Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Recomanda > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Capitol din romanul DESTIN
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pregătirea atacului final 
  
Când petrecerea a luat sfârşit, Cristian a reuşit să găsească un taxi şi, împreună cu Deea, au plecat mai întâi să o ducă pe Andrada la cămin, apoi spre casă. La despărţirea, a smuls promisiunea Andradei de a se revedea săptămâna următoare. 
  
- Spune-mi, dragul meu frate, ţi s-au aprins călcâiele aşa de repede după colega mea, sau mă înşel? îl interpelă Deea când prietena sa era coborâtă. 
  
- Nu neapărat, însă am constatat că este o fată drăguţă care merită atenţia mea şi cum altceva mai bun nu am de făcut, de ce să nu mă întâlnesc cu ea? 
  
- Ca să vezi! Cum aşa? Doar de dorul întâlnirii? Eu înţeleg să te întâlneşti cu cineva atunci când ai ce să comunici cu persoana respectivă, nu ca să te afli în treabă de dragul unei întâlniri cu o fată sau cu un băiat! În cazul tău se pierde noţiunea de întâlnire de dragoste. Sau nu despre dragoste este vorba? 
  
- Ce pot să-ţi spun acum mai mult decât că îmi place fata şi atât? 
  
- Că te-ai îndrăgostit de ea, că o găseşti foarte frumoasă şi că o iubeşti de nu mai poţi trăi fără ea. Că simţi cum te sufoci din lipsa aerului cât timp nu este lângă tine, îl tachină Deea râzând veselă, aceasta aştept să-mi spui. 
  
- Hei, hei, nici chiar aşa. Nu mi-a băgat nimeni foc sub călcâie până acum să o iau din loc cu viteză. În privinţa ei mai am nevoie de timp, să văd cum vom comunica amândoi. Întânirea va fi fără implicaţii sentimentale. Una pur amicală. Mergem la un film, ne plimbăm, o prăjitură şi cam atât. Va fi mai mult o întâlnire de socializare, de cunoaştere şi de apropiere. 
  
Cristian nu-i povesti nimic surorii despre pariul pus cu amicii lui. O ştia capabilă pe Deea să-l spună Andradei şi atunci planul, dar mai ales reputaţia de bărbat „irezistibil” se ducea pe apa sâmbetei. Credea că ar fi aflat întreaga facultate de la cei doi că nu a reuşit să o cucerească pe fată şi că a pierdut pariul. Îi erau ei prieteni dar invidia roade adânc pe dedesubt, aşa că abia aşteptau un insucces ca să profite de acesta şi să-l tot tachineze mereu. 
  
Ajunşi acasă, fiecare după câte un duş fierbinte a mers la culcare. Chiar dacă erau tineri, noaptea petrecută în bar începea să-şi arate efectele. Când s-a trezit era după amiaza şi numai foamea l-a determinat pe Cris să se dea jos din patul primitor şi dătător de vise plăcute, vise care de data aceasta nu l-au prea încântat. 
  
Se visase cum se plimba prin pădurea cu stejari bătrâni de la Gârboavele de mână cu Andrada, profitând de aerul curat şi liniştea tulburată doar de fâlfâitul aripilor câte unei păsări ce se plimba din copac în copac, căutându-şi hrana sau perechea. O ciocănitoare bătea cu ciocul ei iscoditor în scoarţa unui copac bătrân şi găunos, precum toaca unei biserici maramureşene. Cioc, cioc, cioc. Apoi relua ritualul căutării viermilor în lemnul putrezit. 
  
Admira cât de frumoasă-i era prietena şi cum inima lui începea să se neliniştească. Era chemată să îmbrăţişeze o iubire curată cum şi-ar fi dorit să vină şi din partea fetei. De după copaci parcă auzea paşii lui Andrei şi ai lui Marian care-i urmăreau. Nu putea să o sărute ca nu cumva atunci când s-ar opri din plimbare, fata să nu-şi dea seama că sunt urmăriţi de cei doi, să se sperie şi să fugă. 
  
