Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Radu Părpăuţă         Publicat în: Ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012        Toate Articolele Autorului

Când s-o făcut poama
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
La noi în sat oamenii calculează timpul după anul în care s-o făcut poama: „Cînd te-ai luat cu Nataliţa?” întreabă ţaţa Anica. „La patru ani după anul cînd s-o făcut poamă.” Sau: „Cînd o fost cutremurul cel mare, dom'le?” „A, cu vreo cinci ani după se s-o făcut poamă.” Sau: „Uite, Lenţo, am ş-acu cuptiorul ista făcut de Gică a lu Usturoi cu doi ani înainte de a se face poama.” Fireşte, poamă se face în fiecare an, c-aşa-i rînduită lumea: nu se poate fără poamă şi mai cu samă fără vin. Aşa ceva nu se există. Dar în anul cela s-o îndurat Dumnezeu şi s-o făcut mare belşug de poamă, cum nu mai ţine minte nimeni să mai fi fost altădată. Stăteau strugurii pe tufă ca bătuţi cu lopata, mai să rupă lastarii. Ş-o mai dat Dumnezeu şi o vreme la marea ştiinţă: soare-soare, vînticel să vînture tufele şi ploaie cu ţîrîita, că n-o putrezit nici o boghiţă. 
  
Şi s-o făcut vin valuri-valuri...Da' era şi tare! Nu ştiu cum, o fi bătut soarele mai chiezîş, că s-o făcut mult şi tare. Umblau femeile cu gura pînă la urechi pe drumuri şi nu mai nimereau casele. Nimereau la altele şi nu'ş cum se face, dar dădeau peste case numa cu holtei. Veneau bărbaţii şi le duceau în şuturi acasă.Ei, să ştii, cînd ai să vezi femei bete pe drum , înseamnă că vinu-i tare anu' ceala. 
  
Nu mai ştiau oamenii pe un' să pună vinul. Şi-au umplut ei butoaiele, butoieşele, balercile şi balercuţele, poloboacele şi polobocelele de toate felurile şi mărimile, damigenele, bidoanele, canistrele şi gagistrele (de ce rîdeţi?), butelcile şi butelcuţele, budanele şi budănelele – da' degeaba! Înnebuniseră butiile de atîta vin şi aruncau cepurile cît colo, împroşcînd sîngele Domnului pe jos. Umblai prin cramă cu cizme de cauciuc, ca la inundaţie. Dacă se lua vreun cîne după tine şi linchea de pe jos, cădea lat acolo şi trebuia să-l apuci de tohoarcă şi să-l zvîrli afară, ca să nu te împiedici de el, că şi aşa de-abia te tîrîiai tu. Orişicît, cînele are patru labe, dar ce te faci tu, biet om, cu numa' două, fărădecît să te pui pe brînci. Ieşeau şoarecii din borte fără frică, da' cu ochii bleojdiţi şi îndrăzneală mare, gata să sară la mîţă ca s-o scarmene. Se îmbătaseră de la damf, săracii. 
  
Pe urmă oamenii au început să pună vin şi prin ciubere, prin putini, putinici şi putinele, prin hîrdaie, cofe şi cofiţe, cofăiele şi cofăieşe pe care nu le mai folosiseră de ani şi ani de cînd cu căldările iestea de tablă şi de plastic. Să nu uit de chiupuri şi ulcele, ulcioare şi ulcioraşe, oalele de lapte, căldăruşa cu feleştiocul pentru păcură, cazane, ceaune, ciubere, bărdace, garafe şi gărăfioare, deje şi linuri – toate erau pline ochi! Ba unii dădeau jos din pod şi oboroace hîrbuite de pe vremea lu' bunelu', din celea făcute din coajă de tei, şi le umpleau. Ce să facă oamenii! Cît despre căldări, erau umplute şi ele, că, oricum, nu mai mergea nimeni la fîntînă după apă. Doniţele, donicuţele şi doniciorele erau umplute de mult pînă la buză, iar vacile, bietele, răgeau în tot satul din pricina nemulsului. 
  
