Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Marturii > Mobil |   


Autor: Autor Neprecizat         Publicat în: Ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
EZECHIEL 33:11 SPUNE-LE: „PE VIAŢA MEA, ZICE DOMNUL DUMNEZEU, CĂ NU DORESC MOARTEA PĂCĂTOSULUI, CI SĂ SE ÎNTOARCĂ DE LA CALEA LUI, ŞI SĂ TRĂIASCĂ. ÎNTOARCEŢI-VĂ, ÎNTOARCEŢI-VĂ DE LA CALEA VOASTRĂ CEA REA! PENTRU CE VREŢI SĂ MURIŢI?  
  
Mă numesc Bogdan, am 23 de ani, sunt din Petroşani şi sper să vă folosească cele citite în continuare. M-am născut pe data de 16 iunie 1987. Tatăl meu a murit, când încă eram în pântecele mamei mele, într-o avalanşă în munţii Retezat, împreună cu încă 3 colegi de echipă, şi nu am fraţi sau surori. Mama nu s-a mai recăsătorit după moartea tatălui meu, aşa că m-a crescut singură, iar eu am crescut fără un tată. Eu cred că cu toţii sunteţi de acord că fiecare părinte are rolul şi datoria lui personală în privinţa familiei din care face parte. Aşadar, crescând fără un tată, a lipsit datoria ce se cuvine tatălui într-o familie. Vreau să precizez că mama mea nu a fost şi nu este un om regenerat de crucea Lui Isus, ci este o femeie morală. Când vine vorba de Isus, parcă ceva foarte acru îi atinge papilele gustative – ştiţi expresia, bănuiesc. Aşadar, am început să cresc, să cunosc şi să învăţ să trăiesc în lume, să mă comport şi să socializez cu cei din jur.  
  
Primul meu furt, să zic aşa, a fost la grădiniţă, când am furat din sertarul educatoarei un set de sugative colorate. Îmi plăcea cum absorbeau cerneala şi am vrut să le am, dar am şi fost prins. Ţin minte că mi-a fost foarte ruşine când a trebuit să le returnez – păcatul are multe consecinţe, printre care şi ruşinea.  
  
La blocul unde stăteam şi stau, aveam un grup de prieteni, un anturaj cu care făceam foarte multe lucruri: exploram dealuri şi tot felul de locuri părăsite, ne jucam foarte multe jocuri şi făceam tot felul de prostii. La vârsta de 11-12 ani, un prieten mi-a dezvăluit că fumează. A venit în faţa mea cu o ţigară aprinsă, mi-a zis să nu mai zic nimănui şi să mergem într-o scară să fumeze, astfel încât să nu fie văzut de cineva. Acolo m-a întrebat dacă nu vreau să încerc şi eu. Să fiu sincer, mi s-a părut interesant mai ales cum făcea el cerculeţe cu fumul şi am tras şi eu de câteva ori. M-am înecat şi nu mi-a plăcut prima dată, dar am mai încercat şi am început să mă obişnuiesc. După un timp, am aflat că mai mulţi dintre prietenii mei fumau. Am început să cumpărăm ţigări „la comun” şi să mergem pe un deal (Bradet) să fumăm fără să ne ferim de cineva prin scări sau pe după blocuri. Şi aşa am început să fumez şi să devin dependent de ţigări.  
  