Ajunşi în dreptul porţii grădinii zoologice, când să intre a văzut că era cuşca tigrilor larg deschisă şi aceştia se plimbau liberi prin gradină. Un mascul s-a apropiat de gard şi a început să-l privească cu duşmănie arătându-şi colţii, gata să se repeadă spre el. Prezenţa fiarelor libere prin curtea grădinii zoologice, l-a speriat atât de tare încât l-a făcut să se trezească din vis plin de transpiraţie. 
  
Ce poate să însemne toate acestea? se gândea Cris trezit sub efectul neplăcut al visului. Nu-i de bine sau este doar efectul oboselii acumulate din timpul nopţii trecute şi a faptului că s-a gândit la partenera sa? Dar de ce să viseze acel animal fioros gata să se repeadă la el? Ce vrea să-i transmită acest vis? Plecă tulburat de efectul visului să se reconforteze cu un duş călduţ.  
  
La ieşirea de sub duş, Cristian uită de visul său neplăcut. Părinţii nu erau acasă, fiind plecaţi la bunici la o cafea cum au lăsat ei bilet, iar sora lui nu ieşise încă din cameră. Poate citea sau scria poezii cum a mai surprins-o şi altădată. Nu avea chef să-i bată la uşă aşa că după ce mâncă ce găsi prin frigider, hrană rece, fiindu-i lene să încălzească mâncarea, îşi luă blugii pe el şi un hanorac şi-l sună pe Marian. Au stabilit să se întâlnească la o bere la Elice. 
  
Când s-au aşezat la masă cu berile în faţă, au constatat că nu prea mergea şi că se simţeau amândoi încă obosiţi după noaptea petrecută la MAX. Conversaţia lâncezea. Mai mult se uitau după fetele ce se plimbau pe faleză şi le comentau ţinuta. Încercau să-şi facă fiecare un exerciţiu de imaginaţie să afle cam ce se ascunde sub acele obiecte de îmbrăcăminte. Plictisiţi şi de această preocupare şi-au dat mâna şi s-au despărţit fiecare plecând spre casa lui. Marian nu a amintit nimic despre pariu şi nici Cris despre vis. A rămas să se întâlnească a doua zi la facultate. 
  
Revenit acasă, Cris a găsit întreaga familie aşezată la masă. Serveau cina. Nelăsând vorbă când revine acasă, nu l-au mai aşteptat. Parcă toată lumea era plictisită. Şi în timpul servirii cinei, discuţiile lipseau. Fiecare era grăbit să se retragă la el în cameră. Spera ca privind la programele TV să-l prindă somnul mai repede, pentru a se odihni deplin. A doua zi începea o nouă săptămână şi cum se apropiau examenele, trebuia să se pregătească pentru ele. 
  
Luni dimineaţa când Deea a ajuns în faţa facultăţii nu a mai fost întâmpinată ca de obicei de Andrada care ajungea întotdeauna înaintea ei, ci de Robert. Era prima dată când se întâmpla aşa ceva. Până la banchet se salutau şi vorbeau ca între colegi. Făceau parte din aceeaşi grupă şi era unul dintre colegii pe care îi simpatiza, amândoi având înclinaţii comune: arta şi literatura. Pe el îl interesa pictura, pe ea poezia. Considerau că şi pictura este tot un mod de exprimare poetică. Prin culoare pictorul dă viaţă unor sentimente şi a unor arderi interioare. 
  
- Bună dimineaţa Roby, nu ai văzut-o pe Andrada? îl abordă Deea când i-a ieşit în întâmpinare, sărutându-l pentru prima dată pe colţul gurii, ca şi când acest lucru l-ar fi făcut toată viaţa. 
  
- A trecut pe lângă mine, îi răspunse el mirat şi totuşi încântat de gestul neobişnuit de prietenesc al colegei sale. I-am spus că te aştept şi a plecat mai departe spre sala de curs. Zicea că se grăbeşte să revadă înainte de a începe ora cursul anterior pe care nu a mai avut timp să se uite. 
  
