Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Jurnal > Mobil |   



Câinele-deşteptător!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Bibi /Bibu /Bibulache/ Biborniţa...e un pechinez metis, poate singurul câine de talie mică pe care l-am îndrăgit vreodată. Tatăl lui fusese câinele nostru, un maidanez rebel, iar mama lui o medaliată, pechinez, scăpată de vigilenţa stăpânilor doar o dată...şi bine. S-a născut pe gresie, în garaj, acum o iarnă, chiar într-o zi cumplit de geroasă. Când s-au întors stăpânii de la o petrecere, l-au găsit mai mult mort decât viu. Stăpâna l-a resuscitat, suflându-i aer cald pe botic şi masându-i inimioara, până l-a adus în simţiri.  

Pe un leu (simbolic), l-a cumpărat sora mea. Îmi tot povestea de năzdrăvăniile lui, de mogâldeaţă, dar nu l-am văzut decât în primăvară, când mi s-a părut extrem de urât...cu un corp prea lung pentru mutrişoara aceea zglobie. Tatăl meu se ferea de el, că-i fura căţelul mâncarea din mână, dacă nu era atent. I-am cumpărat toţi hăinuţe (de camuflaj, albastră, cu puf, gen pijama etc.), jucării, mâncare (doar ce recomandase d-nul doctor). Dar zilele lui de fericire s-au risipit când a mai apărut în curte Leo (un chau-chau). Deşi e mult mai mic, a fost dintotdeauna şi foarte agresiv / posesiv. În câteva luni de viaţă a fost operat de hernie şi era gata să-şi piardă un ochi, în bătăliile cu câinele cel mare.  

Atunci a fost primul meu contact direct cu ghemotocul-viu. Sora mea era plecată şi trebuia să-l duc să i se scoată firele de la operaţia de hernie. Treabă grea! Am convocat şi o prietenă, cu maşina, să-l ducem pe Bibi la medic. Acolo, surpriză! Medicul veterinar era un fost elev de-al meu...ceea ce nu l-a scutit de colţii micului meu pacient, înfiorat de durerea scoaterii aţelor, cu toate sprayurile analgezice, căci şi eu şi amica mea nu-l imobilizaserăm prea brutal pe Bibuţu. Ca să mai dreg busuiocul, am vrut să cumpăr un ham, dar mi s-a recomandat o lesă, că e o rasă cam agitată...şi aşa am plecat spre casă, cu Bibu în lesă...până la maşină.  

Cred că a fost un moment-cheie. Eu, care fusesem de atâtea ori operată, mă gândeam cu sinceră compasiune la suferinţa unei fiinţe atât de firave. „Sunt şi ei suflete!” ne atenţionau mereu părinţii când era vara, cald, şi mai uitam să le punem apă rece la câini sau să ne jucăm şi cu ei. Pot spune că aşa m-am ales şi cu o prietenă, că de atunci, Ramona, când mă sună, mă întreabă mereu şi de Bibi.  

În vacanţa aceasta, sora mea, care mă ştie o somnoroasă, a adoptat altă tactică de trezire, în zori, pe la 6,30, când îi place ei să-şi bea cafeluţa: îi dădea drumul în dormitor lui Bibi. „Câinele-deşteptător” sărea direct în pat! Trăgea de pătură, mă prindea de pijama, sărea, când pe picioare, când pe braţe, când în cap. Lătra bucuros de n-aveai cum să nu te scoli. Uneori mă făceam că dorm şi-l lăsam să se agite...atunci se apropia delicat şi îmi dădea cu lăbuţa peste bărbie sau peste nas...până mă pufnea râsul. Nebunia mare începea când dădeam semne că mă scol. Fugea cu pătura mea, ori cu papucii, prin toată casa. La cafea, normal că se ţinea semeţ în braţe. E un câine îndrăgostit de mirosul de cafea. Dacă vine cineva la noi şi suntem în curte, în momentul în care persoana îşi ia cafeluţa, se trezeşte şi cu patrupedul în braţe! Aşa că trebuie avertizat!  

Am plecat la mare, din nou, la un curs. Camera mea, de la etajul 4, din Eforie Sud, de la Hotel Excelsior, oferea o privelişte unică a răsăritului. În fiecare dimineaţă, “câinele deşteptător” din amintirea mea, mă trezea. Cerul era roşiatic la 6,21...iar la 6,26 tot globul sângeriu era pe buza mării. Niciodată nu m-am gândit cât de puţin durează râvnitul răsărit de soare, la mare.  

De ce ne plac lucrurile efemere?  

E răsăritul un fapt efemer? Raportat la durata zilei...poate. Dar în ziua următoare, e la fel...şi peste 10 şi peste 100...1000 de ani.  

Mă gândesc la Bibi, “câinele-deşteptător”. E greu să te ataşezi de animale mici, de companie, când te gândeşti că le poţi pierde. Nu mai suport să pierd ce am...ce-mi place, ce mi-e drag, într-un fel sau altul!  

Nici cafeaua nu are acelaşi gust, cu tot răsăritul. Îmi simt pe buze lacrimile sărate.  

“Vreau acasă! Vreau în curte la mine, cu Bibu şi cu soră-mea, la cafeluţă!“  

E urât să pleci, când alţii se bazează pe tine, la o treabă (organizatorii cursului), dar nimeni nu e de neînlocuit. “Am rate mari la bancă”, “Trebuie să-i plătesc lui fiu-meu anul de facultate”, “Am fost în Grecia şi-am tocat toţi banii “, „Am plecat în Egipt cu bani de împrumut”...povestesc, la masă, ceilalţi traineri.  

Mă uit la ei, şi-mi spun în gând: „eu vreau cu câinele meu deşteptător, pricepeţi?”  

M-am ridicat de la masă şi mi-am făcut bagajul.  

Nu mai vreau să demonstrez nimic, nimănui. Nu mor fără banii ăştia, dar vreau să am libertatea de-a alege...o clipă de joc şi tandreţe, într-o viaţă de amar.  

“ A furat pijamaua ta, de când ai plecat şi n-o pot recupera de la el. Doarme pe ea şi defilează prin curte cu ea-n dinţi !” îmi spune sora mea, la telefon.  

Ceea ce nu ştie nici ea şi nici ghemotocul de puf e că am trecut de Craiova, cu trenul, şi în câteva ore vom fi iar toţi, la cafeluţă.  

Mai sunt, totuşi, câteva zile de vacanţă!  

 

 

 

Craiova, 27.08.2011 Corina-Lucia Costea  

Referinţă Bibliografică:
Câinele-deşteptător! / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 239, Anul I, 27 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!