Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   



Ca să nu-i scape subiectul, o jurnalistă româncă din Israel nu se desparte niciodată de reportofon
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Octavian Curpaş (Arizona) în dialog cu Lucreţia Berzintu (Israel) - iunie 2009  

 

lucretia berzintuDaca ar fi sa poata da timpul inapoi, Lucretia Berzintu ar alege sa isi faca din jurnalism o profesie. A practicat toata viata gazetaria ca pe inca o pasiune, alaturi de fotografie si calatorii. Nu ii displace nimic in ziaristica si daca ar fi sa spuna ce o atrage cel mai mult, ar fi interviurile. Poarta intotdeauna cu ea aparatul de fotografiat si reportofonul... Pentru ca nu stie niciodata cand se iveste prilejul sa intalneasca oameni deosebiti. Iar cand sansa ii scoate in cale asemenea persoane, le propune imediat o discutie ad hoc. De-a lungul timpului, Lucretia Berzintu a relatat printre altele, despre evenimentele revolutionare din Basarabia din perioada 1990 – 1991, dar si despre framantarile ce au marcat Chisinaul in aprilie anul acesta sau despre pregatirea Romaniei pentru intrarea in NATO. A purtat dialoguri pe diverse teme cu personalitati precum Ala Mandacanu, Presedinta Comunitatii Moldovenilor din Quebec, scriitorul Al. Mirodan, dramaturg, publicist, editor si directorul – proprietarul revistei lunare israeliene de limba romana ”Minimum”, Dumitru – Dorin Prunariu, primul si singurul cosmonaut roman din lume sau Eduard – Ovidiu Ohanesian, fost ziarist la Romania Libera, rapit in Irak. Lucretia Berzintu locuieste din 1997 in Israel, stat pe care l-a ales pentru ca aici are numerosi prieteni, evrei originari din Iasiul copilariei ei, ce s-au oferit sa o ajute. Israelul a surprins-o frumos, tara este minunata, iar faptul ca a calcat pe locurile mentionate in Biblie a emotionat-o in mod deosebit. In patria mama, i-au ramas o fiica maritata la Oradea, o nepotica si trei surori - una la Botosani si doua la Bacau, plus alte rude si prieteni. Ea insasi afirma ca nu a parasit definitiv Romania, ci doar pana cand va sosi momentul ca si la noi sa se poata trai in coditii de normalitate. Lucretia Berzintu s-a nascut in judetul Bacau.
lucretia berzintu1982iasi- Care au fost impresiile despre Israel cu care ai plecat din Romania? In ce masura coincideau cu ceea ce ai gasit la fata locului? A existat ceva ce te-a surprins in mod special sau la care nu te asteptai ?
- Stiam multe lucruri despre Israel de la prieteniii cu care corespondam. Am citit despre Tara Sfanta, asa ca multe informatii au coincis cu cele gasite la fata locului, dar am gasit si lucruri mult mai interesante fata de ceea ce ma asteptam. In primul rand, m-a uimit vegetatia, palmierii, plantele exotice, pe care in Romania le vedeam doar la Gradina Botanica, in sere, apoi animalele Israelului, aceleasi inca din timpurile biblice; m-a uimit sistemul de irigatie, inventie israeliana, prin care fiecare planta isi primeste apa, picatura cu picatura, dupa un program computerizat bine pus la punct; m-a uimit Institutul de renume mondial ”Dr.Chaim Weitzmann”, infiintat in 1944, care isi dezvolta cercetarile in toate domeniile si unde isi desfasoara activitatea numerosi savanti de pe glob (circa o mie de savanti si cercetatori, inclusiv laureati ai premiului Nobel). Stiati ca in cadrul institutului este o scoala speciala care recruteaza tineri supradotati din Israel si din intreaga lume, incepand cu varsta de zece ani? Marea mea bucurie a fost cand, prin anul 1999, am vizitat acest institut si interesandu-ma si de romani, am gasit doi studenti la matematica – fizica, iar unul era chiar din Iasi, orasul meu. Asa ca pot spune cu toata convingerea ca Israelul m-a surprins frumos, tara este minunata si faptul ca am calcat pe locurile mentionate in Biblie m-a emotionat in mod deosebit. Am avut si altfel de sentimente, mult mai profunde, dureroase chiar. Am aflat din presa israeliana de limba romana, de la supravietuitorii Holocaustului, de la rudele lor in viata, de la Muzeul Holocaustului Yad – Washem din Ierusalim, adevarul despre un capitol din istoria neagra a regimului antonescian din Romania, capitol care trebuie stiut si insusit de fiecare roman.