- Mă mir. Ce s-o fi întâmplat cu ea? 
  
- Mi s-a părut supărată. 
  
- De ce?  
  
- Dacă intrăm în sală aflăm precis. 
  
- Desigur, şi Deea l-a luat de mână pe Robert cum face orice fată îndrăgostită, pornind spre sala ce curs. 
  
Manifestările Deei erau naturale, fără nicio falsitate, din instinct. Chiar dacă Robert nu i-a spus nimic despre o eventuală relaţie prietenească ce ar putea să se înfiripe între ei, ea ştia că o place, aşa cum îl plăcea şi ea. Îl ştia neangajat într-o prietenie cu vreo colegă sau o altă fată, aşa cum era şi ea. Dacă Andrada va ceda asediului fratelui său, timpul cel vor petrece împreună în afara cursurilor va fi din ce în ce mai scurt. Îi plăcea de Robert şi dorea să dezvolte o idilă cuminte şi sinceră cu el. 
  
La rândul lui, Robert era atras de partenera sa de banchet şi aceasta nu datorita reputaţiei familiei din care se trăgea, ci pentru frumuseţea ei şi mai ales pentru că o considera o fată cuminte şi inteligentă. Era şi el gălăţean de a treia generaţie. Părinţii săi au fost colegii mai tineri ai doctorului Ştefan Trăistaru, chiar dacă aveau specialităţi diferite. Şi-o dorea ca prietenă, mai ales că banchetul la care au participat i-a facilitat o cunoaştere mai bună a colegei de grupă iar prin discuţiile din timpul nopţii şi-a dat seama că au multe afinităţi comune. 
  
- Andrada, am auzit că eşti supărată. Ce s-a întâmplat? o luă în primire Deea de cum şi-a întâlnit prietena. 
  
- Eu? De ce să fiu supărată? Cine ţi-a spus? 
  
- Roby te-a văzut supărată şi grăbită să intri în sala de curs când ai trecut pe lângă el. 
  
- Nu sunt supărată, replică ea puţin iritată. Am văzut că te aşteaptă şi m-am gândit să nu vă deranjez intimitatea. 
  
- Ce intimitate; Dadi? suntem doar prieteni ca şi până acum şi a vrut doar să mă întrebe cum mă simt după banchet şi atât. 
  
- Scuză-mă. Poate am văzut eu mai mult decât tine. Mi s-a părut prea nerăbdător de a te întâlni şi nu doream să vă deranjeze prezenţa mea. 
  
- Dadi, de ce mă superi? Ştii că tu eşti pentru mine cea mai bună prietenă şi nimic nu s-a schimbat în ultimele douăzeci şi patru de ore. 
  
- Atunci scuză-mă, poate am interpretat eu greşit. Ia loc că acum soseşte profesorul şi tu nici nu ţi-ai deschis mapa.  
  
Robert era şi el aşezat în stânga Deei pregătindu-şi materialele necesare cursului, pixul şi caietul studenţesc. A fost martorul discuţiei purtată în şoaptă de către cele două colege, însă se făcea că nu a auzit nimic din ce au discutat, chiar dacă el era considerat mărul discordiei dintre cele două fete. 
  
După cursuri Andreea a fost surprinsă când prietena sa a rugat-o să-i transmită un mesaj fratelui ei. Dorea să se întâlnească a doua zi după amiază la ora şaisprezece în parcul Mihail Eminescu din centru oraşului. 
  
- Dadi, mă aşteptam să fie Cris cel care bate din pinteni să vă întâlniţi, nu tu! Să mă fi înşelat oare? 
  
- Doresc doar să punem lucrurile la punct de la început. Pentru că i-am rămas datoare cu întâlnirea promisă la despărţire, prefer să fie cât mai curând, fără a fi nevoie de tragerea de timp obişnuită într-o cochetărie de prost gust.  
  
- Bine, am să-i transmit cu plăcere. Desigur că se va bucura. 
  
