Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   



Călătoria melcului
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
aştept să pot dormi, să simt că mă odihnesc.
am încercat să fug de lume, să mă închid în mine. sunt suprasaturată de urât. orice vreau să ridic material se prăbuşeşte.
e ciudat că totul e alunecos mişcarea e la vale, până când rămân ca o statuie în faţa a tot. atunci, pleacă unul câte unul iar fiarele se adună în jurul meu prietenoase.
reconstruiesc poteca prin care aleargă unicornul. cornul îi este de cuarţ alb iar ochii din jadul rătăcit de mine în adolescenţă. îl lasă să-mi atingă fruntea, apoi pleacă şi ele, fiarele.
nu mă mai sperie umbrele şi fulgerele, şi tunetele. totul devine poveste într-un real palpabil şi atunci reîncep să văd.
am obosit de oameni dar nu vreau să merg spre punctul în care luntrea aşteaptă.
când cineva îmi spune să îmbrac haine albe nu le vreau.
pentru mine sunt ultimile înainte de pasul pe luntre
acum un an am avut un vis. înotam în gheaţă albastră şi cineva care spunea că mă iubeşte ca entitate, cineva care şi-a înscenat moartea pentru a mă proteja, mă trăgea către el, mă sufocam, nu-l mai vroiam. s-a format atunci un vârtej de gheaţă albastră sub formă de con. spre vârful conului lumina devenea din ce în ce mai albă.
am ieşit. m-am trezit. simţeam încă sufocare. numai rugăciunea l-a făcut să plece. m-am rugat până când am simţit că inima s-a întors în matca pulsului normal.
i-am spus să plece, să nu se mai întoarcă. nu vroiam să-l rănesc.
a revenit o singură dată la geamul meu. era pasăre. m-a privit îndelung, apoi a plecat.
motanul meu l-a privit. stătea drept, nu mai răsufla. mă păzea.
când el a încetat să mai vină la mine, motanul a murit.  
 
se învârte un ceas. e haotică toată această curgere.
e nimicul din fiecare piatră cenuşie.
simt că va fi o implozie a pământului odată cu prima mişcare a vâslei.
ai dreptate.
nimicul nu poate primi în palma întinsă mişcarea bilei.
mâna se transformă în cenuşă.
cenuşa umple spaţiul de otrăvuri iar barca va rămâne la mal
se vor număra atunci cuiele nu din palme.
numărate vor fi cele din inima ta.
la mine inima nu mai primeşte cuie.
se aruncă bolovani.
mi-au umplut strada cu ei.
mai bine ridicau o casă.
fuge...fuge lumea din prizonierat în prizonierat.
le plac lanţurile şi zorzoanele lucioase şi strigătul păsărilor când li se sucesc aripile invers...
nu mai vreau pământul.
cum poate un om să calce pe apă, să aibă ochii lui Dumnezeu, să reîntoarcă la viaţă o frunză, regăsindu-i locul pierdut în copac  
 
păstrează o clipă focul în ochii obosiţi. vreau să-i surprind adâncimea.
îmi îngheaţă palmele uneori. ştiu atunci că nu am primit tichetul de trecere dincolo de linia orizontului îngust. vreau să-l văd în ochii tăi.
mă sperie ceva. tresar. reaprind candela de noapte.
ruga începe cu un căscat.
sub piatră las corbul să caute sandalele de vânt. găseşte ciobul din piatră de lună şi începe să danseze ca un clown ameţit de luminile rampei.
ai dreptate.
de câte ori las ochilor lumii liberă trecere prin vers, mă doare călcâiul stâng până la strigăt. celălalt mă umple de tristeţe.
prefer tăcerea.
tăcerea asta a noastră printre file, cuvinte, lumini...  
 
*  
 
am construit în neştire ziduri. alerg precum ariciul prin ceaţă.
întrevăd soarele dar imediat cum îl prind în ace, fuge.
deschid cutia viorii, apăs clapele pianului de frunze, aleg un melc să-şi plimbe cochilia pe care spirala care dansează...
ritmul dansului spiralei îl înnebuneşte.
pentru că el, melcul, nu poate decât să se târască şi atunci, cu două degete, îl iau blând şi îl aştern pe frunza mea, ca să putem vorbi liniştiţi.
calul meu nu vorbeşte. e ca în filmul cu ariciul rătăcit.
mă priveşte îndelung şi atât.
de fapt, vorbeşte numai atunci când îi privesc atent ochii
şi nările. freamătă la fiecare schimbare de anotimp, la fiecare cădere de frunze.
nu-i nimic. dărâm acum zidurile. am multă treabă.
îmi place la nebunie să lovesc în propria prostie.  
 
aseară îţi dădeam dreptate.  
 
nu trebuie arătat tot lumii acesteia năroade... mie nu-mi mai este frică de cuie, de pietre.
toate se întorc în căuşul palmelor care le aduc spre mine, în mine,
cei de dincolo de cortina de ceaţă şi încearcă să-mi rănească şi drumul.
nu ştiu câte lovituri de piatră încap într-o inimă de om...
chiar dacă odată se va desface în două, trei patru sferturi,
centrul va rămâne intact. el mă interesează.
prostia omenească îşi crede fapta de neplătit.
ei bine, miezul acela e viu şi fiecare piatră aruncată se transformă în val de nisip care-l acoperă. apoi, o scoică îl înghite (îl protejează)...
aşa cred că se formează perlele...
alerg mai departe.
te văd şi pe tine în acel arici. nu ai scăpat...
să sari peste povestea mea.nu mă mai doare. culmea este că ştiu că trăieşte omul din gheaţă. mă bucură şi-n acelaşi timp nu mai vreau să vină spre mine. încă ţin la el dar acel departe este braţul meu întins până la strigătul tăcerii dintre mine şi el. s-a dus. sănătos este...să fie!
îţi dărui spirala melcului cu care am vorbit. e din jad. când îl ţii aproape de inimă, jadul trece în cuarţ.
pas cu pas (al timpului fără graniţe), ametistul se întrezăreşte în mişcarea corniţelor melcului. atunci cred că ariciul prinde soarele într-un ac şi regăseşte calea. tot atunci, încetează apariţiile...
frica şi fuga lui devin pas lin deasupra ierbii.
să nu mai pleci...  
 
(continuă)  
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Călătoria melcului / Anne Marie Bejliu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 732, Anul III, 01 ianuarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Anne Marie Bejliu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!