Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   


Autor: Tiberiu Cosovan         Publicat în: Ediţia nr. 62 din 03 martie 2011        Toate Articolele Autorului

Cafeneaua „La Varicea”
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În a doua jumătate a anilor ’60, când Suceava începuse deja să se transforme ca urbe înnoindu-se edilitar în zona centrală (s-au ridicat blocuri de locuinţe, iar Casa de Cultură se afla în construcţie) spre capătul străzii „Ştefan cel Mare” (către Biserica Sf. Dumitru), a apărut un local insolit, care-a rămas în amintirile sucevenilor cu numele „La Varicea”. 
  
Un local insolit 
  
Insolit, pentru că localul cu pricina, care avea, direct de pe trotuar, două intrări spre aceeaşi încăpere, în care erau amenajate două raioane comerciale distincte, dulciuri şi cafea, constituia la vremea aceea o premieră în comerţul socialist al Sucevei.  
  
Oraşul nu avea atunci o cafenea, un spaţiu în care să se consume doar “schwartz-ul”, aşa cum spuneau încă bucovinenii cafelei, ca o reminiscenţă din vremea Bucovinei austriece.  
  
Cafeneaua Armenească (despre care am scris pagini inedite) dispăruse la sfârşitul perioadei interbelice, iar cafeaua, care putea fi comandată în localurile de consumaţie publică (restaurantele, birturile şi cofetăriile urbei), nu putea fi savurată nicăieri într-un spaţiu cu destinaţie exclusivă. 
  
Aburii cafelei se amestecau cu fumul gros de ţigară 
  
De fapt, localurile publice cu denumirea de „Cafenea” dispăruseră în primii ani ai „puterii populare” pentru că aveau o...rezonanţă burgheză şi de aceea noua locantă, deschisă pe strada „Ştefan cel Mare”, avea o firmă mixtă pe care scria „Cafea - Dulciuri”. 
  
Ceea ce atrăgea însă atenţia publicului era un panou de reclamă care prezenta un cap de negru buzat, cu fes roşu, şi o ceaşcă de cafea aburindă. 
  
Dar particularitatea care i-a conferit numele acestui spaţiu special, în care aburii cafelei se amestecau cu fumul gros de ţigară, era că, la mesele înalte, cafeaua se consuma stând în picioare.  
  
De aici şi numele „La Varicea” (stând în picioare faci varice - inestetice dilataţii ale vaselor sanguine, care apar, de regulă, în partea superioară a gambei), denumire care a rămas în istoria urbei. 
  
Cafea la ibric, la filtru, „Pepsi-Cola” şi... „Quick” 
  
Deşi cele două sectoare comerciale erau separate, iar cele două tejghele (cu rafturi în spate) se aflau pe acelaşi aliniament, în faţa lor, în încăperea comună, de-a lungul vitrinei dinspre stradă, erau amplasate mesele cu picior axial, la care muşterii localului îşi sorbeau cafeaua.  
  
La început, cafeaua se făcea la ibric, iar zaţul rămânea gros pe fundul ceştii. Ceva mai târziu, au apărut şi două „maşini” la care se făcea cafea ness şi cafea filtru. Zahărul oferit era cubic, ulterior cafeaua era îndulcită cu zahăr tos (care se lua cu linguriţa din recipiente de sticlă sau porţelan aşezate pe mese) şi abia la începutul anilor ’80 au apărut porţiile de zahăr în pliculeţe.  
  
Cafea şi băuturi răcoritoare cu cofeină se puteau consuma şi în alte localuri, dar locul acesta avea o atracţie aparte. 
  
După o scurtă perioadă în care în comerţul socialist s-a găsit „Pepsi-Cola”, băutura răcoritoare capitalistă a fost înlocuită cu un produs autohton, „Quick”, dulce, cleios şi puternic acidulat, astfel încât, la deschiderea sticlei, dacă nu erai atent, pierdeai aproape jumătate din conţinut. 
  
În aparenţă, se consuma numai cafea... 
  
Oficial, în localul respectiv, nu se serveau băuturi alcoolice (la fel cum se proceda şi în cofetării), dar cum la raionul de dulciuri se vindeau şi lichioruri (iar cu timpul gama s-a diversificat, lărgindu-se de la whisky românesc, până la...coniac albanez „Skanderbeg” - cu sticla învelită în împletitură de paie), cănile de cafea se umpleau adeseori cu astfel de licori. În aparenţă, se consuma numai cafea... 
  
Locanta, care la început a fost un spaţiu elitist în care se întâlneau intelectualii urbei (era frecventat, cu precădere, de artişti), a devenit cu timpul un loc de întâlnire pentru liceeni (loc în care se putea brava în public cu ţigara în gură şi în care se aranjau ceaiurile dansante de la final de săptămână) s-a transformat treptat într-o „bombă”, în care se aduna pegra târgului, se făcea schimb de valută şi se procurau ţigări străine.  
  
De la cafea, la „nechezol” 
  
Succesul locantei, în care cu greu reuşeai să ocupi un loc la una din mesele cu picior, a fost asigurat, după jumătatea anilor ’70, de lipsa din reţeaua comercială oficială a cafelei. Cafeaua naturală a dispărut din magazine fiind înlocuită cu un surogat care a ajuns să conţină până la 80% năut sau ovăz, numită ironic (de la ovăzul, nutreţ pentru cai) „nechezol”.  
  
Cum făceau cei care deserveau locanta, numai ei ştiau, dar reuşeau să ofere consumatorilor o băutură care mai aducea cât de cât a cafea. 
  
„La Varicea” a rezistat ca local public până în anul 1982, când s-a trecut la demolarea totală a zonei, dispărând din peisajul urban al Sucevei odată cu întregul şir de clădiri care începea de la imobilul fostului Hotel „Langer”, până după colţul străzii, la fosta Şcoală Generală Nr. 2, actualul corp din spatele Curţii Domneşti al Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu”. 
  
(din volumul în lucru “Mistagogia penumbrei - Amintiri retro-nostalgice din Suceava de altădată”)  
  
Tiberiu COSOVAN 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Cafeneaua „La Varicea” / Tiberiu Cosovan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 62, Anul I, 03 martie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Tiberiu Cosovan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Tiberiu Cosovan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!