Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: George Safir         Publicat în: Ediţia nr. 219 din 07 august 2011        Toate Articolele Autorului

Când te trage aţa ... ( 1 )
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„O tempora, o zei!”  
 
Aş minţi dacă aş spune că toată povestea este adevărată. În linii mari este. Eu m-am jucat doar cu gândurile personajelor. Pe mamă şi pe fiica ei, Mădălina, le-am cunoscut cândva. Aş minţi dacă aş spune că nu a fost nimic între mine şi mama fetei. Aş minţi dacă aş spune că Atena nu există! Există! Mădălina trăieşte acolo, împreună cu Anargyros şi copiii lor, mângâierea bunicului, frumosul consul, cu chip de zeu, ieşit la pensie, rătăcit printre oameni. Mădălina a cucerit inima curată a fiului de zeu pentru că în sufletul ei, încă de la naştere, era o zeiţă. De aceea a tras-o... aţa, acolo!  
 
Kalimera, Mădălina!  
 
Eu, scriitorul (!)  
 
Când te trage aţa ...  
 
Era pe atunci o fată tinerică. Să fi terminat oare liceul? Asta nu mai ştiu. Dar nu are relevanţă acum. Subţirică şi frumuşică, rupea inimile băieţilor din cartier. O bruneţică cu părul lung şi lins. Fiind ultima din cei şapte copii la părinţi, era o alintată. Dar nu prea mult, întrucât rămăsese orfană de tată de micuţă. Nici nu l-a cunoscut pe tatăl ei, murise înainte ca ea să se fi născut. Cunoştea greutăţile vieţii, lipsurile de tot felul, munca istovitoare plătită cu bani puţini. Adesea pe un blid de mâncare sau pentru o boarfă pe care vreo cucoana avea să o arunce oricum la gunoi. Mai făcea menaj pe la familii înstărite, mai avea grijă de un copil. A lucrat chiar vânzătoare la câteva chioşcuri, la nişte pârâţi de patroni. La început i-au promis marea cu sarea, până s-au culcat cu ea; ţesuturi moi, carne fragedă! O binecuvântare pentru nişte ghiuji de patroni. Atunci o plăteau bine, îi mai făceau şi ceva cadouri, dar se plictiseau repede, voiau altă marfă, prospătură, adică. Aşa că o găseau cu lipsuri şi ca să nu o pună la plată o sfătuiau să-şi caute altă muncă, pe la vreo croitorie. Nu e de ea această meserie, de vânzător! O lăsau însă la plecare să-şi umple o sacoşă cu ce-şi dorea inima ei. Îşi lua cât putea să îndese în sacoşă: ciorapi, parfumuri, zahăr, ulei, orez şi ce mai credea că-i lipseşte din casă; dar nu prea mult, să nu bată la ochi. Ştia din experienţă că dacă se lăcomea, se supăra patronul şi atunci rămânea cu buza umflată. „Hei, dar tu chiar te alinţi, măi fată, crezi că ăsta e magazin de binefacere? Ia lasă tu totul şi întinde-o, hai!” I s-a întâmplat şi aşa. De aceea nu voia să se lăcomească. Ultimul patron la care a lucrat a urmărit-o, pe furiş. La plecare a chemat-o aproape de el şi i-a zis: „Îmi pare foarte rău că nu te pricepi la această meserie de vânzătoare. Poate tu visezi la ceva mai sus. Uite, din partea mea, această mică atenţie, ştiu că ai mare nevoie. A fost o sumă frumuşică, n-a avut niciodată atâţia bani . Nu ştia ce să facă cu ei. S-a dus la biserică, i-a aprins o lumânare şi i-a plătit nişte slujbe; să fie sănătos şi să-i meargă bine afacerea. Singurul patron care n-a profitat de trupul ei tânăr. Banii i-a pus într-un cont, la bancă. Să-i aibă acolo pentru zile negre.  
 
Zilele treceau greu. Se plictisea. Mai vrăjea cu câte un băiat, dar toţi erau săraci, fără o slujbă, abia aveau bani de ţigări. Se culca cu toţi. Care voia şi care nu voia. Devenise o obişnuinţă. De parcă ar fi vrut să se antreneze!  
 
Câţiva băieţi şi câteva fete din cartier se pregăteau să treacă fraudulos graniţa Greciei. Auziseră ei că se câştigă bine acolo. Aveau şi o călăuza, care, bineînţeles, trebuia plătită. „Daca vrei să mergi cu noi, fă rost de bani! Şi pregăteşte un rucsac cu haine de schimb, haine de ploaie, încălţăminte pentru drumuri grele. Şi mâncare: salam, caşcaval, conserve, cam pentru trei zile.” Ştia din auzite că dacă îi vor prinde vor fi ţinuţi la beci şi chiar bătuţi. Era decisă să nu se dea bătută. Nu va fi prinsă sub nici o formă, era bună la fugă.  
 