- Ti se pare o tara nesigura Israelul, avand in vedere evenimentele de aici? Cum este perceput conflictul din fasia Gaza de cei care traiesc in Israel?
- Israelul nu mi se pare o tara nesigura. Din contra, avand in vedere ca exista o armata puternica, cu militari foarte bine pregatiti, in orice moment gata sa-si apere cetatenii, imi da o oarecare siguranta. Armata israeliana este una din cele mai moderne si perfectionate din lume. Aici, baietii la majorat (18 ani) sunt incorporati si fac armata trei ani, iar fetele doi ani. Aproape ca nu exista familie in Israel care sa nu fi avut un membru inrolat in armata. Daca vorbim despre pericolul terorist, el exista in orice loc de pe Terra, nu numai in Israel. Asa ca, oriunde ne-am afla, nu putem vorbi despre o siguranta absoluta. Totul este relativ.
Cei care traiesc aici, logic, percep conflictul din Gaza, ca pe un drept de aparare a tarii si a cetatenilor sai, conform Cartei ONU, avand in vedere atacurile neancetate ale gruparii Hamas si Hesbollah, si nu numai, timp de opt ani de zile, chiar daca Israelul s-a retras complet din teritorii, de ceva vreme.

- Cat de usor ai reusit sa te adaptezi la cultura acestui stat? Daca ar fi sa redai intr-o fraza ceea ce defineste esenta culturala a Israelului, care ar fi aceasta?
- Ca esenta culturala, Israelul este tara poporului Cartii, popor a carui istorie coincide cu Biblia (Vechiul Testament) – Cartea vietii. Si daca ne referim la istoria si religia rasei albe, acestea s-au nascut si au pornit din Israel, evreii contribuind esential la dezvoltarea civilizatiei. Primul mare dar pe care l-a facut poporul evreu omenirii a fost religia monoteista. De fapt, in Israel intalnesti mai multe culturi, avand in vedere ca sunt imigranti din peste o suta de tari, care vorbesc foarte multe limbi, inclusiv romana. Si toate aceste limbi continua sa imbogateasca tezaurul cultural al Israelului prin creatia unor scriitori de seama, grupati in asociatii pe criterii de limba, cum este Asociatia Scriitorilor Israelieni de limba romana, sau cea de limba franceza, de limba araba, de limba rusa, s.a.m.d.
In perioada anilor 1990 – 1996, au venit foarte multi imigranti din fosta Uniune Sovietica, circa un milion, astfel ca astazi peste tot auzi vorbindu-se ruseste. Dar limbile oficiale in Israel sunt ebraica – ivrit – si araba. Se foloseste in mod curent engleza care este limba de studiu obligatorie in scoli, incepand cu clasele elementare.
floryisraelb.shemesTraind in mijlocul unei culturi, te adaptezi din mers, respectand traditia poporului respectiv, chiar devii patriot, pentru ca patria este acolo unde te simti bine. Pentru mine a fost, relativ usor, fiind bine primita de Comunitatea evreilor din Romania, comunitate care numara la un moment dat peste 400.000 de cetateni. Si chiar daca astazi limba romana nu mai este a doua sau a treia limba folosita in Israel, exista la chioscuri numeroase publicatii in limba romana (un cotidian, cateva reviste saptamanale, o revista lunara, cat si alte publicatii locale). De asemenea, functioneaza un cenaclu literar, infiintat in casa unei familii de scriitori, originari din Romania (fam. Solo si Mariana Juster). Se stie ca in Israel se intalnesc cele trei mari religii, mozaismul (iudaismul), crestinismul si islamul. Iudaismul este predominant, avand in vedere ca evreii formeaza majoritatea populatiei israeliene. Asa ca, traind printre evrei, le respect traditia, dar nu ma opreste nimeni sa nu-mi respect si traditia mea crestina. Ceea ce am invatat bun de la evrei, printre multe alte lucruri, este alimentatia sanatoasa, fara carne de porc, in primul rand, cu multe salate si fructe, fara bauturi alcoolice, doar simbolic la sarbatori si fara a manca impreuna produse de carne cu cele lactate.
M-am adaptat si cu limba ebraica, limba care, la inceput, mi s-a parut foarte grea, acum o vad foarte frumoasa si interesanta.

- Cum este sa traiesti intr-o tara in care istoria ti se descopera la orice pas, se poate afirma ca fiecare zona din Israel are un specific, o atmosfera unica, din acest punct de vedere? In ce oras locuiesti in prezent?

