Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Camelian Propinaţiu         Publicat în: Ediţia nr. 609 din 31 august 2012        Toate Articolele Autorului

Camelian PROPINAŢIU - POSTROMÂNISMUL (4) – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN?
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ce mai înseamnă azi a fi român?  
Ce este o comunitate românească?  
 
Ea este compusă din români sau cetăţeni români, eventual strânşi în jurul unei biserici sau moschei sau pagode, important e să aibă mediatecă parohială, toalete funcţionale şi minimum un calculator legat la internet. Este bun român azi, membru al comunităţii planetare a Neamului Românesc, din RO şi Diasporă (DRO), cine se preocupă de Idealizarea Misiei Culturale în lume (WO) ca emanaţie a Marii Recuperări, recunoaşte pe Eminescu drept Poet Naţional, sumă lirică de voievozi, are nostalgia României Regale Întregite, cu Monarhie cu tot, şi ascultă de Crăciun colindele Madrigalului, iar pe plan spiritual militează, de la Nistru pân' la Tisa şi de la Toronto pân' la Sydney, pentru înnobelarea Literaturii Române cel mai târziu până în 2012, la Centenarul pomenirii lui Caragiale şi la Bicentenarul Răpirii Basarabiei, fiind dealtfel un participant activ la programul educativ de învăţare pe tot parcursul vieţii, Luminarea Poporului, în mediateca asociată Templului Românilor putându-se viziona non-stop filme documentare, cu prioritate despre sensul Kitsch al Universului şi al Bioseei, ca să ne putem adecva prin geniu sintetic Istoria, calculatorul conectat la internet slujind totodată ca unul din modestele terminale închinate ISMAR-lui (Institutul pentru Semnalarea şi Monitorizarea Anti-Românismului) şi Băncii de Idei clasice pentru marii recuperatori. Nu e doar vis. O comunitate românească pe un continent străin nici nu s-ar putea numi comunitate fără să se condenseze şi să se distileze în jurul unui Templu Românesc, fie şi pe Insulele Gauguin, balcon sacru de unde fiecare român să-şi poată exprima româneşte credinţa în românism, ce-o fi el ca homo religiosus: ortodox, catolic, greco-catolic, protestant, postmodern, musulman, scientologist, evreu, bahai sau budist. Prin urmare, acest Templu al Românilor, o repeţim neîncetat, e obligatoriu să deţină anexată o Mediatecă, sau la vreme de lipsuri şi de cereri de geniu obligat, sar putea confunda Templul însuşi cu Mediateca Românilor din exil, din localitatea X, în numele trandafirului, ca la Melk, sau al plăcerii artistice ca la Maison de Jouir de la Atuona, în Hiva Oa, şi al nevoii de stil în globalismul egalizator reptilian.  
 
Cine din cleptocraţie nu frecventează neam la Bucureşti Mediateca Institutului Francez din Bulevardul Dacia 77 – l'Institut Français de Bucarest dispose d'une mediathèque (bibliothèque pour adultes, bibliothèque pour enfants et une sonovideothèque) qui possède quelque 35.000 documents, dar are obicei de linge vitrine sau şoppează curent la Paris, în temporadas de rebajas, se poate opri din şofat pe ruta franco-germană arte, în municipiul Reims, en Champagne, parcând la Catedrala Franţei Monarhice, vizavi de care obiectiv turistic măreţ (v. Paul Barba-Negra – Reims: cathedrale du sacre; serie Architecture et Geographie sacrees, du tourisme au pèlerinage) găsim modelul pilduitor exemplar pentru ce ne trebuie nouă ca Templu în toate comunităţile româneşti din RO şi DRO – La mediathèque Cathedrale (rebaptisee Mediathèque Jean Falala). Principalele coordonate ale acestei uneia dintre 7 filiale plus 3 bibliobuze ale Bibliotecii Reimsului, localitate cam cât Piteştiul, Aradul sau Bacăul, sunt:  
 
