Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Strofe > Creatie > Mobil |   


Autor: Traian Vasilcău         Publicat în: Ediţia nr. 944 din 01 august 2013        Toate Articolele Autorului

CÂNTECE DIN RAI

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Motto:  

„În faţa celor morţi un singur gând  

trebuie să-ţi răsară: lucrează mai  

iute, căci este un soroc!”  

 

Nicolae Iorga  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cântul fericit  

 

Ce-am visat n-am irosit  

Şi-acum, boltă-aleasă,  

Doamne,-s cântul fericit  

Că mă duc acasă.  

 

Am trăit ce-am suferit  

Şi-acum, stea miloasă,  

Doamne,-s cântul fericit  

Că mă duc acasă.  

 

Prinţ am fost şi rob smerit  

Şi-acum, zi frumoasă,  

Doamne,-s cântul fericit  

Că mă duc acasă.  

 

Şi de Tine-ndrăgostit,  

Rana când mă lasă,  

Doamne,-s cântul fericit  

Că mă duc acasă.  

 

 

 

Cânt în preasperanţă  

 

Atâta alergai fără poprire  

Şi-agonisind averi pe săturate,  

Azi înţeleg că pentru nemurire  

Am totul cât nu am nimic din toate.  

 

Atâta căutai să am în viaţă:  

Luceferi de carton, roi de păcate,  

Până mi-a spus Iisus în dimineaţă:  

„Ai totul cât nu ai nimic din toate”.  

 

Şi-acum, uitat de îngeri de faianţă,  

De zei de tinichea cu firi deşarte,  

Mi-s renăscut, şi cânt, şi-n preasperanţă  

Am totul cât nu am nimic din toate!  

 

Cântul îndatorării nesfârşite  

 

Cuvântul Tău, Iisus, sfinţită neauă,  

Cu mâini smerite-n inimă-l păstrez.  

Eu nimănui nu datorez vreo steauă,  

Doar Ţie, Doamne, totu-Ţi datorez!  

 

Duhovniceasca Ta împărăţie  

Din Veci în Veci o să-mi rămână Crez!  

Eu lumii datorez nici o solie,  

Doar Ţie, Doamne, totu-Ţi datorez!  

 

Să pot trăi în Tine ca-ntr-o haină  

De-azur curat! – atâta mai cutez.  

Eu lumilor nu datorez vreo taină,  

Doar Ţie, Doamne, totu-Ţi datorez!  

 

Ce mult îţi datorez, Duhovnic Tată, –  

Voi să rostesc şi brusc mă întristez,  

Văzându-mă minţind ca altădată,  

Căci, Ţie, Doamne, totu-Ţi datorez!  

 

Semănători  

 

Am dus lut în cer, nepământeşte.  

Acum zarea ca un bour creşte  

Şi-i pământ prin care-n orice noapte  

Vulturi trec, bodogănind în şoapte,  

Şi-apoi ale lumii visuri toate  

Le seamănă-n bolţi dumnezeieşte.  

 

 

Cerul, pregătit de-nmormântare,  

Sufletu-mi aşteaptă ne-ncetat,  

Însă el, ca un copil ciudat,  

Că-l râvneşte dânsul habar n-are  

Şi se dă în scrânciob deşucheat,  

Şi mă crede-apus, nevoie mare.  

 

Lied depravat  

 

Priviţi, cerşeşte clipa un veac – să mai prospere,  

Un veac o clipă cere din timpul corigent,  

Noi transportăm neantul prin magazii lejere  

Şi vindem aer pentru bătrânul continent.  

 

Aprindem felinare să ne trăiască Ţara.  

Şi ne iubim, fireşte, curtaţi de-un unic semn,  

Vin ştirile, iubito, ni le aduce seara,  

Vagonul nostru iarăşi a deraiat de tren.  

 

Aceeaşi depravare în arbori şi în ziduri,  

În oameni şi-n cuvinte, în râs şi-n plâns stingher,  

Încărunţim de dogme ca mările de riduri  

Şi potrivim pe braţe cătuşele de fier.  

 

Plâng verbele pe rană de-atâta necredinţă,  

Cad stelele bolnave de-atâta adevăr,  

A refuzat lumina să mai lucreze-n măr,  

Magistru-i dus pe gânduri, bufonu-i în căinţă,  

 

Plutonul execută a regelui sentinţă,  

– Un foc – şi precum glonţii, cuvintele se-aprind.  

Atavic maica-şi duce vecia-n suferinţă  

Şi toamna-şi exilează cocorii într-un lied.  

