Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   


Autor: Radu Botiş         Publicat în: Ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

CÂNTEC ŞI POVESTE – DOINA LUI LUCACIU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 

CÂNTEC ŞI POVESTE – DOINA LUI LUCACIU  

Prof.Traian Rus  

 

 

Prietenului meu, col (r) Gavril Babiciu  

În buchetul cu frumuseţi al vieţii mele, a apărut, de vreo 3 ani de zile, o floare rară, „Doina lui Lucaciu”, în interpretarea Andreiei Botiş, fata frumoasă şi şcolită într-ale muzicii a consăteanului meu, părintele Radu Botiş din Chelinţa. Este remarcabil că tânăra generaţie perpetuează cântecele noastre istorice. Doina mi s-a pus la suflet de cum am auzit-o şi nu mă voi putea despărţi de ea niciodată.  

Sunt privilegiat de faptul că pot înţelege aceste cântece, că ştiu multe despre epoca în care au apărut şi rolul lor în realizarea idealurilor neamului. Puţini dintre noi pot conştientiza forţa lor mobilizatoare extraordinară, faptul că pot conduce naţiunile la victorie. Să ne gândim doar la avântul emoţional stârnit de Marseieza (La Marseillaise) lui Rouget de Lisle, care i-a condus pe francezi la victorie în 1792. Şi Doina lui Lucaciu a stârnit uragane de durere şi revoltă faţă de starea de robie în care s-a aflat naţiunea română din Ardeal secole în şir. Conştiente de acest lucru, autorităţile austro-ungare au considerat-o ca un semn al răzvrătirii. Purtarea tricolorului şi chiar folosirea limbii române stârneau represiuni aspre. Cântarea sau chiar fredonarea Doinei putea fi motiv de întemniţare, deoarece simboliza rezistenţa activă şi aderenţa la scopurile propovăduite de părintele Vasile Lucaciu. Interesant mi se pare şi faptul că dintre toate marile personalităţi care au condus lupta românilor din Ardeal pentru dezrobirea şi întregirea neamului, „Leul de la Şişeşti” a devenit cel mai popular. Poporul închină doine şi balade doar celor neînfricaţi, celor care se confundă cu idealurile sale. Pentru activitatea şi viaţa dedicată neamului său, Vasile Lucaciu a cunoscut calvarul închisorilor ungureşti : Vacz, Seghedin, Satu Mare.  

Variantele doinei sunt multe. Cea cântată de Andreia Botiş :  

Plânge-o mierlă prin păduri, of, of, of,  

Rob îi Lucaci în lanţuri  

Pentru sfânta libertate  

De care noi n-avem parte.  

Nu fi mierlă supărată, of, of, of,  

Nu-i robia ne-ncetată,  

Vine dalba primăvară,  

Fi-va Lucaci liber iară.  

Nu suspina în zadar, of, of, of,  

Du-te până la Sătmar  

Unde-i Lucaci la-nchisoare,  

Nu vede nici cer, nici soare  

Şi să-i spui închinăciune  

De la-ntreaga naţiune,  

Că el mândru s-a luptat  

Ca român înflăcărat.  

Doina a fost scrisă de învăţătorul George Bocu din Şiştaroveţ, la sfârşitul lui iulie 1893 şi publicată mai întâi în „Foaia poporului”. Autorul a copiat-o şi a adaptat textul după „Hora lui Roman”, compusă de Iosif Vulcan şi publicată la Pesta în revista „Gura satului” în anul 1870. Hora era dedicată jurnalistului Alexandru Roman, predecesor al lui Vasile Lucaciu în lupta pentru drepturile românilor ardeleni (Vezi Wikipedia).  

Poate că nu aş fi scris această poveste dacă nu aş fi găsit, cautând pe Youtube, o variantă interpretată de Florica Duma ,cântăreaţă trăitoare prin părţile Bihorului. Am sunat-o şi mi-a spus că a auzit-o de la tatăl său, după ce acesta s-a eliberat din închisoare. Fusese închis pentru vina de a fi fost ţăran harnic, adică chiabur şi, acolo, în detenţie, a învăţat-o de la nişte preoţi greco-catolici. De altfel, melodia acestui cântec se pare că ar fi fost compusă de preoţi greco-catolici întorşi de la studii din Roma. Să nu uităm că şi Vasile Lucaciu a fost preot greco-catolic. Mi-am amintit apoi că în alegerile pentru parlamentul de la Budapesta Lucaciu a candidat în anul 1907 în cercul electoral al Beiuşului, ieşind învingător. Poate atunci Doina s-a răspândit şi în arealul bihorean. Mai mult, o Horă a lui Lucaciu, cântată pe melodia Horei Unirii era răspândită prin foi volante printre intelectualii şi meseriaşii beiuşeni:  

„Delegat cu cunoştinţă  

De-ale noastre suferinţe  

Şi din viţă românească  

Dr. Lucaci să trăiască”  

De fapt, o cercetare a ariei de răspândire a ei ne-ar putea aduce surprize. Cred că s-a cântat în tot Ardealul. Iată varianta Floricăi Duma :  

Aşa-mi vine duneori  

Şi mă duc la deal cu flori,  

Aşa-mi vine câteodată  

Şi mă duc la deal din piatră.  

Din piatră să iasă foc  

Şi fac la inimă loc.  

Cântă mierla pă păduri  

Lucaci îi rob în lanţuri,  

Numai pân’ la primăvară  

Fi-va Lucaci liber iară.  

Bat clopotile-n Ardeal  

Fi-va Lucaci liber iar.  

Nu fi mierlă supărată,  

Nu-i robia ne-ncetată.  

În ultimul moment am aflat că şi cunoscuta interpretă de muzică populară, d-na prof. Marinela Zegrean Istici, de la Gherla, are în repertoriu Doina lui Lucaciu. Mi-a mărturisit că a preluat-o de la un fost deţinut politic, Ioan Ungur. Să fi fost închisorile comuniste academii de muzică patriotică ? Faţă de varianta Andreiei Botiş diferă ultimele două strofe :  

Vântu bate, frunza pică,  

Inima mi se despică  

De durere şi de chin  

Că-i Lucaci la Segedin.  

Seghedine, Seghedine,  

Dumnezeu cum te mai ţine?  

Mureş, Tisa, până când  

Te-or mai ţine pe pământ?  

Pe 29 noiembrie se împlinesc 91 de ani de la moartea părintelui Vasile Lucaciu, iar această poveste a fost modul meu de a-l omagia pentru toată jertfa pe care a dat-o pe altarul dragostei de neam.  

 

Oarţa de Sus, 25 Noiembrie 2013  

 

 
Referinţă Bibliografică:
CÂNTEC ŞI POVESTE – DOINA LUI LUCACIU / Radu Botiş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1070, Anul III, 05 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Radu Botiş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Radu Botiş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!