Maică-sa nici n-a vrut să audă. „Stai acasă, fată, unde pleci tu prin străini? Acolo e multă curvăsărie. Lasă, o să vorbesc eu cu directoarea mea şi o să te angajezi la mine. O să iasă la pensie o femeie de serviciu, acuşica.” Nici n-a vrut să audă! ”Femeie de serviciu la o şcoală de reeducare pentru fete? S-o creadă ea! Acolo-i iadul pe pământ!”  
 
*  
 
Numai ea ştie cum a trecut graniţa. Numai ea ştie ce a lucrat, dacă a lucrat ceva! Limba se învaţă foarte greu, eşti privită cu neîncredere în propria ţară, dar într-o ţara străină? Mai uşor i-ar fi fost să practice prima meserie din lume; cu siguranţă a şi practicat-o! A mai lucrat şi într-un club de noapte. Puteai să deduci uşor asta. Când vorbeai cu ea avea tendinţa să de-a din mâini ca şi cum ar dansa, mai pocnea şi din degete. Şi mersul era altfel, mergea de parcă ar fi păşit pe un ring de dans sau ... la bară!  
 
La vreun an de zile s-a întors în ţară. S-a trezit maică-sa cu ea pe nepusă masă. Când a văzut-o, nu i-a venit să creadă. Fata ei scumpă s-a întors acasă! Slabă de îţi era mai mare mila! Abia mai putea să se mai ţină pe picioare! A luat-o în braţe, o mângâia şi tot nu-i venea să creadă. „Ce ţi-am spus eu draga mamei, ce ai crezut tu, acolo sunt câinii cu colacii în coadă? Vino să-ţi dau de mâncare, cred că eşti ruptă de foame!”  
 
Două săptămâni i-a făcut mama numai supică, grătărel de pui. Nu ştia ce să-i mai facă, s-o vadă iar cum era înainte de a pleca din ţară. „Mamă, te rog să-mi faci nişte sarmale, din alea cum ştii numai matale să-mi faci!” Sigur că i-a făcut. A mai făcut şi o ciorbă de perişoare. Avea Mădălina o poftă de mâncare de parcă nu mai mâncase de când a plecat din ţară. Şi-a revenit repede. A prins şi roşu în obraji.  
 
A inspectat toată casa: acelaşi mobilier vechi şi scorojit, acelaşi covor scămoşat din iută, acelaşi televizor luat de la second hand care se mai dădea şi peste cap; trebuia să-i mai dea cu pumnul ca să-şi revină. Aceeaşi dormeză cu arcurile ieşite din saltea ... parcă nu erau de ea, nu se simţea în largul ei ... La toaletă aceleaşi robinete care picurau ... Nu, nu se poate, prea multă sărăcie!  
 
Când a venit maică-sa de la serviciu i-a spus că va trebui să plece iar, se plictiseşte aici, în ţară!  
 
- Unde vrei să pleci, fată, vrei să mori acolo de foame?  
 
- Nu voi muri mamă! De data asta ştiu eu ce am să fac, nu voi mai avea încredere în nimeni!  
 
M-a furat tot un român de-al nostru, mi s-a făcut milă de el că nu avea unde sta, mi-a furat toţi banii, ticălosul, dar o să mi-o plătească el!  
 
- Mâine mergi să-ţi faci analizele, am vorbit cu directoarea, te angajează. Vei lucra cu mine la bucătărie.  
 
- Nu, mamă! Pe mine mă trage aţa acolo! Nu stau eu în aburi de mâncare. Ai muncit o viaţă şi cu ce te-ai ales?  
 
- Tu faci ce-ţi spun eu, nu e salariu mare, dar ne vom descurca. Ne mai iese mâncarea, nu e tocmai de colo. Vezi ce scumpă e mâncarea!  
 
- Numai la noi, mamă, e scumpă mâncarea! La greci nu e aşa. E mult mai ieftină mâncarea la ei. Se găseşte şi de muncă mai uşor. Nu e ca la noi.  
 
- Nu mai discutăm, Mădălina, de data asta faci cum spun eu! Ascultă-ţi mama, nici o mamă din lume nu-i vrea răul copilului.  
 
- Nu, mamă, ţi-am spus că mă trage aţa acolo. Voi pleca cât de curând, în Grecia! Acolo simt că e locul meu!  
 
- S-o crezi tu, o să te închid în casă, voi încuia uşa cu cheia! Tu eşti cea mai mică şi trebuie să rămâi lângă mine.  
 