-Da, este adevarat ca in Israel te intalnesti cu istoria mai la tot pasul, o istorie mai recenta sau de peste patru mii de ani vechime, ceea ce te stimuleaza sa cunosti istoria fiecarui loc. Cred ca este o binecuvantare pentru cel care ajunge sa viziteze Israelul.
Eu locuiesc intr-un oras nou, Ramat Gan, numit si Orasul Gradinilor. Cu toate ca a fost atestat in 1921 si declarat municipiu in 1950, orasul cu o populatie de peste 150.000 de locuitori, veniti din 70 de tari, detine recordul la educatie pentru excelenta in programe de informatica si ramane un model pentru alte municipii. Tot aici se afla Bursa de diamante, Stadionul national, spitalul Tel Ha-Shomer, unul din cele mai mari si performante din tara, Universitatea Bar Ilan, teatru, auditorium, muzee si galerii, scoala pentru activitati culturale, gradini si parcuri si multe altele. Ramat Gan se margineste la nord si sud cu Tel Aviv-ul, cu Ghivataim in vest si Bnei-Brak, Kiryat-Ono si Kfar Azar in est. Peste 25% din suprafata orasului Ramat Gan este ocupata de Parcul National, Safari Park – Gradina zoologica centrala.

- De unde provine pasiunea ta pentru jurnalism? A existat un anumit eveniment sau o anumita persoana sau orice altceva care ti-a format convingerea ca trebuie sa alegi jurnalismul?
- Jurnalismul este pentru mine un hobby. Il practic din dorinta de a cunoaste oameni, fapte, de a lamuri un eveniment, o atitudine, de a afla adevaruri vis-a-vis de viata sociala, politica si economica a unei societati, s.a.m.d. Eu n-am ales jurnalismul ca o profesie, este o pasiune a mea, ca de altfel si calatoriile si fotografiile. Tot timpul port la mine aparatul de fotografiat, reportofonul... fiindca pot intalni oameni deosebiti, pe care-i pot intervieva ad-hoc, asa cum s-a intamplat cu pictorita Marta Indig-Leopold, pe plaja Marii Mediterane din Tel Aviv. Bineinteles ca inainte, port o discutie pregatitoare.
Nu m-a convins cineva sau ceva anume pentru jurnalism, asta a venit de la sine, n-as putea sa explic cum.

- Ai facut jurnalism si in Romania? Cum si cu ce ai debutat ca jurnalist ?
- In Romania mai putin, avand in vedere ca in timpul comunismului aveau voie sa faca jurnalism numai cei platiti pentru asa ceva, care erau acceptati de conducerea P.C.R., s.a.m.d. Doar se stie, nu exista libertate de expresie, chiar daca la invatamantul politic ce se practica in fiecare institutie, pe langa altele, se vorbea si despre existenta principiului democratic. Dupa evenimentele din decembrie 1989, incepand cu anul 1990, avand incredere in democratie, mi-am deschis o afacere proprie in turism, editura (la care a fost director, poetul Cezar Ivanescu), comert exterior, un cabinet medical bioterapeutic, si chiar daca timpul imi era limitat nu am neglijat si acest hobby. N-as putea spune despre un debut anume, dar am avut dialoguri cu mari personalitati, care, din pacate, n-au fost publicate. De exemplu, cu pictorul Aurel Bordenache, fost pictor la Curtea Regala, pentru care m-am dus special de la Iasi la Codlea, unde locuia atunci, in 1985. El a facut grafica la volumul de Poezii al lui Eminescu, aparut in anul 1944, la Cartea Romaneasca. Grafica sa, la fiecare poezie eminesciana din acel volum, este de o finete extraordinara! Distinsul pictor nu se mai afla printre cei vii, din 1987 dar eu am ramas cu o mare bucurie in suflet, fiindca am avut onoarea sa-l cunosc. M-a invitat in camara – atelierul lui de pictura - unde pe toti peretii erau expuse lucrari de-ale sale. Se oprise la portretul in ulei al unei fete si mi-a ralatat ca ea este din Franta si a pictat-o in jumatate de ora. Era atat de distins, si vorbea atat de impresionant, incat nu am cuvinte potrivite sa ma exprim.