Mama mea îmi spunea mai mereu să învăţ cât mai bine ca să am un viitor şi să am un loc de muncă respectat, iar eu cred că îmi dorea binele. De sfaturi şi învăţături bune eu, personal, nu am dus lipsă, nu am avut o familie imorală, ba mai mult, mulţumesc pentru familia mea, mulţumesc pentru mama mea, care m-a crescut, şi că nu am simţit foamea şi frigul, şi am avut tot timpul picioarele încălţate şi un pat moale. Nu am dus lipsă de morală şi, cu toate acestea, viaţa mea începea să fie foarte imorală. Am început să fumez şi să lipsesc de la şcoală. Cu toate că mama îmi zicea să merg la şcoală ca să am un viitor, eu am început să lipsesc de la şcoală enorm. Am rămas repetent în clasa 7-a. La sfârşitul clasei a 8-a, s-a ţinut o serbare în curtea şcolii în care erau chemaţi anumiţi elevi să primească câte o insignă. De exemplu: cel mai bun elev al clasei la română, cel mai cuminte, cel mai... Eu am primit insigna cu cel mai mare chiulangiu al clasei şi, după aceea, la „profesională” în liceul Industrial, am mai rămas o dată repetent, în clasa a 9-a, iar în clasa a 10-a m-am lăsat de şcoală. Cu tot ce pot să mă laud sunt cele 8 clase. Este o diferenţă destul de pronunţată între învăţăturile mamei mele de a mă ţine de şcoală şi faptele mele. Dar lucrurile nu se îndreptau sub nici o formă, ci se înrăutăţeau tot mai mult.  
  
Cred că nu mai sunt multe persoane care să nu „consume” pornografie în această vreme „a libertăţii”, dar sunt sigur că sunt foarte multe persoane care „consumă” şi habar nu au de efectul pornografiei asupra vieţii lor, indiferent de vârstă. Pornografia cuprinde foarte multe domenii importante, precum familia sau sănătatea. Nu mai ţin minte exact vârsta, dar ştiu că aveam un video, am primit de la un prieten o casetă şi, de-atunci, am început să mă uit pe ascuns la tot ce ţine de pornografie. Oh, nici nu vă imaginaţi cât de mult m-a afectat, ce gânduri, ce imagini şi ce dorinţe a înrădăcinat în mine şi ce consecinţe mari are! Este un domeniu mare pornografia, ar fi mult mai multe lucruri de spus şi aş avea mult mai multe lucruri de mărturisit, dar nu vreau să scriu numai despre asta.  
  
Nu ştiu cu exactitate ce muzică am ascultat înainte, dar îmi aduc aminte de la perioada când am început să ascult rock. Atunci am început să frecventez şi un bar unde se asculta numai rock, împreună cu alţi prieteni. Din acea perioadă, situaţia tot nu s-a îmbunătăţit, ba mai rău. Într-o seară, doi prieteni care şuşoteau între ei dacă să mă cheme sau nu, sau dacă să îmi zică sau nu, după o discuţie între ei, au zis că ei se droghează cu o substanţă numită ketamină şi dacă nu vreau să merg acasă la unul dintre ei să încerc şi eu. Bineînţeles că nu m-am gândit nici măcar o secundă şi am zis că merg. În acea seară, am încercat pentru prima oară ketamina transformată din substanţă solubilă în praf (să se poată priza). Am tras şi am plecat înapoi către bar. Pe drum, a început să îşi facă efectul. Am început să nu mai văd bine, să nu mai pot să merg corect, dar am ajuns până în faţa barului, unde m-am pus pe o bordură. Stăteam jos şi aveam tot felul de imagini şi tot felul de halucinaţii. Parcă pielea şi carnea mea nu erau ale mele, nu le simţeam şi, când m-am ridicat şi m-am sprijinit cu mâna de un perete, am avut halucinaţia că trec prin el sau că îl pot doborî cu mâna. M-am trezit numai a doua zi. După acea experienţă pe care am considerat-o atunci „tare”, am început să caut şi să mă împrietenesc cu persoane care foloseau ketamina şi, odată cu asta, s-a schimbat şi anturajul. Am început, după cum am zis, prima dată să prizez praf, iar după câteva luni, am început să o folosesc injectabil. Nu am încercat eu din proprie iniţiativă, ci un prieten din anturaj a început să o folosească cu seringa şi vedeam că era un efect diferit – pe scurt: era mai puternic, mai rapid şi mai intens – şi aşa am ,,avansat în grad”. Aş avea multe de spus şi despre droguri, strict despre acest subiect, felul de a intra într-o lume spirituală prin intermediul lor, şi bolile pe care le poartă, şi dezastrele pe care le provoacă între oameni, şi multe alte lucruri negative. Am spus că începusem să ascult muzica rock, dar, treptat, începeam să ascult muzică electronică şi muzică de relaxare, pentru că o asociam foarte mult cu drogurile. Odată cu muzica electronică, am început să merg la festivaluri de gen prin ţară şi, odată cu asta, am început să mă îmbrac foarte ciudat, să am o tunsoare ciudată, să îmi pun cercei sau pierce-uri. Am avut, în total, în jur de 13 pierce-uri pe faţă, plus alte două într-o altă parte a corpului, plus „tunele” în urechi. Vreau să fac o recapitulare, să înţelegeţi ce eram şi cum arătam până acum: 
  