Collections  
Livres Adultes : 79 400  
Livres Jeunesse : 34 000 " l'ouverture  
Disques : 18 000 " l'ouverture  
Periodiques : 400 titres  
Videos (VHS et DVD) et cederoms : 10 000  
Nombre de places  
Places assises: 700  
Postes multimedia (accès Internet, consultation du catalogue, de cederoms, de documents numerises): 55  
Places de consultation video: 14 (7 postes televises avec 2 casques)  
Places d'ecoute audio: 14  
Places de consultation de methodes de langues: 8 Services  
4 departements adultes thematiques multimedias (Image-son, Langues et litteratures, Sciences et techniques, Sciences humaines et societe)  
Secteur jeunesse avec 2 niveaux : Benjamins (0-7 ans) et Juniors (8-14 ans)  
Espace Actualite-Information  
Auditorium de 200 places  
Espaces d'exposition  
Personnel: 40 agents affectes " la mediathèque Jean Falala  
 
(http://www.bm-reims.fr/)  
 
Ca întotdeauna, multe avem noi românii de-nvăţat călătorind, ca boierul liberal Dinicu Golescu, de la francezi, care au terminat mai de mult cu exprimatul în universal. La nici 200 de paşi de amintita Mediathèque Jean Falala, europarlamentarul bogat de pe la noi, fugit de la Strasbourg la shopping la Paris, poate privi cu jind dinspre Catedrala Încoronării la bustul filantropului Andrew Carnegie, qui voyait dans la lecture publique un rempart de la civilisation contre la barbarie, pus la intrarea într-o minunată Art Deco funcţională Bibliotecă adăpostind, ca luxos templu al gândirii, cum ar fi la noi Pelişorul, cărţi de preţ, cu ce a rămas mai bun Reimsul după bombardamentele germane din primul război mondial. Şi totuşi, uite ce să imităm, francezii au făcut prin 2003, cu mâna lor, cu mândria lor şi din banii lor, amintita mediatecă, să nu trăiască intelectualiceşte din mila străinului. De aceea, e un loc de reeducare Reimsul pentru îmbuibaţii noştri, care, ratându-se Mântuirea Neamului, îşi vor arde veşnic grăsimea în cuptoarele Gheenei, şi ei, şi beizadelele lor. Pentru noi românii, cel mai important document din Biblioteca Carnegie de la Reims este celebrul Evangheliar Slavon pe care se jurau regii Franţei că ei nu se vor potrivi niciodată la o politică germană de îngrădire prin graniţi artificiale a accesului româno-bulgarilor la Infrastructura Intelectuală a Occidentului în scopul optimizării strategiilor lor privind Marea Recuperare.  
 
On trouve " la bibliothèque Carnegie : les livres anciens et patrimoniaux (manuscrits medievaux, incunables, livres imprimes sous l'Ancien Regime, livres des XIXe et XXe siècles jusqu'" 1985), les collections iconographiques (affiches, cartes postales, cartes et plans, gravures), les collections regionalistes (tous les livres concernant Reims et la Champagne), les collections de journaux et periodiques (hormis l'annee en cours, qui est consultable " la mediathèque Jean Falala) ainsi qu'une vaste collection de romans policiers (près de 30 000 titres).  
 
Adică un fel de casă de cultură atractivă, funcţională, vie, cum existau şi la noi în RO pentru poporul truditor înainte, sub bolşevicii care încă mai ezitau să distrugă complet cuceririle democratice intelectuale, facilităţile create de monarhie pentru Luminarea Poporului ieşit dintr-o lungă robie, deznaţionalizantă mai ales în Ardeal şi Basarabia.  
 
Totuşi, chiar şi fără mediatecă în fostul cămin cultural, la şcoală sau la biserică, un bun român în WO, este şi astăzi cel ce se vede-n oglinda extraterestrului altfel şi se descoperă pe sine până-n rădăcinile existenţiale când se preocupă cât de cât de Luminarea Poporului, adică Rezistenţa prin Cultură, iar aceasta devine orbitoare efectiv asurzitor numai dacă există progrese notabile prin geniu obligat în Marea Recuperare a istoriei spirituale netrăite din cauza pustiirilor, de la antici la existenţialism, dar am rezistat. Una dintre cele mai grele sarcini Kitsch ce revin postacului, postănacului, cameleonului, cocalarului, samsarului, renegatului, mankurtului, popândăului, ratonului sau sconcsului este atunci a naviga corect ipocrit prin vâltoarea accepţiilor de român ca membru al minorităţii majoritare, adică român român, şi de român ca cetăţean al RO, adică, de exemplu tătar de origine română.  
 
