CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

ADMINISTRAȚIE

CLASAMENTE
DE PROZĂ

RETROSPECTIVA
DE PROZĂ
A SĂPTĂMÂNII


Acasa > Impact > Scrieri >  


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

Cântecul meu favorit
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cântecul meu favorit  
 
Ştiu un cântec pe care nimeni nu-l ştie, căci este doar cântecul meu. Chiar şi eu îl aud atât de rar şi mereu pe neaşteptate.  
 
Auzi şi tu acele sunete în ritmul paşilor de dans, venind din depărtări nostalgice, de undeva din timpuri glorioase? Ele sunt crâmpeie din cântecul meu! Răsună dulce şi melancolic, precum un tango. Dar nu e un tango. Nici vals nu e! Deşi e avântat ca freamătul serbărilor de demult, nu e nici un tango şi nici vals nu e!  
 
Cântecul meu favorit este peste tot în jurul meu şi în închipuirile mele. Îi simt aripile delicate purtându-mă în zbor planat deasupra marilor întinderi de câmpie, apoi pe coamele însorite ale dealurilor. Acolo mă simt ca un prinţ romantic, privind generos peste sate şi oameni.  
 
Sunetele cântecului meu le recunosc din adierile optimiste ale vântului de primăvară; ori din feeriile toamnei care-şi revarsă cu foşnet potopul bogat de frunze pe aleile tăcute. Aud cântecul meu favorit în suspinul întinderilor mari de iarbă aurie, în miez de vară, sub cerul senin, albastru, ca un antic vas.  
 
Cântecul meu e duios ca marea limpede, în care înoată peşti argintii venind dinspre adâncuri.  
 
Când plec la plimbare, prin parc, o singură frunză în mâna mea îmi readuce aminte notele dulci ale cântecului meu. Atunci simt că dansez, nu că merg, iar gândurile mele devin visări.  
 
Armonia sunetelor acestui cânt izvorăşte din fascinaţia lungilor şi pasionantelor istorii ale civilizaţiilor demult apuse, sclipitoare cândva pe însoritele ţărmuri ale mărilor. Ori din voioşia generaţiilor multor copii zburdând fericiţi, de când e lumea, prin preajma tihnitelor case părinteşti.  
 
Când sunt cuprins de gânduri triste, un singur crâmpei din cântecul meu îmi este de ajuns să-mi alunge neliniştea. Toate lucrurile redevin luminoase şi necazurile fug de îndată.  
 
Asemăn cântecul meu cu o pasăre care zboară lin pe deasupra-mi, sau cu un fluture cu aripi delicate sclipind în razele soarelui. Nici necazurile, nici grijile nu-mi pot umbri cântecul. El rămâne veşnic, mereu bucuros, candid şi inocent, precum zâmbetul de copil.  
 
Într-un timp am crezut că am pierdut cântecul meu favorit, căci nu-l mai auzisem de zile în şir. Ce zile cumplite au fost acelea! Totul părea umbrit de nori grei, apăsând deasupra oraşului şi, mai ales, asupra spiritului meu zdruncinat! Oraşul îmi părea trist şi monoton, iar trecătorii păreau că-mi aruncă priviri piezişe. Îmi părea că sunt epuizat, înfrânt, lipsit de melancolie şi de poezie, împresurat de sentimente nefericite...  
 
Dar, când tocmai credeam că nimic nu-mi mai rămăsese pe lumea asta, dintr-odată un firav sunet am auzit lângă mine... Ce era sunetul acesta? O pasăre?... Nu, nu erau păsări prin preajmă… Aud sunetul iarăşi. Nici de data asta nu e o pasăre? Iarăşi nu e!...  
 
O plăpândă şi melodioasă şoaptă răzbate până la mine de pe tulpina unei flori. Ce sunt gingaşele sunete pe care le aud necontenit? Nu sunt altceva decât acordurile cântecului meu, cel atât de drag!  
 
- Unde ai fost plecat în tot acest timp, cântecul meu favorit?  
 
- Eu sunt un cântec mic şi drăguţ, “Tonito“!...  
 
Ah! Cât de drag şi delicat eşti, cântec divin! Vino aici, în sufletul meu, prietene drag! Ce fericit sunt că te-ai reîntors la mine! Fii pe veci prietenul meu! Ia-mă pe aripile tale şi du-mă până la capătul zărilor, în sunetele unui romantic tango!...  
 
Să nu cunoască margini drumul tău către soare, spre cer şi splendoare! Să aduci zile senine şi pace în sufletul meu! Să alungi negura uneori greu apăsătoare de deasupra oraşelor şi oamenilor!  
 
Fii blând şi gingaş ca o mână de mamă care-şi mângâie copilul! Fii limpede şi senin precum izvorul unui munte! Fii privirea duioasă a dragostei din inima unui poet!  
 
Fii veşnic generos şi romantic, cântecul meu favorit!  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Cântecul meu favorit / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1132, Anul IV, 05 februarie 2014.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către administrația publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.



 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

 
CLASAMENTE
DE POEZIE

RETROSPECTIVA
DE POEZIE
A SĂPTĂMÂNII
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!