- dependent de ţigări; 
  
- şcoală deloc, corigent şi repetent;  
  
- dependent de pornografie; (toate acestea erau legate între ele şi le făceam în acelaşi timp) 
  
- dependent de droguri – Ketamină, haşiş; (Hepatita C) 
  
- aveam mulţi cercei (pierce-uri), aveam o îmbrăcăminte şi-o tunsoare ciudată; 
  
- dependent de muzică electronică. 
  
Un păcat atrage după el alt păcat şi, tot aşa, până vine tot iadul în viaţa ta. Caracterul meu de atunci era asemănător cu ce eram în exterior: minţeam foarte mult, căutam să îmi înşel familia şi pe cine mai puteam pentru bani, vindeam multe lucruri pentru droguri şi pentru a merge la acele festivaluri de muzică electronică, eram foarte răzvrătit împotriva familiei ce mă iubea, eram iubitor de plăceri mai mult decât orice, aveam toate lucrurile rele. Ştiu că sunt oameni şi mai şi, dar pentru mama mea şi restul familiei eram un iad. Toate aceste dependenţe au început de la vârsta de 11-12 ani, au ţinut până la vârsta de 22 de ani şi, între aceşti ani, în viaţa mea au intrat acele dependenţe şi păcate care au făcut să devin un om în care nu era speranţă de remediere, în care nu exista un viitor pozitiv. Aş putea să zic şi aşa: ajunsesem gunoiul societăţii.  
  
Eu am fost o persoană foarte curioasă şi interesată de lucruri supranaturale şi am ştiut tot timpul că există ceva mai mult în această viaţă (un sens, un scop), după aceasta, unde noi încă nu putem vedea. Îmi aduc aminte că o bunică ce a murit mi-a dat o icoană cu sfântul Niculae parcă, nu mai ştiu foarte exact – ştiu că era o poză cu un sfânt –, şi mi-a zis să mă rog dacă am probleme. Şi am avut probleme, m-am rugat şi a fost bine. Mai treceam prin faţa bisericii şi mai ziceam „Doamne, promit că, dacă nu rămân corigent, mă las de fumat”, şi tot felul de promisiuni să scap acum că nu mai fac, şi tot felul de chestii de genul. Ultima dată când am zis asta a fost aproape acum doi ani, când I-am zis Lui Dumnezeu că, dacă mă ajută să îmi cumpăr maşină, mă las de droguri. Unui om egoist nu îi pasă de celălalt, fie că este vorba de o persoană sau chiar de Dumnezeu. Tot ce este important pentru el sunt interesele lui sau propria lui persoană, iar eu eram egoist şi nu m-am ţinut de nici o promisiune. Din cauza drogurilor, m-am suit drogat la volan şi am făcut un accident destul de grav, în care mai că era să omor şi pe cineva care era cu mine. În acea seară, când am ieşit din maşină după accident, şocat de ce s-a întâmplat, stăteam jos şi am realizat în sufletul meu că am promis Lui Dumnezeu că mă las de droguri dacă îmi cumpăr maşină şi nu am făcut aşa. Drept urmare, Domnul mi-a luat maşina fără să se atingă de viaţa mea. Atunci am zis în inima mea: „Da, Doamne, este drept ce s-a întâmplat” şi am mulţumit că am scăpat cu viaţă. Şi, de atunci, Dumnezeu a început să lucreze în viaţa mea prin mai multe experienţe, arătându-mi tot mai des că îmi făceam mult rău prin felul cum trăiam. Cu toate că, teoretic, ştiam că eram un dezastru, nu eram pe deplin conştient de felul în care trăiam şi care erau consecinţele finale, iar Dumnezeu îmi descoperea tot mai mult că finalul meu este moartea, că mă sinucid prin felul meu de viaţă. Ştiţi ce este extraordinar? Că eu ziceam că trăiesc, că mă distrez, că asta înseamnă să fii om, când, de fapt, deveneam ca un animal şi nici pe departe ce făceam eu nu însemna să fii om. Am mai avut tentative de a mă lăsa de ţigări, de droguri. Sincer, reuşeam câte o săptămână, dar, dacă renunţi la ceva rău şi nu pui ceva bun în locul răului, se întoarce şi iarăşi intri pe acelaşi drum.  
  