Postacul nostru trebuie să fie webistic imparţial cu identităţile, de pildă lăsând a se orienta fiecare după conştiinţă, românul poliglot din Secuime care vrea să contribuie transparent ca Trianonul la Marea Recuperare Ungară, respectiv scriitorul maghiar de origine română care ar dori să expună opere de calitate în potenţiala capitală culturală permanentă care se profilează a deveni cu timpul, pe măsură ce Bucureştiul îşi autodemolează, cu toată forţa aportului său la pib, Trecutul, – conurbaţia multiculturală Giurgiu-Russe. Cum finanţarea este pretutindeni precară, înţelept este ca producătorul de spirit să deţină înţelepciune biblică în cap, iar capul plecat să-l folosească precum mielul care suge de la două oi. Altfel zis, nu văz de ce o tânără speranţă maghiară sau un român maghiarofon ar gravita spre centrul Bucurescilor, peste munţi, să meargă pe poante ca Nadia la bârnă până-l termină psihic nechezolii şi ratonii de pe Podul Mogoşoaiei cu băşcălia, dacă el are acces la infrastructura intelectuală a Budapestei (ce biblioteci! ce muzee! ce temple! ce valorificare a lor!), însă produsele finale ale activităţii sale creativinovative tot e bine să le expună şi-n RO, de să se bucure şi să-l laude sau să-l înjure cu beneficiu publicitar toţi!  
 
Şi la fel e cu ce basarabean se poate forma şi afirma la Odessa, Cernăuţi, Kiev, Berdicev, Lvov, Moscova, Sankt-Petersburg, Kazan sau la Şahtior Doneţk.  
 
Ce mai înseamnă azi a fi român?  
 
Să nu-şi închipuiască nici samsarul care trimite copii bogaţi la studii în Occident sau le înfiinţează aici-şa din import şcoli comode în limbi străine, nici sconcsul de umoare sumbră, plătită, nici miştocarul raton venit diavoleşte pe web să se dixtreze, să se simţă om, că, personal, te poţi considera un bun român numai compilând într-un birou de agenţie un manual de calitate pentru exercitarea pasiunii postacului de a fi seară de seară la post şi a posta postind degeaba în contextul bugetar al dispariţiei sinucigaşe a Neamului tău păcătos.  
 
Însăşi apariţia conceptului de postromânism, ca emanaţie a consensului intelectual că istoria ni s-a terminat, e un semn că bătălia Marii Recuperări e dinainte pierdută. Nu, nu, nu poţi fi de unul singur o întreagă industrie! Cât de avansată e retragerea din divertisul euroatlantic a Neamului Românesc îşi are măsurariul academic elocvent în amănuntul semnificativ cu ce dă tineretului neştiutor universitarii românilor în Wikipedia, azi 27 martie 2011, despre nenorocitul de Nicolae Iorga, anume nici un sfert din ministrul de externe contemporan tot istoric Adrian Cioroianu de la GDS:  
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Iorga  
http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Cioroianu  
 
Iar îndreptăţirea speranţelor criptosecesioniştilor şi ale concupiscenţilor afacerişti, nu puţini români români, din spatele naivului Csibi Barna, în a spera sprijinul decidenţilor globali de limbă English, plus alianţa anti-RO franco-germană, plus jocul transnistrenilor celor giganţi, pentru o separare paşnică a Ardealului (Regiunea de Dezvoltare Centru) de RO, poate şi a Banatului (în Newspeak, Regiunea de Dezvoltare Vest), eventual şi a Regiunii de Dezvoltare Sud-Vest adică Oltenia habsburgică, după modelul de prosperitate Ceho-Slovac, nu stă numai în postaderarea noastră la Pactul Ribbentrop-Molotov prin manifestarea dezinteresului pentru Basarabia, ci temeiul strategic e astăzi o infrastructură intelectuală deplin activă, de o superioritate academică fără speranţă în a mai fi recuperată vreodată de universitarii şi cercetătorii noştri din RO şi DRO:  
http://www.hungarianhistory.com/lib/index.htm  
 