- Este dreptul lui să reacţioneze cum crede de cuviinţă. Uneori şi bucuriile se pot transforma în nemulţumiri.  
  
- Bine, atunci la revedere. Se sărutară ca de obicei îmbrăţişându-se, Andrada plecând spre cămine, iar Deea plecă spre casă însoţită de data aceasta de Robert. Cum s-au îndepărtă de Andrada, s-au prins de mână zâmbind complice. Nu ştiau că erau spionaţi de la distanţă. Andrada trăia efectele sentimentului de gelozie. Obişnuită ca până acum toată atenţia Andreei să fie îndreptată spre persoana sa, credea că atunci când Deea se va angaja într-o relaţie afectivă cu un bărbat, atenţia pentru ea îi va scade. 
  
Robert de obicei lua tramvaiul şi mergea spre alt punct cardinal al oraşului unde locuia. De data aceasta a preferat să-şi însoţească colega pe jos, într-o plimbare de plăcere spre casa acesteia. 
  
Îi luă galant mapa într-o mână şi pe cealaltă şi-o aşeză fără nicio opoziţie de după umerii fetei în timp ce dezbăteau cu aprindere dacă vor participa sau nu la şedinţa cenaclului studenţesc de peste două sâmbăte cu tematica Arta în peisajul gălăţean, organizat de Asociaţia Studenţească Galaţi, la biblioteca orăşenească „V.A. Urechia”. Ea va veni cu poezie şi el cu o expoziţie de pictură. Vor încerca să facă o tematică comună. La fiecare tablou pictat să existe o poezie care să reliefeze prin vers tematica imaginii imortalizate pe pânză. 
  
- Dacă doreşti să realizăm această colaborare, ar trebui să-ţi văd pânzele. Sunt finalizate? Le-ai înrămat? 
  
- Unele da, altele mai stau prinse pe câte un cadru din lemn. 
  
- Ar fi o provocare. Eu până acum am scris doar poezia trăirilor mele interioare. Nu mi-am ales o tematică. Nu sunt o profesionistă în arta rimei. Nu ştiu dacă m-aş descurca să fac poezie după un peisaj. 
  
- Eşti talentată şi ai să te descurci. 
  
- Crezi? Nu Roby, mi-e teamă de ridicol. Dacă nu am să reuşesc? 
  
- Dacă nu încerci, nu ai cum să afli. 
  
- Ştii, eu nu am citit nimănui din poeziile mele până nu a venit Andrada acum câteva zile la mine. Şi atunci nu am apucat decât să-i citesc decât câteva cu tematica obişnuită fetelor de vârsta noastră - dragostea, gândindu-ne la un iubit ideal pe care îl aşteptăm tot timpul să apară. 
  
- Poate că va apare cândva, sau poate că a apărut în cazul vostru. Am fost foarte atent toată noaptea la cum se comportă fratele tău faţă de colega noastră. Era vizibil marcat de frumuseţea ei, mai ales că nici ceilalţi tineri nu au rămas indiferenţi faţă de ea. Toţi şi-ar fi dorit-o ca iubită. 
  
- Ca iubită sau ca amantă? Am observat că la aceasta se limitează în general interesul vostru faţă de o fată sau femeie. Cum aţi avut-o cum nu mai prezintă interes pentru voi, răbufni ea supărată. 
  
- Cu ce te-am supărat de mă introduci în aceeaşi categorie cu această specie de bărbaţi? Mai sunt şi alţii care cred în valorile persoanei de care s-a îndrăgostit. Eu dacă mă îndrăgostesc de cineva care-mi place, nu o fac să sufere văzând în ea doar persoana care să-mi satisfacă instinctele sexuale, ci pe cea de care să fiu legat toată viaţa.  
  