A două zi chiar a încuiat uşa. Şi sus şi jos. Aşa avea garanţia că o va găsi acasă. O să-i iasă ei gărgăunii din cap! „Auzi tu, Grecia! O trage aţa acolo!”  
 
*  
 
Au ieşit să se plimbe prin oraş. Multă mizerie, deşi primarul de atunci se bătea cu pumnii în piept că oraşul lui este cel mai curat din ţară. Din ţară o fi fost, dar nu se putea compara cu ce văzuse ea. A dus-o pe maică-sa la o pizza, nu mâncase niciodată o pizza pană atunci.  
 
- Hai, mamă, de ce nu mănânci? E bună, să ştii!  
 
- Aştept să-mi aducă şi pâinea!  
 
- Vai, mamă, mă faci de râs! Asta nu se mănâncă cu pâine!  
 
- Cum fată, aşa goală?  
 
- Taci şi mănâncă, că ne aude lumea!  
 
Mama s-a uitat de jur împrejur şi roşie la faţă de ruşine, a început să taie din pizza aburindă; ţinea cuţitul în mână ca pe un melesteu.  
 
- Dar nu taie, fată, cuţitul ăsta!  
 
- Mamă, încearcă cu vârful! Aşa! Taie?  
 
- Ei, taie! Mai degrabă rupe!  
 
Au trecut prin parc. S-au aşezat pe o bancă. Mădălina şi-a aprins o ţigară.  
 
- Sunt scumpe ţigările astea? întrebă mama cu durere văzând cât fum ieşea din plămânii tineri ai fetei.  
 
- Aici, în ţară, sunt mai ieftine. Acolo sunt de trei ori mai scumpe.  
 
- Şi nu poţi să laşi năduful ăsta de fum? Că bine nu-ţi face!  
 
- O să-l las, mamă, într-o zi o să-l las! Fii sigură de asta, dar nu ştiu când va fi acea zi...  
 
- Şi zici că ţi-a furat banii, nenorocitul? Mă duc la preot să scot părticele. O să vadă el!  
 
- Mi-o va plăti! Cu vârf şi îndesat!  
 
- Mulţi bani? Câţi ai avut, Mădălina?  
 
- Au fost destui, mamă, dar nu mai contează acum. Se gândi că a fost atât de proastă! Cum a căzut ea în mâinile acelui golan?! Că a fost avertizată de nişte colege de breaslă; nu-i soi bun. Dar ea l-a crezut. A simţit că-i primul băiat care ţine la ea cu adevărat ... I-a mai dat bani, cu împrumut ... Şi el a furat-o! Nemernicul! Erau bani de-o maşină acolo! Dar nu-i părea rău după bani, era supărată pe ea că s-a lăsat înşelată atât de uşor. Bun actor, ce teatru mi-a jucat!  
 
S-au prins de braţ una de cealaltă şi s-au îndreptat spre casă.  
 
*  
 
Seara s-a întâlnit cu un amic. S-au bucurat amândoi de revedere. Era un băiat cuminţel, dar fără perspectivă. Terminase facultatea de marketing şi trăia în continuare pe spinarea părinţilor. „Ce aştepta? Chiar dacă găsea undeva un serviciu, mare lucru nu ar fi câştigat.” A întrebat-o cum e în Grecia.  
 
- E foarte frumos! Dar viaţa e grea şi acolo!  
 
- Eu ce-aş putea lucra acolo dacă aş veni? O întrebă băiatul mai mult de florile mărului, că nu avea nici un gând serios de plecare.  
 
- Cum ştii şi engleza ai putea găsi, undeva pe o insula, chiar un serviciu bun! Într-un hotel, chiar la recepţie!  
 
- Şi cât aş câştiga? Se lumină deodată băiatul la faţă.  
 
- Pe uşor 1000 de euro. Ai putea să locuieşti acolo, mâncarea tot acolo.  
 
- Ar fi bine, chiar foarte bine! Dar cum ajung eu acolo?  
 
- Eu o să plec din nou, nu rămân acasă. O să-ţi scriu. Tu să ai banii pregătiţi. Te voi pune în legătură cu cine trebuie. Ajungi la sigur.  
 
Noaptea s-a lăsat pe nesimţite. Au mers să stea pe o bancă la parterul unui bloc, chiar sub geamul sufrageriei unui apartament. Era o noapte cu zăpuşeală. Băiatul a cumpărat două doze de bere şi un pachet de ţigări Camel. I-a dat Mădălina bani, el de unde? Erau o puzderie de stele pe cer. Luna apăruse din spatele unui plop înalt. Le zâmbea îngăduitoare.  
 
Băiatul a lut-o de mână. Avea încredere în ea, sigur o să-l ajute să ajungă şi el în Grecia. S-au sărutat sub clar de lună.  
 
