Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Doina Theiss         Publicat în: Ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014        Toate Articolele Autorului

Când stresul... omoară
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Când stresul... omoară
Boli depresive şi alte suferinţe ale sistemului nervos, înseamnă în fiecare an, pentru zeci de mii de oameni, sfârşitul unei vieţi normale şi începutul unei vieţi pline de chinuri şi dureri...
In Germania s-a ajuns în ultimii ani, datorită acestor boli de nervi, ca mulţi oameni să fie pensionaţi pe caz de boală; chiar de au doar treizecişicinci de ani, sunt pensionari înainte de vreme.. ( Frührentner)
Numărul de persoane afectate a crescut în termen de zece ani, de la aproximativ 25.000 la 75.000 în 2012. În medie, vârsta celor afectaţi este de doar 49 de ani...
Această realitate tristă stă la baza discuţiilor care au loc în Berlin, în moment, în faţa ”Camerei de psihoterapeuţi” a cărui preşedinte este Rainer Richter.
"Pensionarii timpurii, bolnavii mintal, sunt practic lăsaţi în voia sorţii..
Aici, mulţi pacienţi ar putea fi ajutaţi, cu un tratament mai bun sau mai multe staţiuni de reabilitare, inclusiv trening.
Boala s-ar putea stabiliza atunci când suferinţele sunt tratate în mod adecvat. În general, cu toate acestea, în Germania primesc doar o treime din numărul bolnavilor mintal, o terapie...
Mă întreb deseori, de ce, cu ani în urmă erau atât de rare aceste cazuri depresive?
Această întrebare, aduce cu sine şi un răspuns de neocolit: stresul la locul de muncă, stresul zilnic, a crescut atât de înspăimântător încât fiecare dintre noi, simte această apăsare psihică atât de violentă.
Această boală nu este încă luată, îndeajuns, în serios de către patroni sau de către cei din jur...
Mulţi dintre ei cred că cei angajaţi sunt aşa numiţii ”bolnavi închipuiţi”, neobservând că defapt în spatele acestor simptome semnalizate de cei în cauză, stă ascunsă realitatea tristă...
De multe ori această situaţie de stres care apasă psihicul, este datorată cerinţelor din ce în ce mai mari la locul de muncă: corectitudine, punctualitate, flexibilitate, calitate, cantitate şi acestea din urmă, trebuiesc ”livrate” într-un timp cât mai scurt...
Uniunea Sindicatului German ( Deutsche Gewerkschaftsbund- DGB ) a cerut guvernului federal să stabilească reguli adecvate, prin politica dusă, împotriva stresului la locul de muncă.
”Avem nevoie de o politică anti-stres pentru ca munca să nu mai îmbolnăvească oamenii”. a spus membra consiliului DGB Annelie Buntenbach (Deutsche Presse Agentur)
De multe ori, pensionarea înainte de vreme precede o lungă istorie... a suferinţei.
Kasele de asigurări de sănătate au constatat că în ultimii ani numărul de scutiri medicale (absenţe de la locul de muncă) continuă să crească, datorită depresiunilor şi altor boli psihice.
Faptul că femeile se simt mult mai des victimele stresului decât bărbaţii, nu este nimic nou. Femeia poartă pe umerii ei mult mai multe ”greutăţi”, decât bărbatul; ea este aceea care se îngrijeşte de copii, de soţ, de casă, de servici. Mă întreb de multe ori, oare de ce, femeia este numită ”genul slab...”
