Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Poezie > Familie > Mobil |   



BUCURIILE LACRAMIOAREI

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Deşi locuiau la Lunca nouă, o colonie de muncitori de pe moşia lui Arthur, părinţii Lăcrămioarei mergeau des în sat pentru că nu-şi uitaseră prietenii şi visau la o viaţă socială, nedorind să se izoleze la fermă. La Căminul cel nou urma să aibă loc o reprezentaţie a Circului Bucureşti şi mai ales, venea Irina. Cei doi s-au pregătit pe îndelete, au gătit-o pe micuţă cu rochiţă şi săndăluţe noi şi au pornit cu ea de mână către locul cu pricina. Drumul era mărginit de salcâmi înalţi şi umbroşi şi trecea pe lângă o pădurice, grajdurile cailor, şurile uriaşe din baloţi şi pe lângă Staţiune. Copila privea curioasă în stânga şi în dreapta, descoperind noi locuri şi privirile îi străluceau de încântare. Nu zicea nimic dar nici nu asculta discuţia celor doi, fiind absorbită de ceea ce descoperea. La început rămase uimită de scara din capătul grajdului care nu se mai termina. Se uita în urmă şi părea că-i numără treptele dar era prea mică pentru asta. Mai târziu, pe drumul de ţară o uimiră salcâmii şi forma coronelor uriaşe. Uriaşe erau şi şurile geometrice, din baloţi de lucernă, de care tatăl vorbea cu mândrie, că doar el şi colegii lui îi căraseră cu tractorul, din câmp. Erau multe şuri acolo, adevărate piramide, înalte de 30 de metri şi luuungi de 200 de metri. Şi drumul i-a dus încet, încet la Staţiunea Zootehnică. Cei trei au trecut prin incinta localului şi grădina de vis a cestuia. Clădirile joase şi cochete, cu ghivece de flori pe scarile de piatră erau adevărate bijuterii. Aleea principală era asfaltată şi străjuită de două peluze cu trandafiri. Erau acolo toate soiurile, toate culorile, trandafiri mari altoiţi ce miroseau miraculos. Lăcrămioara fugea de pe o parte pe cealaltă a aleii şi o puteai vedea intrând cu nasul ei mic în florile parfumate. Din când în când rămânea în urmă şi mama ei o chema, neuitând să-i amintească de albine şi de acul lor. Curajoasă, fetiţa nu contenea să fure din parfumuri, mai ales pe cel al unui trandafir frez care ori de câte ori îi apărea în drum o atrăgea ca un magnet şi fugea desfăcându-şi mânuţa din mâna mamei. Mergând pe lângă părinţi o vreme, în acest decor mirific, a aflat Lăcrămioara că trandafirii erau altoiţi de Domnul Donţu. Acest domn a fost nu demult, grădinarul regelui Mihai şi acum locuia în comună, în centru. Încerca să-şi imgineze cum arată acest domn, care în mintea micuţei, nu putea fi altfel decât Dumnezeu pentru că numai despre Dumnezeu mai auzise ea că face fapte bune şi dă viaţă pe pământ.Tot alergând a făcut cunoştinţă şi cu fluturaşii. Nu mică i-a fost mirarea când a găsit pe floarea albă a unui trandafir, un fluture uriaş şi i-a chemat de urgenţă pe mama şi pe tata să vadă şi ei minunea. Dar ei ştiau demult, de pe când erau copii, acel fluturaş. Nu-şi putea explica asta: mama şi tata au fost copii? Pe partea stângă a aleii era un heleşteu pe care tatăl îl arătă Lacrămioarei, luând-o în braţe. Din direcţia lui se auzea un concert de broscuţe. Dar nu era timp să-i arate şi aceste orătănii pentru că acum mergeau la Cămin că au luat bilet de la serviciu şi merg mai mulţi tractorişti cu nevestele lor şi copiii. Cu această ocazie a aflat ea că trebuie să stea cuminte, să nu vorbescă decât în şoaptă, pentru că trebuie să asculte atentă ce se spune pe scenă. Şi mai ales a aflat că o să îi placă mult ce-o să audă, muzică şi glume. Odată ajunşi la spectacol, cei doi s-au instalat pe scaune salutându-şi prietenii şi cunoştinţele şi-au fost ochi şi urechi la scenă. Lăcrămioara şedea în poala mamei şi uneori se ridica în picioare să poată vedea şi ea minunea. Au urmat numere de circ şi toată lumea râdea dar ea nu putea să râdă că nu înţelegea mare lucru. Atunci s-a mărginit să privească mai atentă la costumaţia arlechinului şi se miră cu voce tare ce mult semăna cu păpuşa ei de cârpă. Nu ştia să spună cum dar era limpede că romburile albastre de pe costumaţia lui semănau cu îmbrăcămintea păpuşii, la fel şi fesul alungit cu canaf în capăt. Mama remarcă spiritul de observaţie al Lăcrămioarei şi o atenţionă să fie atentă. Urma ceva deosebit şi într-adevăr aşa a fost pentru că nici azi nu-şi explică cum de ieşea abur din oala pe care o ţinea arlechinul pe cap. După aplauzele îndelungate a apărut pe scenă o fată, o tânără de care mama ei se miră că e mai slabă decât ea. Era Irina. O mare bucurie a inundat sufletele tuturor şi ropote de aplauze s-au năpustit în urechile copiilor care erau agitaţi neştiind ce se întâmplă. Apoi, linişte. Un glas puternic, o orchestă veselă au pornit a cânta muzică populară, storcând lacrimi din ochii asistenţei. Timpul a trecut repede. Obosită, Lăcrămioara a adormit. Când s-au întors acasă era deja noapte. Pe Lăcrămioara o deranja doar scârţâitul pantofilor noi ai tatălui său. Poate că numerele de la circ o făcuseră să vadă numai lucruri fantastice în jur. În acea seară a descoperit că pantofii lui aveau dinţi şi s-a bucurat că e dusă în braţe mai mult din cauza asta, să n-o mănânce cumva pantofii cei noi.
 
  

 
  
 
  
Ioana Voicilă Dobre- Din volumul DECLIN, editura Arhip Sibiu, 2010  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
BUCURIILE LACRAMIOAREI / Ioana Voicilă Dobre : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 255, Anul I, 12 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ioana Voicilă Dobre
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!