Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Doina Theiss         Publicat în: Ediţia nr. 870 din 19 mai 2013        Toate Articolele Autorului

Când ochii plâng...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Când ochii plâng...  

Inlăuntrul sufletului nostru există un gol fără formă, un gol însângerat şi otrăvit de... dureri.
Viaţa aleargă mereu, orbită de trecut, tot mai departe şi nu ţine cont de ceea ce simţim...
Atunci când sufletul plânge, simţim o durere apăsătoare în toată fiinţa ta.
Nici un medicament şi nici un medic nu ne pot lua această durere...
Creierul dă alarmă şi începe să analizeze această stare de nelinişte împletită cu acea durere, care acaparează cu lăcomie toată fiinţa noastră.
El ajunge la o concluzie simplă: singura modalitate de a uşura sufletul este accea de a da frâu liber lacrimilor.
Ochii noştri, ferestrele sufletului, adună în ei impulsurile pline de tristeţe dat de către suflet creierului...lăsând astfel drum liber lacrimilor să se rostogolească pe obraz.
Plângem!
In sfârşit lăsăm să iasă la suprafaţă tot necazul şi apăsarea care ne chinuia sufletul.
Lacrimile sunt stropi de...tristeţe ce se adună dând naştere la o cascadă, care ne ia în vârtejul ei şi ne aruncă neputincioşi în valurile ei sălbatice de... amar.
In acest moment apare o altă problemă...
In Lumea în care trăim, nu se mai poate plânge aşa... între oameni... pe stradă, în birou sau în magazin.
Imediat veţi fi priviţi şi chiar luaţi în râs sau arătaţi cu degetul.
Până şi tristeţea trebuie să ne-o ascunden, să ne ascunden de cei din jur...
Sentimentele oricare ar fi ele, fie de bucurie, fie de entuziasm sau fie de tristeţe, nu le mai putem lăsa libere ci, ne surprindem singuri cum le ascundem de cei din jur.
Poate de aceea paşii caută un loc de ”refugiu”, un loc unde sufletul să-şi alunge greutatea care îl apasă.
Viaţa noastră este un Dar primit de la părinţii noştri şi ei la rândul lor, de la bunicii noştri...
Din momentul în care l-am ”luat în primire”, am început o ”luptă” pe care oricât ne-am strădui şi ne-am zbate, până la urmă o vom pierde...
Este lupta cu Timpul!
Toată viaţa noastră ne făurim planuri, urmăm un vis avut în tinereţe, muncim din greu să ne ajungem ţelul pe care-l dorim; ajungem oameni maturi cu familii şi cu griji... cu foarte multe griji.
In fiecare clipă de răgaz gândim la momentul ce urmează şi ne trec fiorii când ajungem la concluzia, cât de fragilă ne este Existenţa! Soarta se poate juca cu noi după cum îi este dorinţa... Chiar atunci când credem că ne-am ajuns ţelul în viaţă, Soarta ne poate arunca
de la o secundă la alta în... noroi, înecându-ne în deznădejde şi tristeţe.
Uneori, deşi nu avem nici o greutate de acest gen ci chiar dimpotrivă, ne merge bine, avem succes în ceea ce întreprindem şi suntem iubiţi de familie, respectat de cei din jur, simţim totuşi o tristeţe profundă...
In această situaţie, starea sufletească nu are nici o legătură cu starea materială . Cine gândeşte că numai banii ne fac fericiţi şi lipsiţi de tristeţe, acela se înşeală amarnic. Toate gândurile pline de deşertăciune de a deţine bogăţii, lux, de a merge mereu la distracţii, etc., iau forma unei Umbre uriaşe, care pluteşte peste capetele celor care au asemenea dorinţi. Această ”Umbră” îi împiedică să mai privească soarele vieţii...
Toate acestea nu sunt cuvinte goale fără însemnătate şi fără logică! Mi-am pus adeseori întrebarea, ce am nevoie în această viaţă (scurtă)? Răspunsul a fost de fiecare dată acelaşi:
sănătate! este firesc să fie aşa: dacă suntem sănătoşi, putem munci; dacă muncim, avem hrana, hainele necesare şi un acoperiş deasupra capului. Aşa au avut şi părinţii noştri, aşa au avut bunicii noştri şi părinţii bunicilor noştri...
Atunci de ce tindem mereu la mai mult? De ce avem nevoie de atât de multe lucruri inutile şi cumpărăm din ce în ce mai multe...? La Sfârşit... din tot ce am acaparat, nu vom lua nimic cu noi în mormânt...
Aceste gânduri m-au urmărit astăzi la fiecare...pas. Poate de aceea am simţit o tristeţe apăsătoare în adâncul fiinţei mele şi poate de aceea mi-am căutat un locuşor unde să-mi ” răcoresc sufletul”...
Singurul ”refugiu” pe care l-am descoperit astăzi, In această zi însorită de Mai, a fost o bancă în... Cimitir. Acest loc aduce la mulţi dintre noi un fel de... frică şi reţinere; aşa simt eu deobicei, însă astăzi... am căutat acest loc plin de pace.
Am căutat acest loc ferit de ochii lumii şi am dat frâu liber tristeţii care îmi sugruma sufletul...
Am plâns şi dacă m-ar fi întrebat cineva de ce plâng, nu aş fi putut răspunde... nu simţeam decât o tristeţe uriaşă...
Poate am plâns de jalea care ieşea din fiecare piatră de mormânt; poate am simţit tristeţea care sălăşluia printre morminte sau poate am plâns la gândul câ aici, departe de casă, îmi voi găsi şi eu cândva veşnica ”odihnă”.
Am plâns fără reţineri şi fără a gândi că cineva m-ar putea vedea...
Erau doar... mormintele, păsările cu ciripitul lor nemaipomenit de vesel, câţiva fluturaşi neastâmpăraţi care cochetau cu florile şi soarele care, parcă ar fi vrut să-mi spună cu razele sale, că totul va fi...bine.
Acum mă simt uşoară şi liniştită...  


© D. Theiss  

Referinţă Bibliografică:
Când ochii plâng... / Doina Theiss : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 870, Anul III, 19 mai 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Doina Theiss
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!