În timpul acestor conversaţii ce au alunecat pe o pantă foarte periculoasă pentru consolidarea prieteniei lor fragile, cei doi tineri nu se mai ţineau înlănţuiţi ca doi îndrăgostiţi. Se simţea iritarea de ambele părţi. Poate nu era momentul abordării unei asemenea discuţii, dar ea a alunecat pe această pantă fără control. Doar greşeala lui Robert de a aminti de interesul băieţilor faţă de Andrada, a stârnit furtuna în orgoliul Deei. Cum? Ea nu era prezentă? Nu era la fel de frumoasă ca prietena sa pentru a trezi interesul tinerilor bărbaţi? Chiar era mai elegant îmbrăcată şi poate chiar mai frumoasă. 
  
- Nu te-am introdus în aceeaşi categorie. Vorbeam în general. Dacă te consideram la fel ca ei, acum nu eram împreună ţinându-ne de mână ca doi îndrăgostiţi, răspunse ea gânditoare. 
  
- În devenire, sper. Eu chiar te plac de mai mult timp, dar mi-a lipsit curajul să mă fac înţeles. Te vedeam mereu numai în prezenţa Andradei şi mă gândeam că nu eşti interesată de o relaţie afectivă cu un bărbat. 
  
- Roby, ca să simţi că există un sentiment afectiv faţă de cineva nu este suficient doar să-ţi placă cum apare ca aspect fizic. Trebuie să te atragă şi altceva la el. Să simţi că ai afinităţi comune cu acea persoană. Că ai ce-i spune şi el de asemeni să te facă să trăieşti bucuria prezenţei lui în jurul tău. 
  
- Ai dreptate. Ai văzut că noi am găsit ceva care ne-ar putea lega şi ar putea deveni un liant în prietenia noastră fragilă în acest moment dat - cultura, fie că-i reprezentată prin poezie fie prin pictură.  
  
- Ai dreptate. Iată că pe nesimţite am ajuns acasă şi cum staţia de tramvai este vis-a-vis, îţi mulţumesc pentru companie. Ne vedem mâine la facultate. 
  
Andreea îl prinse cu mâna de după gât şi-l sărută pe gură într-un sărut scurt, dar sincer. 
  
- La revedere, şi-ţi mulţumesc pentru plăcerea de a te conduce acasă. 
  
- Şi eu de a fi însoţită. Pa. Pe mâine.  
  
Cristian, aflând că Andrada îi dă întâlnire din proprie iniţiativă, nu-şi mai încăpea în piele de bucurie. Avea impresia că planul lui de a o poseda pe fată se va pune în practică mai devreme decât plănuise. Atunci să vezi ce vor mai putea spune prietenii lui când nici cele două săptămâni stabilite în pariu nu vor fi necesare. Se întreba de unde va face Marian rost de bani să plătească o seară cu fetiţe la Traian. 
  
A doua zi la ora stabilită, cu un buchet de flori în mână, Cris aştepta pe o bancă lângă fântâna arteziană, sosirea viitoare sale victime. Andrada se dovedi foarte punctuală. Nu a apelat la cunoscutul truc al fetelor de a pune pe jar răbdarea partenerilor, întârziind intenţionat la întâlniri. 
  
- Bună, Andrada, o întâmpină Cris înmânându-i buchetul şi încercând s-o sărute pe buze, însă fata îi oferi doar obrazul pentru câteva secunde şi se retrase ca muşcată de şarpe. 
  
- Bună Cristian. Mulţumesc pentru flori şi mai ales pentru că ai venit la întâlnire. 
  
- Cum să nu vin? Eu am dorit să ne întâlnim. 
  
- Să trecem peste aceasta. Unde doreşti să stăm de vorbă? 
  
- Hai pe terasă la Olimpic să bem o cafea şi putem sta de vorbă. 
  
- Bine. 
  
Intrând pe terasă, au căutat o masă mai retrasă şi la sosirea ospătarei, Andrada a preferat o cupă cu îngheţată şi un preparat de bar fără alcool, iar Cris cafea şi bere. 
  