Sute, mii de pdf-uri de cel mai mare interes pentru români, totul reexprimat în limba mondializării, nu doar propagandă de cea mai bună calitate, ci şi resursă de mare interes pentru zonele refulate de conştiinţa noastră istorică! Găsim online free nu numai tema Atrocities and ethnic cleansing committed against Hungarians and others in Europe, ci şi celebra carte a lui Matatias Carp – Holocaust in Romania: http://www.hungarianhistory.com/lib/carp/carp.pdf  
 
Aşa se scrie şi se face Istoria!  
 
Un bun român e numai ăla care a învăţat de la alţii, de la megaintelectualii noştri şi de la ai altora cum să scoată civic, prin Luminarea Poporului, România din subistorie. Cei ce au însăilat din bucăţi România Regală Mare îşi spuneau Luptători Naţionali, nu naţionalişti. Dl László Tőkes, de exemplu, merită tot respectul postacilor noştri, ca erou al Revoluţiei de la Timişoara, chiar dacă-i zice uitucul acum condescendent „răscoală“, ca orice nomenclaturist valah de succes. În plus, ca megaintelectual de buze ungureşti, este un exemplu strălucit pentru nechezolii noştri, să iubească şi ei Neamul Românesc şi să-l lumineze, totodată recuperând secolele de asuprire naţională, care ne-au împiedicat să fim orbitor asurzitor de latini:  
http://tokeslaszlo.eu/ro/  
 
Ce intelectual sau cărturar vrea să explice unui nechezol că exprimarea pe la colţuri de cotitură a dezinteresului pentru Basarabia primejduieşte şi Ardealul, este bine să-l înveţe mai întâi pe surogat ce e ăla patriotismul, pentru care concept site-uri româneşti în postmodernismul miştocar n-avem, n-a permis caragialismul caricaturizat reducţionist, exceptând unele extremist nefrecventabile, dar putem progresa prin imitaţiune după unele din WO, cele mai apropiate geografic şi militar fiind ungureşti sau panmoldoveneşti, cum ar fi, accesate azi 27 martie 2011:  
http://prohungaria.ning.com/  
http://kuruc.info/  
http://www.patriotism.md/  
http://moldovenii.md/  
 
Dintre sute de postaci navigatori, mai nici un ul nu recunoaşte că a frecventat astfel de site-uri instructive la patriotism, nesupuse vreunei dezbateri civice megaintelectuale, intelectuale, diplomectuale sau microintelectuale la noi, să se adune cele bune, iar cele rele să se spele, din care tratament de analiză-sinteză se poate învăţa enorm, pentru a avea cum, din ce practica apoi, mai ales nechezolii aleşi, în abjecţiile lor ascensionale, Luminarea Poporului, care era înainte Rezistenţa prin Cultură în contra tâmpirii marxist-leniniste a Gloatei, Rezistenţă care nu trebuie confundată cu Supravieţuirea prin Cultură a rafinamentului aristocratic.  
 
Nimeni nu te pune pe gânduri şi cu mai mare atenţie la amănuntul semnificativ decât cel care-ţi oferă în mod gratuit o critică demolatoare, cum ar fi că ce-ai scris tu ca laş e un fâs între amici miştocari, şi că opera artistului care şi-a dat foc atunci la Poiana Braşov, Liviu Cornel Babeş, aprinzând în 2 martie 1989 o torţă ce ne va lumina poporul spre Revoluţia Română, aia, da, este cu adevărat nemuritoare.  
 