Dumnezeu lucra în viaţa mea şi mă făcea tot mai conştient de adevăr şi de drumul pe care mergeam, iar eu începeam să vreau să ştiu mai multe despre El. Îmi era ruşine să le zic prietenilor mei că vreau să-L urmez pe Dumnezeu şi, la început, îmi ascundeam această dorinţă, pentru că ei Îl batjocoreau pe Dumnezeu prin toate lucrurile şi mă gândeam că, dacă Îl batjocoresc pe El, cu cât mai mult m-ar fi batjocorit pe mine dacă ar fi ştiut că vreau să Îl urmez. Cu cât cunoşteam mai multe lucruri despre Dumnezeu, îmi dădeam seama că felul cum eram mă ducea pe drumul spre moarte. În anturajul meu a început să apară o boală, şi anume Hepatita C. Am aflat că are un prieten, după aceea încă unul şi am devenit suspicios că aş putea avea şi eu. Şi e puţin tulburător din punct de vedere psihic să ştii că poţi să ai Hepatita C, că poţi să faci ciroză şi să mori, mai ales că începusem să aud despre tot felul de oameni care au murit din cauza acestui virus. Dumnezeu îmi tot arăta drumul pe care mergeam, voiam tare mult să renunţ la droguri şi am început să mă rog la Dumnezeu să mă ajute în această privinţă, dar nicidecum să îmi predau toată viaţa. Să mă ajute numai în acest domeniu. M-am rugat şi am reuşit o lună sau mai puţin, dar, după aceea, într-o zi, voiam mult să îmi cumpăr 5 unităţi şi am zis: „Doamne, nu mai pot să rezist, vreau să mă droghez, nu am împlinire altfel, nu ştiu să trăiesc altfel, te rog, arată-mi Tu realitatea, ia Tu dorinţa asta de la mine! Mă duc, îmi cumpăr şi, te rog, convinge-mă Tu, că eu nu pot să mă abţin!” M-am dus, mi-am cumpărat şi, în scară, m-am pus jos şi m-am drogat. Apoi, m-am ridicat în picioare şi am început aproape să plâng că m-am lăsat păcălit din nou. Am luat seringa, am scrijelit cu ea betonul, am aruncat-o departe şi am zis: „Gata!”. Nu pot să explic în cuvinte ce am simţit şi cum am înţeles felul în care a răspuns Dumnezeu la rugăciunea mea. După aceea, nu m-am mai drogat deloc. Fumam în continuare, ascultam aceeaşi muzică, frecventam aceleaşi locuri, dar nu mă mai drogam. Între timp, mă tot apropiam de Dumnezeu şi înţelegeam că el este viaţa, că la El este pacea, începeam să înţeleg că în El sunt toate lucrurile, dar încă nu mi-am predat viaţa în mâna Lui.  
  
