Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Recenzii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013        Toate Articolele Autorului

Când straja nu piere..., cronică de prof.dr.Valentin Marica
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cronică de prof.Dr.Valentin Marica 
  
Când straja nu piere ...  
  
“ Pe noi ne poartă o putere providenţială ( ... ) până când această Dacie va fi spălată de străinism ... ” 
  
( Pantelimon Halippa) 
  
Acest nume singur este o istorie întreagă, scria Mihai Eminescu gândind şi trăind drama Basarabiei.  
  
Despre acest nume cât o istorie întreagă, dar şi despre alte tărâmuri româneşti îndepărtate barbar de la trupul matern scrie Mariana Cristescu în tulburătoarea, dureroasa şi demna sa carte Pământul care doare - Cealaltă Românie, apărută la prestigioasa Editură Nico din Târgu-Mureş. Spunem tulburătoarea, dureroasa şi demna carte, căci puţine sunt, la noi, astăzi, apariţiile editoriale care îşi înscriu pe copertă tricolorul , aşezându-şi ca motto cuvintele lui Barbu Ştefănescu Delavrancea: “Patria este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor. Pentru ca să fie o patrie, trebuie mai întâi să fie religia strămoşilor, sfânta cuminecătură a sufletelor calde, adoraţie a acelora care au fost şi nu mai sunt decât ţărână şi oase.” Într-adins sunt aşezate de Mariana Cristescu pe prima pagină a cărţii aceste cuvinte – ar merita scrise pe coperta fiecărui caiet şcolar, stavilă la atâtea denaturări ale identităţii româneşti puse pe banca şcolii – căci pământului care doare i s-a luat dreptul la istoria naturală, dar nicicând sfinţenia întemeietoare, cuminecătura prin jertfă şi credinţa în veşnicie românească. Aceste redute trebuie arătate. Pe de altă parte, demersul Marianei Cristescu însoţeşte, într-un timp abulic, timorat de adevăr, o dată legată de tragismul istoriei noastre, împlinirea a 200 de ani de la sfârtecarea Moldovei în două.  
  
Întrebat ce îşi doreşte, acum şi în viitorul apropiat, un jurnalist din Chişinău răspunde: România să nu tacă adevărul despre noi; basarabenii să nu fie umbre în patria lor istorică. Cartea Marianei Cristescu nu tace adevărul despre noi. Cu atât mai mult, în “vremea bufonilor”, când prea puţini denunţă crima istorică, autoarea invocă, fără tăgadă, canonul verticalităţii, în numele adevărului românesc, amintind şi de glasul marşurilor unioniste din ziua noastră: “Nu plecaţi capul!” Timpul ce vine are nevoie de clarificări, argumente, judecăţi de valoare drepte, care să-i lase cale liberă adevărului. Fără Basarbia, consemna Dimitrie Cantemir, România nu are trecut, prezent şi viitor. 
  
Parcurgând documente de arhivă, cărora le alătură documente – arderi sufleteşti (în prefaţă Mariana Cristescu numeşte Pământul care doare – Cealaltă Românie “o carte care arde”), la fel veridicitatea atâtor date recente, evenimente, mărturii, autoarea îşi exprimă, în registre precise, starea de îndurerare. Am putea vorbi de îndurerarea interiorizată ( cea purtată şi dezbătută continuu în gând), îndurerarea pe tăişul de cuţit al cuvântului ( a se vedea textul pactului Ribentrop-Molotov), îndurerarea ca revoltă( în legătură cu realităţi demente, ca cea a deshumării voivozilor care îi trezeşte autoarei indignare superlativă: Oameni buni, ori eu am înebunit, ori lumea asta s-a întors cu fundul în sus) sau îndurerarea şi onoarea ( soldatul mort în Carpaţii de curbură, în toamna anului 1918, cuprindea în testamentul său, dat nesfârşitului cosmic, onoarea posterităţii: Copiii noştri, peste veacuri, / Onoare ne vor da, o ştim! De fapt , această carte nu putea fi scrisă de cineva care nu ştie ce e onoarea). Aceste registre ale îndurerării nu exprimă neputinţa fiinţei în faţa nenorocului istoriei, retragerea din linia întâi a adevărului, ci, dimpotrivă, tărie de caracter, neînfricare şi demnitate. Arderea durerii însoţeşte credinţa în trăinicia românească, zădărnicirea celor mici de zile, mari de patimi şi speranţa redeşteptării naţionale. În cartea Marianei Cristescu, pământurile înstrăinate, prin aruncarea diavolească a zarurilor oarbe ale istoriei, îşi aşteaptă un ceas al Învierii. Cetăţile istoriei mutilate, cele de zid, ale Hotinului sau Tighinei, au fost şi devin cetăţi de suflet. Ele sunt ca analizele de sânge ( parafrazez o reflecţie a lui Nichita Stănescu) ce nu mint niciodată, cumulând şi rană şi neîntrerupt de viaţă. Ca un miez al cărţii, Mariana Cristescu reproduce cuvintele înscrise pe Monumentul victimelor din satul Boian: Golgota lor ni-i rană şi blazon. 
  
Pământul care doare – Cealalată Românie este o carte densă, solemnă, cu o vădită abilitate a dezvoltării subiectului ( autoarea ştie să fie ea însăşi) şi a ilustraţiei grafice. Imaginile cu Vlaicu –Vodă deshumat, cu isusiacul Grigore Vieru văzut de artistul plastic Igor Vieru sau cele care-i prezintă pe Stalin şi Ribentrop în Kremlinul anului 1939 dau forţă publicistică şi o mai mare valoare documentară. Sunt încărcate de dramatism imaginile cu românii din Bucureştiul anului 1940, în genunchi pe caldarâm, apăsaţi de lacrima durerii, şi cele cu tinerii cărora la Fântâna Albă li s-a pus mişeleşte pistolul la tâmple. 
  
Celor care au cartea Marianei Cristescu sau o s-o aibă le propun o clipă de reflecţie ( Clipa de reflecţie este rubrică în emisiunea Vitralii la Radio România Târgu-Mureş, instituţie pentru care am depus jurământ al vieţii). La pagina 27, în uşa înaltă a unui altar de biserică, apare, în veşmintele preoţeşti albe, ca şi încărunţirea celui ce le poartă, părintele Iustin Pârvu. Să fie simbolul poporului român, înţelept, răbdător, cumpătat, frumos, dar şi îngândurat, în altarul jertfei istorice? Aşadar, tot la nevoia de adevăr, de strajă care să apere adevărul, ne reîntoarcem. 
  
Într-o pagină de manuscris, Eminescu caligrafiază cuvintele: Ei slabi, eu tare / Ei mint – eu adevărul îl spun.” Pentru inspiraţia de a scrie această carte, pentru atitudine, coerenţă, tărie şi adevăr, pentru înfruntarea minciunii sfidătoare pe care piticii moderni ne-o flutură sub nas, consideraţie şi aleasă preţuire Doamnei Mariana Cristescu.  
  
prof.dr. Valentin Marica 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Când straja nu piere..., cronică de prof.dr.Valentin Marica / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 768, Anul III, 06 februarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!