- Sa scrii pentru reviste, pentru ziare sau online, care dintre aceste variante ti se pare optima pentru un jurnalist aflat la inceput de drum?
- Eu cred ca poate sa scrie oriunde, nu conteaza daca publicatia este online sau tiparita, fiecare isi are specificul ei. Important e ca jurnalistul sa aiba ceva de spus, sa capteze atentia cititorilor. Daca ne referim la interviu, ca gen ziaristic, acesta presupune existenta unui interlocutor. Daca acesta lipseste, tema poate fi realizata prin articol sau oricare gen publicistic.

imagine din parcul yafoisrael- Numeste-ne cateva dintre personalitatile marcante ale diasporei, dar si din Romania cu care ai realizat interviuri. Cum obisnuiesti sa iti abordezi potentialii subiecti pentru un interviu?
- Din Israel, l-am intervievat pe scriitorul Al. Mirodan (dramaturg, publicist, editor), directorul revistei lunare israeliene de limba romana ”Minimum”, pe poetul Shaul Carmel (presedintele Asociatiei Scriitorilor Israelieni de Limba Romana), pe scriitoarea Mariana Juster, pe Felix Caroly (actor, mim, poet, prozator, pictor), pe scriitorul dr. Slomo Leibovici – Lais, presedinte ACMEOR (Asociatia Culturala Mondiala a Evreilor Originari din Romania) fost functionar superior in cadrul Ministerului de Externe al Israelului, pe poetul Andrei Fischof, pe scriitorul dr.Dorel Schor, s.a.
In vara anului 2003, cu ocazia Zilelor Culturale Romanesti in Israel, cand la Casa Scriitorilor din Tel Aviv a avut loc acordarea de premii literare, inclusiv Premiul International ”Felix Aderca”, i-am intervievat pe unii scriitori din Romania si din Israel, prezenti la acest eveniment, de exemplu: Ileana Andrei Cudalb (onorata cu Premiul ”Felix Aderca”), Sandu David (Premiul special decernat de Uniunea Scriitorilor din Romania), Eugen Uricaru (Presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania, care a decernat premiile).
Din Canada, pe Ala Mandacanu, Presedinta Comunitatii Moldovenilor din Quebec. Din Romania, i-am intervievat pe primul si singurul cosmonaut roman, Dumitru – Dorin Prunariu, pe Cassian Maria Spiridon, redactor sef al revistei “Convorbiri Literare”, din Iasi. Cand am fost in Austria (1996), la invitatia unei companii, le-am intervievat pe Simion Giurca, seful Biroului de Informatii Turistice al Romaniei la Viena, pe mezzosoprana Ruxandra Donose de la Opera de Stat din Viena, pe Atena Munteanu – fost reprezentant TAROM la Praga si Viena, pe Luminita Nielsen – Hofbauer (reprezentanta firmei de turism ”Dona-Nielsen-Hofbauer”) care mi-a oferit si o invitatie la Konzerthaus unde era dirijor, sotul ei. In timp ce ma aflam la Casa Scriitorilor din Chisinau cu o anumita ocazie festiva, l-am intervievat pe Ambasadorul Ungariei in Republica Moldova – fiind prezent la acea actiune, cu tema despre intrarea Romaniei in NATO, cand a afirmat cu mare deschidere pentru sustinerea tarii noastre. El a absolvit studiile superioare in Romania, iar in timpul misiunii din Republica Moldova, isi facea cumparaturile din tara noastra, inclusiv mult apreciata apa minerala ”Borsec”. Apoi am intervievat scriitori romani basarabeni, pe Dorin Chirtoaca, primarul general al municipiului Chisinau, pe Eduard – Ovidiu Ohanesian, fost ziarist la Romania Libera, rapit in Irak, pe Aliakbar BARMAYOUN, presedintele clubului Rotary din Timisoara s.a.
Cum abordez subiectul pentru interviu? Simplu! Daca din punctul meu de vedere consider ca are ceva de spus in interesul cititorilor sau pentru oficialitati sau si pentru unii si pentru altii, ma gandesc la o tema de discutie, contactez subiectul si-i propun interviul. Inainte de interviu, am o convorbire pregatitoare, pentru a crea o ambianta cat mai placuta. Intre timp, ma documentez cu privire la domeniul de activitate al interlocutorului, pentru a sti ce intrebari sa-i pun. Rolul jurnalistului este acela de a evidentia personalitatea si opiniile interlocutorului si nu de a-si prezenta , ostentativ, propria sa personalitate. Dupa finalizarea interviului, il public. Au fost situatii cand am luat interviuri ad-hoc, fara vreo documentare si fara vreo verificare prealabile. Important este ca interviul realizat sa-si atinga scopul urmarit.