Într-o seară, vorbeam cu un prieten pe Internet şi mi-a zis că el are Hepatita C. Atunci am realizat că, implicit, aveam şi eu, pentru că noi am folosit aceleaşi seringi. Am ştiut că şi eu am, nici nu era nevoie de test, dar nu era o părere de rău profundă din partea lui, ci mergea în continuare pe acelaşi drum. Îmi dădeam seama că nu era deloc conştient de starea în care se află, nici el, nici ceilalţi. Atunci am realizat mila Lui Dumnezeu arătată faţă de mine, să pot să ştiu adevărul, şi atunci acesta mi-a vorbit: „Până unde mai mergi? Nu vezi că te omori? Vino la mine să ai viaţă!”. În acea seară, am hotărât adânc în inima mea că aleg viaţa, care este Dumnezeu. De atunci, am început să caut să citesc Biblia şi să ajung să Îl cunosc pe Domnul Isus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu. Mi-am predat toată viaţa în mâna Lui Dumnezeu şi mi-am pus toată încrederea şi speranţa în Domnul Isus Hristos, căci El este Fiul Lui Dumnezeu şi El a plătit pentru toate păcatele mele prin moartea pe cruce şi a treia zi a înviat. M-am pocăit de toate păcatele mele, le-am dus la cruce şi am zis: „Doamne, cred că Domnul Isus Hristos a plătit preţul păcatelor mele, care este moartea, şi că a luat asupra Lui toată mânia Ta, iar eu, prin jertfirea Mielului şi prin spălarea în sângele Său, am devenit curat înaintea ochilor Tăi, şi am înviat cu Isus Hristos, şi sunt viu, Doamne!” O, ce minunat! Vă spun sincer că Domnul a aruncat tot ce-a fost în marea uitării, iar eu sunt o făptură nouă, după cum este scris în Biblie. M-am înscris iarăşi la şcoală, la seral, să fac din nou liceul, am un loc de muncă, am o logodnică minunată şi, cât de curând, vreau să facem şi nunta. Înţeleg lucruri pe care nu le-am înţeles niciodată, fac lucruri pe care nu le-am putut face niciodată, Îl iubesc pe Dumnezeu cum nu l-am iubit niciodată, Îl văd cum nu L-am mai văzut niciodată. Mama mea vede şi se bucură de schimbarea făcută în mine, dar nu înţelege ce s-a întâmplat. Eu încerc să îi explic, cum am încercat să explic şi aici, că Dumnezeu există şi că El face miracole chiar sub ochii noştri. Dar nu înţelege şi o cred pe cuvânt, căci nici eu nu am înţeles şi nu puteam să înţeleg. Iar lucrarea pe care o face Dumnezeu în om este extraordinară: poţi să o vezi, dar nu poţi să o explici pe deplin. Ea vede şi sper ca Dumnezeu să aibă milă şi să se arate şi ei, căci cine cunoaşte pe Isus Hristos şi dragostea Lui cu adevărat Îl urmează şi ţine poruncile Lui, căci tocmai dragostea Lui îi ţine împreună. Când nu eram creştin, mă mai întâlneam cu nişte prieteni, acum fraţi, şi nu-L cunoşteam pe Dumnezeu, iar ei îmi mai vorbeau de iad, că acolo vor ajunge cei ce nu respectă cele 10 porunci, cei care calcă legea Lui Dumnezeu. Nu îmi plăcea să aud de iad şi ziceam că, dacă ajung acolo, asta este, e treaba mea, lucruri de felul acesta, iar acum ştiu că au dreptate şi mărturisesc şi eu acelaşi lucru: iadul există, cum există şi Dumnezeu, şi toţi cei care calcă poruncile vor fi judecaţi după faptele lor. Nu mai vreau să pierd timpul şi zic direct: toţi oamenii au încălcat legea Lui Dumnezeu – citiţi Biblia, vă rog! Dumnezeu este atâta de drept şi de perfect, că nu poate să fie cineva sau ceva păcătos înaintea Lui şi de aceea păcatul se plăteşte cu moartea – trebuie eliminat –, iar iadul este locul celor nelegiuiţi. Cum ar putea un om credincios, care crede în mântuirea Lui Dumnezeu, adică în Isus Hristos, şi păzeşte poruncile Lui Dumnezeu, să fie în acelaşi loc pe vecie cu cel răzvrătit? Domnul este drept în toate lucrurile. Am auzit că unii spun că Dumnezeu este nedrept, că sunt oameni care ajung în iad. Decât să te gândeşti că Dumnezeu e nedrept în vreun fel imaginat de tine, mai bine uită-te la dragostea Lui, pe care nu o poate cuprinde imaginaţia noastră. Sunt viu şi toată lauda care iese din gura mea pentru Domnul Isus Hristos, şi toată închinarea mea, şi toată binecuvântarea mea pentru numele Lui este reacţia mea la dragostea Lui infinită. Domnul să vă deschidă inima şi să credeţi în Cel ce a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Psalmii 13:5 Cât despre mine, eu m-am încrezut în îndurarea Ta; sunt cu inima veselă, din cauza mântuirii Tale. Psalmii 13:6 Voi cânta Domnului, căci mi-a făcut bine!  
  
