Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

Calea catre armonia intregului univers
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
octavian_lupu@yahoo.com

 

Hristos este Cel care aduce armonia universala- Să citim câteva versete care ne trimit spre momentul în care orice formă de durere şi suferinţă vor dispărea, Apocalips 21:3-4: „Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: ’Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dum­nezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu vor mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.’” 
  
- În ce măsură aceste cuvinte ne aduc speranţă în mijlocul lumii în care trăim, caracterizată de violenţă şi atât de multă durere? 
  
- Pentru a înţelege cu adevărat Sfânta Scriptură, este necesar să avem mereu înaintea noastră ţinta către care ne îndreaptă Dumnezeu prin intermediul planului de mântuire. În mod normal, având această perspectivă ar trebui să uităm de problemele şi dificultăţile din prezent, astfel încât atenţia noastră să fie captivată de aceste realităţi „ultime” în cel mai adevărat sens al acestui cuvânt. 
  
- Cu alte cuvinte, un obiectiv de bază în studierea Cuvântului lui Dumnezeu îl reprezintă şi dobândirea speranţei pentru viitor? Mai precis, dobândirea unui simţământ de încredere pentru ceea ce va urma? 
  
- Aş putea afirma, cu riscul de a greşi doar într-o mică măsură, că scopul Sfintelor Scripturi este de a ne furniza vindecare spirituală. Iar unul din atributele acestui gen de vindecare este cel de a avea speranţă, sau încredere, pentru prezent, dar mai ales viitor. Jertfa Domnului Isus Hristos reprezintă fundamentul descoperirii lui Dumnezeu faţă de umanitate, iar Scriptura este mijlocul special ales de a ne conduce la armonie cu Dumnezeu, adică la vindecare spirituală. 
  
- Să înţelegem că armonia cu Dumnezeu se poate reflecta prin conceptul de vindecare deplină, ce se referă deopotrivă la partea spirituală şi la cea fizică? 
  
- Isus Hristos a venit pe pământ pentru a ne aduce în armonie cu Dumnezeu, cu natura divină, în alte cuvinte. Această aducere în armonie se numeşte vindecare şi ea se referă la natura spirituală pentru timpul de faţă şi la cea fizică atunci când El va reveni. Aşadar intrarea în armonie cu Dumnezeu înseamnă nimic mai puţin decât o vindecare deplină în urma căreia nu poate rezulta decât fericirea. 
  
- Să urmărim acum modul în care profetul Daniel exprimă timpul în care se va realiza biruinţa finală a lui Dumnezeu asupra forţelor răului şi vom citi Daniel 8:13-14:Am auzit pe un sfânt vorbind; şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când va fi călcat în picioare sfântul Locaş şi oştirea? Şi el mi-a zis: Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul Locaş va fi curăţit!” 
  
- Sunt mai multe expresii care ne pun pe gânduri când privim descrierea lucrării Celui rău exprimată prin cuvintele „desfiinţarea jertfei necurmate” sau „urâciunea pustiirii”. La ce se referă ele de fapt? 
  
- Biblia nu este o carte enigmatică, deşi are tainele ei ce se cuvine a fi cercetate, şi tocmai de aceea ni se furnizează repere precise cu privire la desfăşurarea marii lupte dintre bine şi rău. Un prim atac al Celui Rău a fost orientat asupra „jertfei necurmate” cu scopul desfiinţării ei, iar un al doilea având drept scop aşezarea „urâciunii pustiirii”, adică a unui sistem idolatru şi corupt care să pună în umbră eficacitatea lucrării Domnului Hristos ca urmare a jertfei Sale în favoarea noastră şi a ispăşirii realizată pe baza ei. Aşadar, avem de-a face cu încercarea de a desfiinţa închinarea la Dumnezeu şi de înlocuire cu un substitut, o lucrare antihristică. 
  
- Dar la ce anume se poate referi expresia „sfântul Locaş va fi curăţit”? De ce era necesară o astfel de lucrare de curăţire a Sfântului Locaş? La ce Locaş se referă aceste cuvinte? 
  