 

A trăi pentru Cer  

 

Când ziua-mi se termină  

Şi noaptea stă să vie,  

Vreau veşnică lumină  

Să-mi fii doar Tu, Marie!  

 

Când lupii-mi dau vestire  

Şi fraţii mă sfâşie,  

Vreau sfântă ocrotire  

Să-mi fii doar Tu, Marie!  

 

Când pentru Cer las lumea, –  

Las totul pe vecie!  

Şi strig, urcându-mi culmea,  

Doar numele-Ţi, Marie!  

 

Un Roşu Divin  

 

Sângele Tău, Iisus, dintre ruine,  

Nu s-a pierdut în van: a curs în mine,  

 

Sângele Tău, Iisus, pe care umblă  

Corăbii roşii cu divină umbră  

 

Şi monastiri târzii vâslind spre lună,  

Spre-un roşu preadivin ce le cunună.  

 

Şi totu-i răsărit, nimic n-apune.  

Sub ceru-ngenuncheat în rugăciune.  

...............................................................  

Chiar ceru-a-ngenuncheat în rugăciune!  

 

Bocet  

 

Priviţi, se lasă seara  

În toţi: în crini şi-n prunci.  

Şi dacă vindem Ţara  

Ce vom mai fi atunci?  

 

Auzi? Răsună-n soare  

Tăceri cosite-n lunci.  

Şi Ţara de-o dispare  

Ce vom mai fi atunci?  

 

Citiţi în cartea ierbii  

Bocete lungi-prelungi.  

 

Şi de ne plâng şi cerbii  

Ce vom mai fi atunci?  

 

Priveşti, auzi, citeşte –  

De zei ştiute munci.  

Şi-n tot ce arzi, sporeşte,  

Ca să mai fim şi-atunci...  

 

Psalm  

 

În veac nu te mai întrista, creştine,  

Iisus a înviat şi pentru tine!  

 

Aleasă tânguire  

 

E toamnă, sunt bogat în frunze  

Şi la mormântul clipelor,  

Iluziei moştenitorul,  

Mă tângui, răsfoit de dor.  

 

Am chinul bucuriei sfinte  

Şi-n braţuri de nelinişti zbor,  

Iluziei moştenitorul,  

Mă tângui, pustiit de dor.  

 

În azi mă sting, ca orice frunză,  

Cneaz al tăcerii zeilor,  

Iluziei moştenitorul,  

Îmi dau cu cer pe chip şi mor.  

 

Poemul Desăvârşitorului  

 

Deasupramergătorul s-a oprit.  

Surâsul Lui alean de purpur mi-i.  

Îmbrăţişat de crini şi veşnicii,  

A-ngenuncheat în al Tăcerii schit.  

 

Cuvânt îngenuncheat într-o tăcere  

N-am întâlnit, nicicând n-am întâlnit.  

Sprecerurimergătorul s-a oprit,  

Narcisele-l privesc ca la-nviere.  

 

Şi taragotul când a înălţat  

Spre heruvimi şi-a început a plânge,  

 

Cu candelele cerului în sânge  

Din hăul de păcat m-am ridicat.  

 

Cu mâna lui lăsată-n mâna mea  

El, Desăvârşitorul, surâdea.  

 

Psalm  

 

Eu, ucenic şi mucenic în stele,  

Cu îngerească preţuire zic:  

„Pe ţărmul nins al gândurilor mele,  

Dacă Te am nu mai râvnesc nimic.  

 

Şi ca să nu mă pierd sub zări miloase,  

Ajută-mă să mă ajut, Christoase!”  

 

Psalm  

 

Ce vatră părintească mi-i speranţa,  

De care mă lipesc, scris de suspine!  

Să-mi zboare visu-n cer şi fără vise,  

Plecat din toţi, să mă rămân în Tine!  

 

De m-ar citi vecia dimineaţa  

Cum doar în rai mai dai de veşti blajine! –  

Să fiu uitat de plâns şi fără plânset,  

Murit în toţi, să vieţuiesc în Tine!  

 

Clasic poem  

 

De-aş fi turturea, Măicuţă,  

Aş veni la geamul tău  

Şi, bătându-ţi din aripă,  

Ţi-aş doini mereu:  

 

„Nu mai plânge, supărată  

Că eşti mică, singurea,  

Chiar acum opreşte-un înger  

Lângă poarta ta.  

 

Şi va fi prea bucuroasă  

Vestea care ţi-a adus,  

 

Că de azi te-ntorci acasă  

Lângă-al tău Iisus”.  