Observaţii: 
  
- multe lucruri nu le-am putut scrie în mărturie, chiar şi despre felul cum a lucrat Dumnezeu în viaţa mea, schimbări care au avut loc după ce L-am cunoscut pe Domnul, foarte multe detalii şi experienţe, pentru că ar fi trebuit să scriu o carte; 
  
- este destul de greu să explic în cuvinte cum a lucrat Dumnezeu în viaţa mea, pentru că este aşa de minunat felul în care El îţi schimbă inima, încât nu există cuvinte sau vorbe care să poată descrie pe deplin cum lucrează El.  
  
Concluzii: 
  
- vreau să înţelegeţi din mărturie că schimbarea ce o face Dumnezeu nu este superficială, adică să te laşi de fumat, de droguri etc., ci este una care se produce de la rădăcina inimii tale, să zic aşa. Voi da un exemplu – dacă nu te ajută, nici nu îl lua în seamă, treci peste. De exemplu, dacă eşti o sămânţă şi ai rădăcina într-un pământ arid, oricâtă ploaie ar cădea peste tine, nu poţi să produci nimic şi, în final, te usuci; dar, dacă aceeaşi sămânţă are rădăcina într-un pământ fertil, aduce roade, creşte şi nu se usucă. Pământul fertil este Isus Hristos, iar cel arid este omul natural. Trebuie să te naşti din nou, după cum a spus Isus; 
  
- mulţi spun că ei nu merg la biserică pentru că sunt prea păcătoşi sau că pe ei Dumnezeu nu îi primeşte. Ei cred că prima oară trebuie să devină sfinţi şi după aceea să meargă la biserică. De fapt, este doar o scuză. Vreau să înţelegeţi că, cu cât eşti mai păcătos, cu atât este mai multă iertare pentru tine. Isus pe cei păcătoşi îi mântuieşte, nu pe sfinţi, dar mântuirea Lui Isus Hristos te va face un om sfânt pentru Dumnezeu; 
  
- aceasta este o mărturie. Dacă o crezi sau nu, dacă crezi în Isus Hristos sau nu, asta te gândeşti tu, dar fie că crezi, fie că nu, nu vei putea zice că nu ai ştiut nimic; 
  
- ultima concluzie este că AM UN TATĂ.  
  
EZECHIEL 33:11 SPUNE-LE: „PE VIAŢA MEA, ZICE DOMNUL DUMNEZEU, CĂ NU DORESC MOARTEA PĂCĂTOSULUI, CI SĂ SE ÎNTOARCĂ DE LA CALEA LUI, ŞI SĂ TRĂIASCĂ. ÎNTOARCEŢI-VĂ, ÎNTOARCEŢI-VĂ DE LA CALEA VOASTRĂ CEA REA! PENTRU CE VREŢI SĂ MURIŢI?  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA / Autor Neprecizat : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 197, Anul I, 16 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Autor Neprecizat : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Autor Neprecizat
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!