- Sfântul Locaş despre care se vorbeşte este cel care a fost „călcat” în mod simbolic, dar din nefericire cu implicaţii cât se poate de reale, după aducerea „jertfei necurmate”, adică după ce Isus Hristos s-a jertfit pe Golgota şi s-a înălţat la ceruri. În mod esenţial, este vorba despre o „umbrire” a lucrării pe care Hristos a desfăşurat-o în favoarea noastră din ceruri, o abatere a atenţiei către un sistem idolatru ce s-a substituit adevăratei închinări. Curăţirea acestui Sfânt Locaş ne trimite la timpul în care Hristos, ca Mare Preot, va pregăti încheierea lucrării de mântuire, iar în cele din urmă va izgoni răul şi consecinţele acestuia, atât din ceruri, cât mai ales pe pământ. Această curăţire înseamnă o restaurare a adevăratei închinări şi o alungare definitivă a puterii răului. 
  
- Să vedem acum cum s-au împlinit lucrarea de mijlocire a marelui preot şi lucrarea de judecată din Vechiul Testament prin mijlocirea lui Hristos şi vom citi din Evrei 9:23-24: „Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri, au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea. Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.” 
  
- După înălţarea Sa, Domnul Hristos a început lucrarea de mijlocire în favoarea celor credincioşi chiar înaintea lui Dumnezeu, înaintea scaunului Său de domnie. Spre deosebire de slujbele ce se desfăşurau la Templul de la Ierusalim, care aveau la bază jertfele animale, slujirea Sa are drept fundament jertfa pe care a adus-o pe Golgota. Curăţirea pe care El o realizează este de natură de a realizat punerea celor credincioşi într-o stare de neprihănire. 
  
- Cum se leagă acest aspect de curăţirea Sanctuarului de care vorbeşte profetul Daniel? În ce sens închinarea la Dumnezeu presupune să beneficiezi de mijlocirea lui Hristos? 
  
- Curăţirea Sanctuarului despre care vorbeşte profetul Daniel face trimitere la înlăturarea „umbririi” realizată de către sistemul idolatru ce s-a ridicat în locul închinării la Dumnezeu. În acelaşi sens, curăţirea realizată de Hristos reprezintă deopotrivă darea la o parte a oricărei puteri ce se opune domniei lui Dumnezeu, dar şi punerea celor credincioşi într-o siguranţă veşnică prin intermediul lucrării Sale. 
  
- Ce aplicaţie putem să facem în prezent cu privire la lucrarea de curăţire pe care o face Hristos în ceruri? 
  
- Termenul cel mai clar pentru curăţirea din ceruri este cel de judecată, prin intermediul căreia cei credincioşi sunt declaraţi sfinţi şi neprihăniţi, având drept la viaţa veşnică, iar orice acuzaţie care a fost adusă împotriva lor, şi corespunzător şi împotriva lui Dumnezeu, este dovedită ca fiind falsă şi lipsită de temei. Corespunzător aveam de-a face şi cu demontarea sistemului idolatru, ultimul act în această lucrare fiind venirea în Persoană chiar a Domnului Isus. 
  
- Să citim în continuare din Evrei 9:28: „Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ci pentru a aduce mântuirea celor ce-L aşteaptă.”. Aşadar, care este scopul principal al celei de-a doua veniri şi ce speranţă ne inspiră? 
  
- A doua venire a lui Hristos are drept scop principal eliberarea celor credincioşi din condiţia condamnată a acestui pământ. Atunci se va vedea că omul care a avut credinţă în Dumnezeu a făcut cea mai bună alegere, chiar dacă în timpul existenţei sale terestre a avut de îndurat o mulţime de dificultăţi şi nu puţină suferinţă. Această venire a lui Hristos, care se va petrece la finalul lucrării de curăţire a Sanctuarului ceresc, va conduce la intrarea în armonia universală a celor sfinţi, făcuţi neprihăniţi prin jertfa Sa, unită cu mijlocirea şi judecata de la tronul lui Dumnezeu. 
  