- Spune-mi, tu ce ai lucrat în Grecia? întrebă cu un fel de sfială băiatul.  
 
- Am făcut de toate, la început. Şi menaj, am avut grijă de un copil. Şi la un restaurant, spălam vase. Era foarte greu acolo. Am avut noroc de un ospătar, de prin părţile Sucevei. M-a recomandat unui patron care avea un club de noapte. Se câştigă bine în cluburi. Mă voi reîntoarce acolo.  
 
- Ce făceai în club? i se aprinse băiatului o luminiţă în ochi. Scânteia!  
 
- Am fost şi ospătară, dar patronul a zis că voi câştiga mai bine dacă îl voi asculta. Să fiu dansatoare.  
 
- Şi?  
 
- Sunt dansatoare! Îmi place! Se câştigă mult mai bine!  
 
- Am auzit că dansatoarele mai merg cu unii clienţi ...  
 
- Mai merg, dar numai cu cei cu dare de mână ... pe care ţi-i recomandă patronul, nu faci nimic de capul tău!  
 
- Nu e periculos? Dacă te îmbolnăveşti? o ispiteşte băiatul, aşa ca pentru orice eventualitate.  
 
- Nu există! Sunt controale medicale, se lucrează numai cu prezervativul. Parcă tu nu ai şti!  
 
- Tu îi pui prezervativul?  
 
- Dar cine? Fata îl pune! Face parte din meserie.  
 
- Îl pui cu mâna ... aşa ... şi el stă cuminte ca un mieluşel? De data asta băiatul simţi că i se accelerează pulsul şi duse berea la gură ca şi cum ar fi vrut să-şi domolească ritmul. Fata se uită ţintă în ochii lui. Vru să vadă ce efect au vorbele sale ... Ştia din experienţă că deja este pe un drum fără întoarcere, aşa că mai puse niţel gaz pe foc.  
 
- Unii vor cu mâna ... dar cei mai mulţi vor cu gura! Băiatul simţi că ea foc, mai-mai că era să se înece cu ultima gură de bere.  
 
- Hai, măi Dorule, doar nu eşti copil, chiar mă faci să cred că eşti neînţărcat!  
 
Ca o veritabilă profesionistă fata i-a băgat mână în pantaloni. Cum a dat de ceva tare a şi început să geamă de plăcere. I-a desfăcut nasturii de la pantaloni cu o iuţeala demnă de invidiat de orice curvă bătrână. Doru, cu mâinile tremurânde, i-a tras chiloţii până la genunchi. De acolo i-a dat Mădălina cu multă uşurinţă, îndoind genunchii şi trăgându-i cu degetele de la picioare. În câteva secunde băiatul avea pantalonii la picioare, sub bancă. Odată cu pantalonii au căzut şi chiloţii.  
 
Scândura lată din brad a băncii a început să scârţăie în şuruburile ruginite. Doru gâfâia de plăcere. Primise un dar neaşteptat din partea fetei. Mădălina gemea din ce în ce mai tare. Avea o dorinţă teribilă să se răzbune pe Alexandru, nu pentru că a furat-o, nu! Ci pentru că îl iubea!  
 
Voia să se descătuşeze de iubirea ei pentru acel hoţ, voia să se dăruiască pe această bancă, cu toată fiinţa ei, ca o pedeapsă pentru cel pe care încă îl iubea. Orgasmul multiplu a făcut-o să ţipe ca o pasăre rănită. Ceva din pieptul ei se ridica spre cer, spre stele, spre Dumnezeu!  
 
Fereastra de la apartament se deschise cu repeziciune. Un moşulică în maiou şi cu părul alb se zgâi la ei.  
 
- Ce faceţi, măi, acolo? Chiar sub geamul meu v-aţi găsit să vă călăriţi? Neruşinaţilor! Tu eşti, Mădălina? Lasă că te spun eu lu' mamă-ta! Ea uite la ea! Ai venit din Grecia să te coţăieşti sub geamul meu!  
 
*  
 
N-a mai găsit-o acasă. A sărit geamul. Doar stătea la parter. I-a lăsat un bileţel. Să nu fie supărată, s-a săturat de sărăcie. Să se aştepte că o s-o invite şi pe ea să vadă Grecia!  
 
Ce putea face? Să plângă? Nu putea! „O să vină ea acuşi acasă! Cât o să reziste? Nicăieri nu e ca acasă!” Dar înjura în gând şi blestema pe cei care conduceau ţara. „Nişte hoţi! Din cauza lor s-au distrus atâtea familii! Înghiţi-i-ar pământul!”  
 
*  
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Când te trage aţa ... ( 1 ) / George Safir : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 219, Anul I, 07 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Safir
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!