- Ştiu că eu am solicitat întâlnirea aceasta, dar tu ai fost cea care ai avut iniţiaţiva. Sper că nu vom discuta iarăşi teoretic despre iubire, fără a vedea concret cum se poate materializa ea între doi tineri care se plac şi simt nevoia de a fi împreună mai mult decât dacă ar fi simpli colegi sau cunoştinţe.  
  
- Cris, nu fac caz de proasta ta reputaţie de crai care nu doreşte o relaţie cu o fată decât dacă are ceva de obţinut de la ea. Când scopul este îndeplinit, persoana respectivă nu mai prezintă niciun interes pentru tine şi abandonezi relaţia fără niciun regret. 
  
- Cine mi-a făcut un asemenea C.V.? Sora mea? 
  
- Nici cum. Andreea este cea care îţi apără imaginea ta imaculată. Nu uita că nu este nicio problemă dacă urmăm cursurilor unor facultăţi diferite. Când este vorba de aşa zisele V.I.P. - uri se află totul despre persoana respectivă pe canalele invizibile. Chiar dacă nu doreşti să afli ceva despre o persoană cunoscută ca tine prin Universitate şi tot îţi vin noutăţile ca la ştirile de la ora nouăsprezece a Televiziunii Române. 
  
- Chiar aşa?  
  
- Desigur. Întreabă orice student din Universitate ceva despre o persoană cunoscută ca tine şi afli mai multe decât ştie persoana respectivă. 
  
- Andrada, nu-mi vine să cred ce spui. Chiar sunt aşa de cunoscut în facultatea voastră? Dacă era la noi la naval poate era altceva, dar la voi la medicinişti..., parcă nu-mi vine să cred. Şi mă rog prin ce am devenit aşa de celebru? 
  
- Că eşti plin de bani, că în jurul tău se învârt ca nişte sateliţi tot felul de tipi dubioşi, iar cu fetele eşti ca un taur comunal, scuză-mi expresia dar mama mea este inginer zootehnic. La femei nu te interesează decât cele pe care le poţi duce într-un pat, fără sentimentalisme şi cum prin facultăţi nu se duce lipsă de asemenea persoane, eşti în largul tău, precum un rechin în mijlocul oceanului. 
  
- Vai, Andrada, chiar aşa de sumbru sunt zugrăvit în faţa voastră, a fetelor? 
  
- Nu neapărat numai în faţa noastră. După cum observ toate acestea nu prea te afectează. Mereu eşti într-un continuu atac. Mai faci scurte pauze când victima nu mai prezintă interes şi o abandonezi, apoi începi pregătirea unui nou atac. Aşa doreşti să procedezi şi cu mine, dragul meu Cristian? În programul tău de devorator de femei tinere şi naive sunt următoarea ta victimă? 
  
- Ce te face să crezi aceasta? 
  
- Interesul tău subit pentru mine. 
  
- Nu-i un interes subit cum îl cataloghezi tu. Din descrierile surorii mele am aflat că eşti o fată inteligentă şi frumoasă, motiv care mi-a trezit prima dată curiozitatea. Am rugat-o să te aducă la petrecere să te cunosc. Când te-am văzut seara la MAX m-am convins că avea dreptate, mai ales după discuţiile noastre inteligente despre dragoste. Sincer să fiu în primul rând cu mine, m-am îndrăgostit de tine. Chiar dacă nu crezi în dragostea la prima vedere, simt că acest lucru mi s-a întâmplat. 
  
- Ha, ha, ha, Cristian, deja ai trecut la atac? Nu mă surprinde cum m-ai luat prin învăluire. Sunt pregătită să-ţi întâmpin atacul. Voi fi o redută de necucerit pentru tine, sau cel puţin, foarte greu de cucerit dacă voi constata că totuşi esti sincer cu mine. 
  
- Cum, Andrada, în persoana mea nu vezi decât un excroc sentimental? Mă aşteptam la clemenţă din partea ta. Dacă până acum am avut numai prietene care nu mi-au trezit niciun sentiment, iată că de data aceasta am întâlnit o tânără nu numai deosebit de frumoasă, ci şi foarte inteligentă.  
  