- Acesta va fi momentul în care lucrarea de defăimare a închinării la Dumnezeu se va încheia?  
  
- Cu siguranţă, că venirea lui Hristos va aduce cu sine şi încheierea lucrării idolatre care a umbrit mijlocirea şi judecata din ceruri. Practic, se va intra într-o nouă eră, în care închinarea la Dumnezeu va fi restabilită pe deplin. Având în vedere acest plan profetic, singura soluţie înţeleaptă este de a ne beneficia de lucrarea lui Hristos de curăţire în ceruri, ce se va extinde într-o curăţire deplină şi pe pământ. 
  
- Vom citi acum din 1 Corinteni 15:51-54: „Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Când trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: Moartea a fost înghiţită de biruinţă”. Ce înseamnă că „morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi”? Cine sunt cei morţi şi la cine se referă prin cuvântul „noi”? 
  
- În acest versete avem descrise două mari categorii cu privire la cei care vor intra în Împărăţia cerurilor la a doua venire a lui Hristos. Pe de o parte este vorba despre cei sfinţi care nu vor fi în viaţă la acea dată, şi care vor fi înviaţi. Iar pe de altă parte se vorbeşte despre cei sfinţi care vor fi în viaţă în timpul acelui mare eveniment. Pavel foloseşte cuvântul „noi” pentru cei sfinţi care vor fi în viaţă, fiindcă la acea dată el avea convingerea iminentei reveniri a lui Hristos. 
  
- Înseamnă că Pavel s-a înşelat asupra timpului revenirii lui Hristos, din moment ce s-a inclus între cei care vor fi martori în viaţă ai acestui eveniment? 
  
- Pavel şi-a dorit foarte mult să fie în viaţă atunci când acest eveniment avea să se întâmple, iar între creştinii acelor timpuri era larg răspândită concepţia că timpul revenirii este aproape. Este adevărat însă că ulterior, Pavel avea să îşi schimbe această concepţie cu privire la timpul revenirii lui Hristos şi să înţeleagă că nimeni nu îl poate stabili. Însă dorinţa sa a fost sinceră, aşa cum orice creştin ar trebui să fie nerăbdător să Îl vadă pe Hristos şi să intre în acea lume nespus mai bună. 
  
- Aşadar, ce ni se înfăţişează în aceste versete şi ce speranţă ne inspiră ele? Cu ce gând ar trebui să rămânem? 
  
- Propoziţia finală că „moartea a fost înghiţită de biruinţă” ne arată către finalul planului de mântuire. În cele din urmă, moartea, consecinţa teribilă a căderii în păcat, va fi înlăturată, iar învierea lui Hristos va fi aplicată asupra tuturor celor care au crezut în El. Acela va fi momentul de triumf al vieţii asupra morţii, al neprihănirii asupra păcatului şi al închinării la Dumnezeu asupra idolatriei. 
  
  
  
- Să citim acum din 1 Corinteni 4:5: „De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.”. Şi mai departe 6:3: „Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia?”. La ce se referă expresiile: „să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul” şi „noi vom judeca pe îngeri”? 
  
- În momentul de faţă nu putem să judecăm şi să dăm sentinţe asupra mântuirii vreunui om de pe faţa acestui pământ. Doar Dumnezeu cunoaşte motivaţiile fiecărei persoane, iar acestea vor fi date pe faţă la sfârşit. Până când aceste lucruri nu vor fi clare, sfatul înţelept este „să nu judecăm pentru a nu fi judecaţi”, adică să nu dăm verdicte pentru a nu greşi. Menţionez încă o dată, este vorba de judecata asupra destinului final al unui om, iar în acest sens nu suntem calificaţi să dăm sentinţe. 
  
- Dar cum vom judeca pe îngeri? La ce îngeri se referă şi când se va întâmpla acest lucru? 
  