Dacă femeia este numită, în aceste condiţii de stres la care este expusă zilnic, ”genul slab”, atunci pot spune cu convingere că această denumire este deja depăşită... ; în societatea modernă, femeia joacă un rol la fel de important ca şi bărbatul.
Poate unii bărbaţi, vor judeca aceste păreri personale pe care le aştern aici... însă, domnii mei, credeţi-mă vă rog, eu nu îmi voi permite niciodată să vă vorbesc de rău. Ceea ce susţin aici este doar realitatea tristă de aici ( şi nu numai de aici...), realitate în care trăiesc multe femei germane.
Cele mai multe dintre femei nu au norocul să aibă un partener de viaţă..., un soţ.
Ele sunt lovite de soartă şi condamnate la... o viaţă plină de greutăţi în care lupta pentru existenţă este imensă; copilul sau copiii pe care-i creşte şi îngrijeşte singură, îi iau ultima fărâmă de putere şi totuşi ea, femeia, face faţă la această greutate imensă care apasă pe umerii ei firavi...
Totodată, pe lângă grija pentru copii, pentru întreţinerea lor, se adaugă şi stresul avut la servici... Acel stres care îmbolnăveşte încet, în linişte şi care, deodată, izbucneşte la suprafaţă, precum lava unui vulcan...
Mai sunt şi acele femei care au un soţ... însă el stă ziua întreagă cu ochii pe tv, sau jocuri pe Net... alături de sticlele goale de alcool.
Aceste femei o duc mult mai rău decât celelalte, care sunt singure cu copiii.
Ele sunt nevoite ca pe lângă servici şi copii să mai aibă grijă şi de un ”trântor” care cere de mâncare, de fumat şi mai ales de băut. Nu de puţine ori, la uşile acestora, sună anunţaţi de vecini, poliţiştii... ajutând femeile maltratate de soţi.
In aceste situaţii pline de stres, nici nu este de mirare, că femeile sunt cele care umplu statisticile bolnavilor de nervi, celor care suferă de deprimare...
Tot aşa se întâmplă şi la unii bărbaţi... însă numărul lor este mult mai redus, faţă de acel al femeilor; aceşti bărbaţi trec prin aceleaşi situaţii grele de viaţă, ca şi în cazurile expuse de mine mai sus.
Sunt bărbaţi care au fost părăsiţi de soţii şi care cresc singuri copilaşii; bărbaţi care pe lângă munca acasă, merg la servici şi se expun şi acolo stresului zilnic.
Se spune că stresul în general, face bine organismului..., fiind pentru unii un impuls în munca zilnică...
Insă acest ”impuls binefăcător” trebuie să nu depăşească anumite limite...
In ultimii ani s-a început să nu se mai ”zîmbească pe la colţuri...”, atunci când cineva se plânge de stres, de ”burnout”.
La primele cazuri apărute în Germania, cei mai mulţi oameni, au crezut că ar fi vorba de un ”moft”... de o stare de lenevie... a celui care se plângea de prea mult stres, de dureri de cap, de deprimare, de dureri de stomac, tinnitus, stări de frică...
Acest fel de a gândi, s-a schimbat brusc de acum câţiva ani, când un fotbalist din naţionala germană, şi-a pus capăt zilelor...; grija că nu va face faţă cerinţelor antrenorului, gândul negativ în legătură cu vârsta lui (34 de ani...), precum că ar fi prea bătrân..., grija pentru ziua de mâine, toate acestea l-au determinat să-şi ia viaţa.
Nimeni nu a bănuit în ce stare de depresiunie, se afla acel om, până în momentul în care l-au găsit fără viaţă...; alături de el era o scrisoare în care el descria cu lux de amănunt prin ce dureri şi stări depresive a trebuit să trăiască zi de zi... fără ca cineva să-l înţeleagă..., să-i bănuiască ”strigătul interior”.  

