţepătură la gât şi decide s-o trimită profesorului său dr. Van Helsing care studiază ocultismul (ansamblu de concepţii şi practici care proclamă existenţa în natură a unor forţe supranaturale misterioase cu care ar putea comunica pretinşii iniţiaţi). Pe de altă parte, soţul Minei, avocatul Jonathan Harker pleacă în Transilvania să vândă o proprietate din Londra lui Dracula. La scurt timp după începerea tranzacţiei, Dracula realizează că acesta nu mai stă mult timp, Harker cade sub vraja a trei surori „şerpuitoare” (dans splendid cu nuanţă erotică!) care îl atacă; scapă printr-un miracol cu viaţă, dar devine dement. La scurt timp după aceasta, dr. Seward începe să facă fişa medicală a unui pacient bolnav mintal - Renfield -, care devine din ce în ce mai agitat (execută un dans extrem de interesant!), sugerând profetic că este forţa neagră a mâinii: „Stăpânul este alături.” Dr. Van Helsing soseşte s-o îngrijească pe Lucy. Bănuieşte prezenţa unei creaturi a nopţii, un vampir care face acest lucru şi îi atârnă un şnur cu usturoi în jurul gâtului (ca mijloc de protecţie contra vampirilor), gest vădit ocult. Puterea ei scade şi Lucy moare. Arthur are inima zdrobită, Van Helsing convinge bărbatul că ei trebuie s-o urmeze pe Lucy în mormânt, pentru a-i elibera sufletul. 
  
Johanes Herker întors din Londra după încercarea grea, se mută cu Mina la azilul doctorului Seward, în scopul însănătoşirii ei. Încep amândoi să analizeze problema, citesc scrisorile şi compun un document pe maşina ei de scris. Ea crede că ceea ce a vândut bărbatul ei lui Dracula este o altă proprietate chiar apropiată de azil. Bărbaţii o părăsesc în căutarea demonului care i-a putut distruge pe toţi. Pentru siguranţă o lasă pe Mina acasă şi ... rezultatul e dezastruos.  
  
Imaginaţia scriitorilor, regizorilor, coregrafilor nu are limită. Ei găsesc noi modalităţi de a folosi vampiri în poveşti, având ca teme: iubirea, spaima dar şi sexualitatea (din nefericire atât de abordată în aceste vremi!), curiozitatea continuă faţă de nemurire. Sfârşitul aici este lupta clasică dintre bine şi rău, lupta omului vis-a vis de necunoaştere, teme perpetue, profund umane, dacă stăm să ne gândim. Şi totul este bine ... când se termină cu bine! 
  
Soliştii principali sunt după cum am spus din diferite ţări, precum Timour Bourtasenkov (Prinţul Prospero) din Moldova. Rolul lui Van Helsing este interpretat de Marin Boieriu – maestru de balet cu studiile făcute în Romania, ţara sa de naştere, continuate apoi în Rusia, în cadrul baletului din Kirov. El a fost prezentat de The New York Time ca dansator principal al câtorva state ale Americii - Baletului din Miami, Baletului din Pennsylvania - şi a Operei din Bucureşti (Romania). 
  
Dansatorii au executat cu măiestrie mişcările plastice, ritmice, cu schimbul continuu şi legat al poziţiilor artistice ale corpului uman, plutind pe valurile muzicii compozitorului american J. Mark Scearce (n.1960). Imaginile realizate în compoziţia coregrafică ne-au emoţionat prin figurile şi mişcările executate: minunate piruete, sărituri. Ne-a impresionat tehnica desăvârşită, graţia balerinilor şi expresivitatea acestora.  
  
La plecare priveam luna de pe cer şi-mi spuneam: Da, omul are o naştere, o viaţă, un destin şi o moarte, puţină cunoaştere şi atât de multă necunoaştere ... Omul este creator de poveşti ... şi mai sunt aceşti artişti creatori, dansatori şi interpreţi ai personajelor de poveste, aducători de umanism, de iluminări ale minţii, într-un spectacol, pe o scenă, într-o societate materialistă, consumistă, individualistă ...  
  
Afară, bolta cerească ne dăruia farmecul şi dimensiunea ei magică ... Dansul frunzelor în lumina rece a lunii şi a farurilor maşinii, umanizau şi ele singurătatea nopţii. 
  
Vavila Popovici, Carolina de Nord 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
CAROLINA BALLET / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 328, Anul I, 24 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!