Moş-meu Mitică a Anicuţei o umplut troaca de la porci cu fetească regală: cum să piardă el asemenea bunatate! În orice caz, porcii nu mai aveau nevoie de troacă, că mîncau numai tescovină. Stăteau toată ziulica pe brînci şi făceau: niorc-niorc! niorc-niorc! Nu rîdeţi! Era pacoste mare! Acolo îşi făceau vacul, pe tescovină, şi, dacă vreai să-i mîni la coteţ, ridicau surlele înspre tine şi grohăiau obraznic, ca nişte beţivi cărora vrei să le iei sticloanţa de sub nas. Nu mai vorbesc de cucoşi, care se îmbătau ca porcii cu boghiţe de tescovină şi, desfrînaţi din pricina alcoolului, siluiau fără de ruşine pe bietele găini toată ziulica. Aveam noi o găină bătrînă, Maricica, care se învăţase cu cocoşeala ca ţiganul cu scînteia (na, că iar nu-s corect politic!) şi, numai ce vedea cucoşul, se lăsa repejor pe vine. 
  
Moş Mitriţă din deal aman mai ştia să-şi facă gura leică şi pîntecele balercă. Avea un sicriu „pentru moarte” pe care pînă una-alta îl ţinea plin cu fasole în pod. Acuma însă, împins de nevoie, moş Mitriţă umpluse racla cu sculău negru ca sîngele de porc gata să se închege. Şi zicea moşul băieţilor lui: „Nu vă cer să-mi faceţi cavou de cărănidă şi cruce de aur la cap. Uite aşa să mă duceţi la groapă: în racla cu sculău! Şi, dacă am noroc să moară şi baba deodată, să ne puneţi unul lîngă altul: guriţă lîngă guriţă/ca doi pui de prepeliţă. Da' să nu uitaţi să-mi puneţi la cap o oală cu moare de curechi, ca să mă dreg. Cum să mă înfăţişez cu capsa pusă înaintea Celui Prea Înalt?” 
  
Ceapeurile şi Iaseurile nu mai aveau unde pune vinul şi luase partidu' hotărîrea să-l depoziteze în cisternele de la CFS. Ştiţi, sînt nişte cisterne mari, de cîteva tone una. Apoi ţine-te beţie!...Veneau oamenii din secţii şi beau cît puteau, ba mai cărau şi pe-acasă. Văzînd acestea, conducerea a pus pază întărită, dar ţi-ai găsit: paznicii beau cot la cot cu hoţii, căci la noi, vorba lui Dinescu, problema e cine-i păzeşte pe paznici. Directorul era şi el clampă cînd i-a dat primul secretar telefon, să-l întrebe cum stă cu planul. Directorul de-abia mai bleştea din gură: „Premihîc...permi...teţi să...hîc!” „Poftim?!” „Premiteţi... hîc! Să raprotez...ra-por-tez” „Ce-ai păţit, directore, ai dat-o şi tu pe ulei? Ia vezi că ţi se clatină jilţul!” „Tăiţi, tov sechîcretar! Jliţu'?” Şi Jliţu i-a rămas porecla. 
  
Parcă înnebunise lumea! Prin secţii erau oamenii trosniţi rău, ca de meteoritul tungus. Nu mai lucra nimenea: beau şi stăteau la taclale. Ce mai contau lipsurile, că te sculai la patru noaptea să stai la coadă la lapte, că n-ai ceea, că n-ai cealaltă. Erau vremuri grele, daaa! Ceauşescu mergea cu proasta lui în China, în Coreea şi venea cu ideea scălîmbăielilor de pe stadioane, iar noi toţi trăgeam vîrtos la musteaţă. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Când s-o făcut poama / Radu Părpăuţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 372, Anul II, 07 ianuarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Radu Părpăuţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Radu Părpăuţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!