Ceea ce este foarte trist, este faptul, că în ultimul timp din ce în ce mai mulţi tineri se plâng de prea mult stres. Aceşti tineri simt apăsarea pe care o efectuează societatea asupra fiinţei lor...
Grija pentru un loc de muncă după terminarea şcolii; grija pentru un loc de practică, fără de care nu se poate găsi în viitor un servici...
Mulţi absolvenţi de facultate încă mai sunt în căutarea unui job care să corespundă cerinţelor şi pregătirii lor...
Problema este că nici un patron sau o firmă nu angajează aceşti tineri fără ca ei să aibă
anumită vechime în domeniul respectiv...; însă de unde să aibă vechime dacă ei au terminat abia facultatea...?
Toate acestea sunt probleme care apasă şi îmbolnăvesc noua generaţie şi odată cu ea, îmbolnăvesc viitorul societăţii...
O societate ”bolnavă de stres” este incapabilă să facă faţă greutăţilor vieţii...
Cine are impresia că aici viaţa este lipsită de griji şi are culoarea... roz, acela poate citi aceste mici însemnări făcute de mine şi va observa că nimic nu este ”roz” ci pentru a obţine această culoare optimistă trebuie să munceşti corect, cu pasiune şi respect faţă de muncă şi faţă de produsul pe care-l obţii prin munca ta. Toate acestea necesită o autodăruire, o imensitate de compromise pe care trebuie să le accepţi dacă doreşti să faci faţă cerinţelor familiare cât şi ale celor de la locul de muncă...
Toată viaţa este o adevărată luptă de supravieţuire...
La toate colţurile stă ascuns stresul, pândindu-ne cu al său rânjet bolnav; este indiferent că este aici, în România sau în altă ţară din lume; el aduce cu sine, distrugerea creierului uman.
Stresul în proporţii mult mai mari decât poate fi prelucrat de creierul uman, duce la multe boli, la alcoolism, la degradare umană, ajungându-se pînă la omor, sinucidere...etc.
In Germania, în fiecare săptămână, mor trei copii!! singura ”vină” a acestor copii este aceea de a fi văzut lumina zilei, în familii decăzute, familii pe care greutăţile zilnice le-au adus în... pragul alcoolismului, le-au făcut dependente de droguri...
Aşadar în fiecare an mor în Germania 150 de suflete nevinovate! Este o tragedie în faţa căreia nu trebuie să închidem ochii!
Numărul şomerilor cresc în fiecare an... ; în moment sunt declaraţi (după statistica agenturii forţelor de muncă din Germania) 3.136.000 şomeri.
In faţa acestor drame zilnice, noi oamenii de rând, suntem neputincioşi şi de aceea avem nevoie de ajutorul politicienilor; avem nevoie de legi care să ajute şi să apere pe cel căzut în braţele stresului...
Se discută zilnic şi se încearcă să se aducă îmbunătăţiri în domeniul tratării bolilor cauzate de stres; se încearcă să se pună la dispoziţie cât mai multe locuri de terapie şi de ajutor medical.
Până la ajutorul şi legile politicienilor, noi, prietenii, membrii de familie şi toţi cei apropiaţi acestor oameni, putem ajuta cu propriile forţe, acestor fiinţe bolnave.
Un ajutor enorm pentru bolnavii depresivi, este acela de a purta cu ei discuţii deschise, de a le asculta şi lua în seamă plângerile, de a fi atenţi la primele simptome observate la ei.
Să nu uităm niciodată, că niciunul dintre noi nu este imun în faţa acestei ”boli moderne”, indiferent de colţul de lume în care trăim.
Dacă închidem ochii în faţa necazurilor celor de lângă noi şi nu le întindem o mână de ajutor, vom face o mare greşeală, pe care nu ne va ierta-o nimeni...
Să mângâiem pe cel lipsit de mângâiere!
Să ajutăm pe cel lipsit de ajutor!
Să fim prieten cu cel fără prieteni!
Toate acestea la un loc, vor aduce bucurie într-un suflet uitat de... societate.
Cu puţină atenţie şi o fărâmă de iubire faţă de aproapele nostru, vom săvârşi... minuni!
Eu cred în asemenea minuni!  

© D. Theiss  

 

Referinţă Bibliografică:
Când stresul... omoară / Doina Theiss : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1127, Anul IV, 31 ianuarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Doina Theiss
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!