 

Psalm  

 

Doamne, Tu, Iisus Christos,  

Sufletul ţi-i prea frumos,  

Inima mi-i piatră grea,  

Vezi-mi inima!  

 

Mulţumesc că-mi dai în dar  

Să trăiesc în Tine doar,  

Din ispită să mă frâng  

Şi, smerit, să plâng.  

 

C-am ştiut să întâlnesc  

Fericirea ce-mi doresc  

Şi vecia s-o cuprind  

La ceas de colind.  

 

Şi să-Ţi cânt cum n-am cântat  

La pridvor de împărat  

Şi să-adorm la pieptul Tău,  

Să nu ştiu de rău!  

 

Nuntă sfântă, viaţa mea,  

De cândva şi pururea  

Va tot fi în cer, va fi  

Tril de iasomii!  

 

Şi prin ele Mesia,  

Dumnezeu, Măria Sa,  

Va păşi înrourat  

De-acest cânt curat.  

 

Psalm  

 

Sufletul mi se trece,  

Gonind pe-a beznei vale,  

Îşi caută Lumina  

Migrată într-o stea,  

Căci nu e altă cale,  

Spre ţărmurile tale,  

La care într-o zi voi ancora.  

 

Sufletul dă în floare,  

Găsindu-Te, Iisuse,  

Şi cântec mai ferice  

Sub cer nu s-o-ntâmpla,  

Căci nu e altă cale  

Spre ţărmurile Tale,  

La care într-o zi voi ancora.  

 

 

În patrafir de rouă  

Aplauda-te-or crinii  

Şi sufletu-mi lăicere  

Spre cer ţi-o revărsa,  

Căci nu e altă cale  

Spre ţărmurile Tale,  

La care într-o zi voi ancora.  

 

Portret  

 

Caisul frânt, aproape-ngenuncheat,  

A înflorit din nou lângă izvoare.  

Vine un ceas prescris de Preaînalt.  

Vă las în Dumnezeu, acolo-i soare.  

 

Caisul mâine va rodi mirări,  

Fecioare le-or culege în descântec.  

Vine un ceas predestinat de zări.  

Vă las în Dumnezeu, acolo-i cântec.  

 

Caisul cela nu sunt decât eu,  

Frânt, să renasc pe marginea potecii!  

Vine un ceas etern, un ceas mereu,  

Vă las în Dumnezeu, acolo-s vecii.  

 

Zadarnic invocarea  

 

Ploaia din cer ce-o ai chemat  

Nici n-a venit, nici n-a plecat,  

 

Nici n-a venit şi-a şi plecat  

Ploaia din cer ce-o ai chemat.  

 

 

Şi-acum, pe ţărmul celălalt,  

Chemi ploaia Duhului curat  

 

Pe care n-o ai meritat,  

Pe care n-o ai meritat...  

 

Omul ca amăgire  

 

Cad fulgii mistic, pe geamuri se lasă  

Ca o psaltire dictată de cer.  

Îngeri în lacrimi se-aşează la masă  

Să mânce taine, să bea din mister.  

 

Cad fulgii mistic, pe suflet se lasă  

Ca o psaltire rostită de cer.  

Domnul în lacrimi se-aşează la masă  

Să mânce taine, să bea din mister.  

 

Dumnezeirea pe oameni se lasă,  

Iar ei vor darul aurifer!  

 

Psalm  

 

Doamne-Dumnezeule, Sfinte Iisuse Creştine,  

Nimenea nu mă iubeşte mai tare ca Tine.  

 

Toată făptura din lume apune-n trădare.  

Nimenea nu mă iubeşte ca Tine mai tare.  

 

Mor în păcat şi-nviu într-un psalm îngereşte.  

Mai tare ca Tine nimenea nu mă iubeşte!  

 

Psalm  

 

O, Doamne, spun florile toate  

Şi vecii în mine dau glas  

Că tu, cel păşind peste moarte,  

Zburând peste mări de păcate,  

Ai fost, ai plecat, ai rămas!  

 

O, Doamne, să cânt pân-departe  

Tot jindui un ceas, şi, bătrân,  

Să plec bucuros către moarte,  

Şoptindu-vă, cât se mai poate:  

„Am fost, duce-m-aş, să rămân!”  

Referinţă Bibliografică:
CÂNTECE DIN RAI / Traian Vasilcău : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 944, Anul III, 01 august 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Traian Vasilcău : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Traian Vasilcău
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!