- Tocmai de acest fapt doresc să profit, să nu mă las păcălită de obişnuitele declaraţii de dragoste ale bărbaţilor, unele chiar grotesc de stupide. 
  
- Nu-i o declaraţie stupidă, ci este una sinceră. Îmi placi nespus de mult şi doresc să fim doi buni prieteni care au ce să-şi spună şi altceva în afara reproşurilor sau de a comenta aşa zisele zvonuri. Sunt un student la fel ca toţi ceilalţi. Nici bogat cum zici că se spune, după cum ştii părinţii mei sunt simpli profesori universitari care nu au afaceri să le aducă profituri uriaşe, nici sărac cum mai sunt alţi colegi ai căror părinţi sunt simpli muncitori sau agricultori. Sunt ca şi tine fiul unor intelectuali şi atât. De unde zvonul despre bogăţie? 
  
- Se spune că tot timpul ai în jurul tău prieteni cărora le achiţi consumaţia, frecventezi barurile şi cluburile de noapte în companii dubioase însoţit de femei şi multe altele de genul acesta. 
  
- Este stupid să considerăm intrarea într-un bar sau club ceva extravagant. Am doar douăzeci şi trei ani şi simt nevoia să mă distrez. Când doreşti să o fac? Când voi fi familist şi mă vor trage copii de pantalon să le dau de mâncare? Şi unde ai dori să merg? La biserică? 
  
- Şi ce rău ar fi în aceasta să ai şi grija spiritului nu numai a trupului? 
  
- Nu ar fi nimic, dar la mine în familie nimeni nu este prea credincios. Nu am fost crescut în spiritul credinţei în supranatural. 
  
- Toate aceste lucruri îţi dau o proastă reputaţie în cadrul universităţii. 
  
- Îmi pare rău că sunt perceput aşa, dar ca să te convingi că nu este adevărat, nu poţi decât să-mi accepţi prietenia, şi sincerele mele sentimente afective pentru deosebit de frumoasa Andrada. 
  
- Galanteriile tale nu-mi scade vigilenţa. Nu ştiu dacă este bine ce fac. Nici dacă pot să fiu sinceră cu tine, pentru că nu am încrederea necesară. 
  
- Ce anume să faci? 
  
- Să fiu deschisă. Să-mi deschid sufletul în faţa ta, aşa cum o fac în faţa surorii tale. Sper că nu-ţi spune ce discutăm noi două. 
  
- Să fii sigură de acest lucru. Este o casetă cu uşa închisă şi cheia aruncată într-o fântână foarte adâncă. Totul ţine numai pentru ea. 
  
- M-am mai liniştit. 
  
- Ce secrete mari ai dori să-mi dezvălui? 
  
- Nu ştiu dacă fac bine ce fac. 
  
- Fii mai curajoasă. Încearcă. Cum doreşti să ne apropiem sufleteşte unul de celălalt dacă nu avem încredere? 
  
- Aş putea să încep cu faptul că şi tu îmi placi, chiar dacă ai o asemenea reputaţie printre studenţi. 
  
- Un început promiţător. Mai departe. 
  
- Cred că dacă voi fi precaută şi nu voi crede tot ce-mi spui, nu are ce rău să mi se întâmple. 
  
- De ce ţi s-ar întâmpla? Am să fiu deosebit de sincer cu tine. Îţi voi mărturisi doar ce voi simţi pentru tine. Şi acum simt cum mi se umple sufletul de bucurie, aflând că există şansa ca noi doi să trăim o frumoasă poveste de dragoste cu happy end. 
  
- Eu din perioada liceului nu am avut decât un singur prieten în anul întâi care m-a dezamăgit comportamental. Nu vedea în mine decât fata care să-l satisfacă sexual şi atât. Nu-l interesau sentimentele. Sper să nu se repete şi cu tine acelaşi lucru. 
  