- Care sunt cele mai importante evenimente despre care ai relatat?
- Cronologic, mentionez: evenimentele revolutionare din Basarabia anilor 1990 – 1991, pregatirea Romaniei pentru intrarea in NATO, Simpozionul scriitorilor romani de pretutindeni, ce avea loc la Neptun, saloane internationale de carte, despre Holocaust, festivaluri, razboiul din Gaza, evenimentele revolutionare de la Chisinau (aprilie 2009).

- 2008 a fost Anul European al dialogului Intercultural, ocazie cu care Institutul Cultural Roman din Tel Aviv a organizat cea de-a doua editie a Festivalului Noptile Romaniei in Yafo in perioada 11 – 14 septembrie. Cum se vedea tara noastra din Israel, cu aceasta ocazie?
- O Romanie ce-si pastreaza traditiile populare.

- Ce iti place si ce iti displace cel mai mult in munca de jurnalist? Exista si aspecte riscante si obositoare? Ce impedimente ai intalnit pana acum?
- Imi place totul, dar mai mult imi plac interviurile. Imi displace nereusita publicarii la timp, din diverse motive, independent de persoana mea. Sigur ca exista si aspecte neplacute, ca in viata de toate zilele, dar nu-i cazul la mine. Nu prea am impedimente, avand in vedere ca jurnalismul este un hobby si nu o obligatie de serviciu, ca sa fiu pusa in situatii dificile.

- Te rog sa numesti trei din urmatoarele tale obiective ca jurnalist.
- Obiectivele apar pe parcurs, in functie de evenimentele cotidiene. Insa, as avea ceva de spus daca ma gandesc la urmatorii intervievati, planificati in memorie, si anume ca nu-mi place sa vorbesc despre intentiile mele. Odata dezvaluite, imi creeaza obligatii si nu ma simt libera, iar daca nu reusesc sa-mi realizez obiectivele deja facute public, ar fi o prapastie pentru mine si atunci, mai bine tac.

- Exista jurnalisti din Israel pe care ii admiri pentru ceea ce fac, ai putea sa ne dai macar doua nume?
- In Israel sunt multi jurnalisti pe care-i admir, dar daca ar fi sa dau nume, le dau nu pentru ca ar fi vorba de cei mai buni, ci pentru ca imi vin acum in memorie, si mi-au ramas in suflet pentru ceea ce au scris si publicat. Ingaduiti-mi, sa dau patru nume: este vorba despre Al. Mirodan (pe care il admir in mod special), Doina Meiseles (editor, “Jurnalul Saptamanii”), Nando Mario Varga (Redactor sef la cotidianul ”Viata Noastra”) si I.Stiru (scriitor, ziarist), colaborator la ”Jurnalul Saptamanii”.

- La ce lucrezi in prezent?
- La documentare pentru viitoare interviuri. Am spus mai inainte ca nu dezvalui persoanele ce urmeaza sa fie intervievate.

- Privind retrospectiv, ce ai dori sa schimbi, daca ar fi sa o iei de la capat? Ai vreun vis care a ramas neimplinit, ca jurnalist?
- Da, din jurnalism mi-as fi facut o profesie.

- Tii legatura cu comunitatea romana din orasul in care locuiesti? Cum ai caracteriza aceasta comunitate?
- Da, insa doar cu prietenii apropiati. A, era sa uit, anul trecut, in 2008 am initiat un proiect cultural, de infratire a orasului Ierusalim cu orasul meu drag, Iasi. Astfel, am purtat cateva corespondente cu primarul Ierusalimului si cu cel al Iasului. Am gasit deschidere la ambele primarii, ajungand in stadiul in care cei doi primari urmau sa se intalneasca la Iasi, in toamna anului 2008, cu ocazia Festivalului International de Teatru Idish, avand in vedere ca in acest oras a fost infiintat primul teatru evreiesc din lume, in 1876.

- Ce planuri de viitor ai?
- Sa le fac bucurii oamenilor.

- Ce (alte)hobby-uri mai ai?
- Asa cum am spus, in afara de jurnalism, turismul si fotografia.

- Cum te relaxezi la sfarsitul unei zile lungi si obositoare?
- Citind.

- Ce mesaj ai dori sa le adresezi cititorilor nostri?
- Sa fie optimisti si bine informati!
 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Ca să nu-i scape subiectul, o jurnalistă româncă din Israel nu se desparte niciodată de reportofon / Octavian Curpaş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 268, Anul I, 25 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Curpaş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Curpaş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!