De fapt şi la urma urmei, meritul aici al antrenorului cultural nu este, cum a înţeles un nechezol grăbit, că l-a adulmecat şi l-a descoperit pentru a-l promova pe Candidatul Nobel român cel mai bine plasat, tot aşa cum aulicul critic Maiorescu pe Poetul Naţional, ci norocul că într-o criză mistică peak experience extatică la vârf, sub stele sudice, ca la Perpignan, i s-a revelat tocmai lui, citind în zare, Direcţia Ultimă! Iar a cunoaşte cea de pe urmă Direcţie fără GPS nu e puţină izbândă, căci aşa cum demonstrau şi sofiştii sceptici cu săgeata lui Cupidone, când trăgea din toate poziţiile, că ea nu va înnimeri nicecând balconul CC al lui Achile din motive infinitezimale, e la fel de aproape imposibil de stabilizat Gândirea agonizândă pe chiar Drumul Spiritual corect, cu un Neam Românesc pe cale de dispariţie, adică pe ultimul drum ca fiinţă şi timp funerar în labirintul complexităţii postmoderne al haosului catastrofelor fractale, când simţi pestilenţial pervaziv răsuflarea şi vuietul inconturnabil al Marelui Cutremur Catastrofal promis. Pe Google Earth, această Direcţie Ultimă ne e trasă cam pe la Basel, spre Sonnnenheim pe Rhein în jos, mult după ce treci de cataracte, unde elveţienii şi-au permis tunel de vreo 12 metri într-o stâncă pentru a nu sili a face curbe pista pentru biciclişti.  
 
Şi iată de ce!  
 
Cronologic, Maiorescu ne-a zis să mergem umăr la umăr cu Germania, apoi a venit Lovinescu, să ne sincronizăm cu Franţa! Aşa am procedat, pe bune, şi azi, constatăm uluiţi că tocmai aceste puteri spirituale, FR şi DE, exemplare pentru noi la imitat Infrastructura Intelectuală şi Academică, s-au aliat exact împotriva Levantului româno-bulgar cu virtuală capitală a Spiritului în pitoreasca, prin podurile ei dunărene pe corzi Calatrava-n conurbaţie, Giurgiu-Russe, presimţind pericolul! De aici şi inevitabila criză mistică peak experience extatică la vârf, dată sub stele sudice ca la Perpignan celui mai modest dintre îndrumătorii noştri spirituali postaci, un radical agrar justiţialist devenit conciliant (teză, antiteză şi sinteză) prin necesitate dialectică a geniului obligat tranzacţional, să ne orientăm exact pe drumu de mijloc, ca maidanezienii, adică să ne elaborăm proiectele cultural-spirituale ghidându-ne după noutăţile tv-ului hibrid franco-german arte de la Strasbourg, oglindit cu mâhnire în adâncile ape ale canalului, dar cu precauţiuni, după trei cincinale de monitorizare şi pilotare existând suspiciuni că nu prea ai ce să imiţi ca nechezolii şi cocalarii, la un nivel care să te satisfacă spiritual când aspiraţiile româneşti sunt din străbuni de genul tranşant, recuperăm totul sau nimic!  
 
Dar nu numai la Strasbourg, la Centrul Pompidou de la Metz sau la Paris, sincronismul azi, cu statui ieftine, fără soclu, de să-ţi bage blonda mâna-n buzunar, ca lui Leopold von Sacher-Masoch la Lvov, corecte şi hipercorecte politic, pentru români e ca un Kitsch culinar neimportabil, avem şi noi destule ciocănele de pui orientale şi aripioare genial prăjite în crustă, ni s-a acrit de atâta caragialesc. E ca şi cum, „aplicând“ şi fiind trimis în delegaţie academică la Universite Sorbonne Nouvelle Paris III Asnières sur Seine, ai da la un colţ de cotitură nas în nas nasol cu le general de Gaulle et Andre Malraux, foarte coborâţi populist ambii pe trotuar, oameni stradali, egali electoral cu noi, trecătorii pe-aici, chiar amabili cu românii beţi, nu ca Sarkozy, şi ei ne-ar fi condus personal, dacă se dezrădăcinau din solul sacru şi acru francez, până la intrarea de la podul celălalt (Pont de Clichy), în celebrul Le cimetière des chiens – Asnières, cu carele aşişderea trebuie să ne sincronizăm urgent mişcarea noastră civică, pro-maidaneză sau cu acte de proprietate pe sufleţele moarte-n regulă. Or, eu, ca postac patriot şi antibolşevic de atâta Hiatus, îl vreau pe Soljeniţîn cocoţat pe soclul lui Lenin. Nici un sfert de arşin mai jos!  
 