- Eu dacă mă îndrăgostesc nu pot să-mi înşel partenera, bravă Cris văzând că începe să se întrezărească la orizont şansa ca totuşi să ajungă curând între frumoasele picioare ale Andradei. Numai întâlnindu-ne cât mai des putem să ne apropiem unul de celălalt şi să scapi de inhibiţiile neîncrederii ce există încă în gândirea ta. 
  
- Eu ştiu ce să zic? Poate am să-ţi dau o şansă. 
  
- Nu numai mie îi vei da o şansă, ci iubirii ce se va naşte în inimile noastre. Nu tu erai cea care spuneai că nu poţi trăi fără iubire? Că dacă nu iubim uităm să trăim? 
  
- Am spus şi dacă este nevoie, pot repeta cu fermitate acest lucru, fiind o realitate. Nu poţi trăi fără iubire. Cine nu iubeşte nu simte că trăieşte. Nu simte fiorul care te cuprinde de dorul persoanei iubite. Cum furnicăturile ce le simţi în stomac de emoţia întâlnirii cu persoana dragă se amplifică după primul sărut primit. Cum simţi căldura ce te cuprinde la o îmbrăţişare a iubitului. Toate acestea numai dacă eşti îndrăgostit şi eşti iubit le poţi trăi. 
  
- Sper să trec prin toate aceste simţiri cât mai curând. Chiar am început să am senzaţia acestor sentimente. 
  
- Nu le mai lua în derâdere. Eu am spus serios ce trebuie să simtă cineva care iubeşte. 
  
- Şi eu am spus tot serios. Vezi că tot persistă neîncrederea? Sper să dispară cât mai repede pentru ca relaţia noastră să se poată baza pe încredere deplină. Ce zici mergem la un film? 
  
- Nu, este târziu şi trebuie să merg la masă şi mai am şi ceva de pregătit pentru cursul de mâine. 
  
- Nu-i problema mesei, comandăm aici ce doreşti şi mai stăm de vorbă.  
  
- Nu vreau să te deranjezi pentru mine. 
  
- Nu-i deranj, ci o plăcere să luăm cina împreună. Am luat prânzul acum patru zile, aşa că ar urma micul dejun. Sper să vină şi acesta. 
  
- Vezi că nu poţi să te obişnuieşti cu faptul că într-o relaţie de prietenie nu-i neapărat nevoie şi de relaţii sexuale? Deja ai ajuns cu gândul la o noapte petrecută împreună dacă te-ai şi gândit la micul dejun. 
  
- Nu, mă gândeam la o excursie împreună poate şi cu Deea, unde să ne găsească dimineaţa flămânzi, încercă să o dreagă Cris pe care îl luase gura pe dinainte. 
  
- Chiar la aceasta te-ai gândit? Bine, atunci să începem cu cina dacă eşti atât de galant să mă inviţi. Ai dreptate, aşa avem mai mult timp să discutăm. 
  
Chemând ospătara, cei doi tineri şi-au comandat ce au dorit să servească din lista de meniu. Seara i-a prins pe terasa restaurantului sporovoind ca doi boxeri care au lăsat garda jos, începând să se cunoască mai bine, pregătiţi totuşi să pareze eventualele lovituri date prin surprindere. Luminile s-au aprins în globurile din vârful stâlpilor electrici plasaţi în jurul terasei. Era aglomeraţie pe trotuarele bulevardului Republicii. Lume multă ieşită la plimbare circula în sus spre Mioriţa sau spre hotel Galaţi într-un du-te-vino continuu, să profite de o seară plăcută de aprilie. 
  
După ce a condus-o pe Andrada la cămin, furându-i un sărut scurt la despărţire, Cristian s-a întors cu un taxi acasă foarte mulţumit de cum se desfăşura programul lui de cucerirea Andradei şi de punerea în practică a pariului. Peste două zile când se vor reîntâlni îi va propune o excursie spre Gârboavele la sfârşit de săptămână. Trebuia să-l roage pe bunic să-i împrumute Fordul. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Capitol din romanul DESTIN / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 249, Anul I, 06 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!