- Judecarea semenilor care nu vor avea parte de mântuire, precum şi a îngerilor căzuţi, vor face obiectul unei judecăţi speciale care se va desfăşura în ceruri. La această judecată vor participa toţi cei sfinţi, care vor fi înviaţi cu prilejul celei de-a doua veniri a lui Hristos. Prin urmare, există o mijlocire şi o judecată ce preced a doua venire a lui Hristos, dar există o judecată fără nici un fel de mijlocire, adică de condamnare, după ce Hristos va lua în ceruri pe cei sfinţi de pe acest pământ. 
  
- Pentru a înţelege mai bine acest lucru, haideţi să citim din Apocalips 20:4 „Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.”. Ce categorii sunt în mod deosebit subliniate în acest verset? 
  
- Putem distinge cu uşurinţă pe cei care şi-au dat viaţa ca martiri pentru Hristos, precum şi pe cei care au respins sistemul idolatru care a umbrit lucrarea lui Hristos din ceruri. Ei vor lua parte la guvernarea cerească sub autoritatea lui Hristos şi vor desfăşura o lucrare de judecare a răului, incluzând pe cei ce nu sunt mântuiţi şi pe îngerii cei răi. Astfel, se va vedea că Dumnezeu este drept în răsplătirea finală a celor sfinţi 
  
- Să citim şi mai departe în Apocalips 20:6: „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.” Ce detaliu suplimentar ne aduce acest verset? 
  
- La prima înviere vor fi aduşi la viaţă toţi cei sfinţi din toate veacurile. În acest sens, şi ei vor lua parte la lucrarea de judecată şi condamnare din ceruri, când întreg universul va fi pregătit pentru curăţirea finală. Aşadar, nu numai martirii, sau cei care au refuzat sistemul idolatru, vor participa la această judecată, ci toţi cei sfinţi din toate timpurile. 
  
- Să vedem acum destinul final al celor sfinţi şi modul în care va fi rezolvată proble­ma păcatului. Vom citi din Apocalips 22:3-5: „Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.”  
  
- În final, cei sfinţi vor intra în Împărăţia slavei şi se vor bucura de o comuniune directă cu Dumnezeu pentru veşnicie, într-o lume recreată şi curăţată de păcat. Cei ce au respins mântuirea şi deopotrivă îngerii răi vor dispărea în urma pedepsei finale, iar pământul va fi readus în gloria sa de la început. Prin urmare, se va ajunge la restaurarea armoniei cu Dumnezeu la scara întregului univers. 
  
- Ce putem spune acum despre ce stă scris în 1 Corinteni 13:9-13: „Căci cunoaştem în parte, şi prorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest în parte se va sfârşi. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. Acum dar rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”. Ce doreşte să ne transmită apostolul Pavel?  
  
- În timpul de faţă noi trăim „copilăria” existenţei noastre ca fiinţe ale acestui mare univers şi prin urmare „vedem în chip întunecos”, adică distingem doar anumite părţi din realitatea în mijlocul căreia trăim. Dar va veni un moment, mai precis după a doua venire a lui Hristos, când vom înţelege pe deplin taina aducerii noastre la existenţă, atunci când Îl vom vedea pe Cel ce s-a jertfit pentru noi şi a lucrat mântuirea noastră. 
  
- Dacă atunci setea noastră de cunoaştere va fi satisfăcută, iar credinţa îşi va afla împlinirea, ce va mai rămâne? Care este de fapt esenţa cerului şi a armoniei întregului univers? 
  
- Esenţa cerului şi a armoniei întregului univers este dragostea, adică trăirea acelui principiu viu care te determină să iubeşti pe Dumnezeu cu toată fiinţa ta şi pe celelalte fiinţe ca pe tine însuşi 
  
  
Rugăciune pentru a merge pe calea armoniei depline cu Dumnezeu şi cu tot universul. 
Referinţă Bibliografică:
Calea catre armonia intregului univers / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 189, Anul I, 08 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!