De aceea, megaintelectuali sau microintelectuali în labirintul fractal, cum şi calea de mijloc e blocată în arte de nu ai la ce şvaiţer de haos te sincroniza ca român nici la Strasbourgul nostru, sub sublima poartă, noi trebuie să ne întoarcem spăşiţi din promenada pe Quai du Chanoine Winterer, la resursele noastre proprii, la izvoarele minunilor naţionale curate, la drumul cu praful şi oile, şi să demarăm cu grăbire Marea Recuperare, profitând de găurile lor mucegăite şi mizând pe faptul că nici măcar Balzac sau Bach n-au spus şi ce ei nu aveau de spus presant atunci şi acolo, s-au pur şi simplu n-au mai apucat, un exemplu cel mai pilduitor de urmat chiar pentru creatorii francezi şi germani de mâine fiind precedentul de fezabilitate optimist că nouă ne lipseau la 1989 în patrimoniu epopeile terminate complet şi uite că am recuperat instantaneu imediat recent aici la Dunăre în 1990 prin chiar Levantul!  
 
Aşa să zidim puţin câte puţin, dar, toţi, fiecare în Scriptoriumul propriu, aducându-ne obolul la Marea Recuperare! Nici anticii, nici medievalii, nici modernii, nici mondenii n-au epuizat subiectele epocii lor. Orice istorie a artei şi literaturii s-ar putea multiplica de zece ori de către români fără nici o supărare, cu o singură condiţie: să nu fii mai prejos aici de Villon, Durrer, Berlioz, Schopenhauer, Celine sau Grass!  
 
Toată Europa care a citit Maitreyi sau a tradus manele se teme, în această virtualitate, de renaşterea noastră spirituală, de o sinteză tare între Occident şi Orient! A ne arăta colţii, cum ne consilia şi Regina Maria.  
 
Aceasta este şi esenţa de mister tremurător a globalizării. Tricolorul înclinat ca Rugăciunea lui Brâncuşi ni-l pot răpi, dar maidanezul care stă de strajă sub el, nu! S-ar putea, şi aici inima ni se bate, ca noi românii să rezistăm şi Epocii Wash, până-n postmondenitate! Spre marele necaz al Duşmaniei şi al desantaţilor ei! Sterilitatea Sincronismului Dacă-ai-la-ce şi a Experimentalismul de avangardă Moarte clasicilor! sunt adevărate capcane spirituale, atractive Black Holes ale Epocii Wash, menite să ne spele nouă sconcşii, cocalarii, desantaţii, samsarii şi nechezolii nababului din Duşmania petele mai dificile de identitate dupe crierii de român, cu detergenţii experimentaţi cândva cu deosebit succes pe mankurţi. Aşa că să zidim pe teren propriu tot ce au neglijat alţii! Avem, iacă dar, un front de lucru imens şi pe plan politic, s-a configurat profetic un ideal, deţinem un viitor: întâi Emanciparea Cadrelor Didactice, apoi Luminarea Poporului, de unde vor veni presiuni pentru investiţii în Infrastructura Intelectuală şi în sculăria academică, iar roadele se vor vedea în acea Mare Recuperare ca pavăză ce va face insolubilă pentru Duşmania provocarea privind dizolvarea noastră în vidanja globalizării pe parcursul Epocii Wash.  
 
(Va urma)  
 
Camelian PROPINAŢIU  
http://www.scribd.com/propinatiu/shelf  
http://archive.org/search.php?query=Propinatiu  
http://propinatiu.ro/carti  
Bucureşti  
 
29 august 2012  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Camelian PROPINAŢIU - POSTROMÂNISMUL (4) – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN? / Camelian Propinaţiu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 609, Anul II, 31 august 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Camelian Propinaţiu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Camelian Propinaţiu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!