Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Aspiratii > Mobil |   


Autor: Dumitru Buhai         Publicat în: Ediţia nr. 112 din 22 aprilie 2011        Toate Articolele Autorului

BUCURIA MÂNTUIRII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Trăim într-o lume din ce în ce mai ciudată!... Este o lume tot mai întoarsă pe dos, căci prea mulţi oameni îşi etalează foamea de iad cu o nepăsare nebună! Niciodată, în istoria zbuciumată a omenirii, n-au fost terfelite şi sucite, inversate şi înnegrite principiile morale sau cele creştine, ca în aceste vremuri de la începutul veacului al 21-lea! 
  
În viaţa mea plină de întâmplări supranaturale, n-am întâlnit oameni mai răi şi mai cinici, mai fără frica de Dumnezeu şi ruşinea de oameni, mai depărtaţi de Adevăr şi mai mocirlaţi în minciună ca în ultimii doi ani, aici, printre străini... S-a denaturat încrederea şi cinstea, respectul şi prietenia, bunăvoinţa şi mila, dragostea şi altruismul, bunul-simţ şi buna-cuviinţă, cinstea şi onoarea, credinţa şi speranţa – stâlpii convieţuirii în pace şi în bună înţelegere între oamenii, care îşi „deschid sufletele” unii faţă de alţii şi se ajută să fie mai după „chipul lui Dumnezeu”, cum am fost creaţi de la Începutul Începutului. 
  
Scriind, rugându-mă lui Dumnezeu să-mi dea mai multă foame de Rai, mă cuprinde nostalgia după farmecul traiului împreună în părtăşia cu oameni de omenie şi de credinţă, sinceri, buni, altruişti, blânzi, cinstiţi, harnici, credincioşi şi plini de bucuria mântuirii, oameni ai Adevărului!... Sunt în căutarea mieilor lui Dumnezeu! 
  
Oamenii de omenie sunt oamenii Adevărului, cu o credinţă inspirată şi călăuzită de Duhul lui Dumnezeu. Aceştia sunt mieii lui Dumnezeu. Sunt „străinii şi călătorii” pe pământ, care au credinţa în promisiunile lui Dumnezeu, şi se pregătesc o viaţă întreagă, cu un număr mai mare sau mai mic de ani ce trec ca un fulger pe cerul asaltat de furtuni, pentru a “emigra” într-o patrie mai bună şi mai frumoasă, o patrie sfântă Cerească, numită Raiul lui Dumnezeu”, unde doreşte s-ajungă şi sufletul meu! 
  
Credinţa mieilor lui Dumnezeu a rămas un far de lumină în lumea noastră străină, când privim spre Cer să revină Mântuitorul şi să ne împlinească dorul de-a fi în Patria bucuriilor mântuirii, cu El, în Ţara de Mister: Raiul veşnic al fericiirii! 
  
Mieii lui Dumnezeu, blânzi şi buni, au răbdat şi rabdă, prin credinţă, orice suferinţă, într-o lume străină cu inima devenită păgână. Prin credinţă, aceştia „au cucerit împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştile vrăşmaşe. Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au primit izbăvirea, care li se dădea, şi au fost chinuiţi. Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; au fos ucişi cu pietre, tăiaţi cu ferăstrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi... Mieii lui Dumnezeu, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului...” 
  
„De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Cristos Iisus, vor fi prigoniţi, dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe al[ii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi”. 
  
În lumea noastră întoarsă pe dos din cauza păcatlui, există doar două categorii de oameni: 1. Omenii buni cu sufletele în foamea de Rai şi 2. Oameni răi care-şi etalează cu nepăsare foamea nebună de iad. 
  
Cititorule sau cititoare a acestui eseu, opreşte-te din iureşul de alergătură din viaţa ta! Stai pe loc şi te gândeşte, întrebându-te din ce categorie de oameni faci parte? 
  
Trăim vremuri apocaliptice şi anticristice! Mă întreb adesea: Este vremea oamenilor răi?!... Cred că sunt vremurile despre care le spunea Mântuitorul ucenicilor, când a ieşit din Templul din Ierusalim, şi s-a dus pe muntele Măslinilor. Era cu puţin timp înainte de a fi trădat de unul din ucenicii Lui, în grădina Ghetsimani, unde S-a rugat.  
  
Mă cutremur la gândul că din cei doisprezece unul L-a trădat!. Mă îngrozesc când mă gândesc la mulţimea ce astăzi L-a trădat sau au găsit sensul vieţii doar în păcat! 
  
Trăim în aceste vremuri teribile, când credinţa în Dumnezeu este în primejdie! Răsună, acum mai puternic şi mai clar ca oricând, ca un laitmotiv, întrebarea: „Când va reveni Mântuitorul va găsi credinţâ în sufletle oamenilor?” Va găsi El credinţâ şi în sufletul tău? 
  
Sunt timpurile noastre în seceta de ploaia binecuvântată a credinţei, chiar când se aud paşii Mirelui gata sâ vină să-şi ridice la Cer Mireasa: Biserica Sa. Şi semnele se arată tot mai dese şi tot mai rele, ca să ne trezească la realitate: Maranata! Domnul e gata să vină!  
  
Am reţinut câteva paradigme, dintr-un articol de ziar, referitoare la tema în discuţie, în care se subliniază realitatea câ „lumea noastră devine din ce în ce mai mult un ospiciu de nebuni. Bolnavii îi sfătuiesc pe doctori ce tratament să le prescrie, elevii cer să fie învăţaţi după cum le place lor, copiii încearcă să conducă familia, iar membrii cei mai înstăriţi ai bisericilor, nu Duhul Sfânt, preiau puterea în biserică. O asemenea stare de lucruri prevesteşte întotdeauna apariţia unuia, sau a unora, care să-şi impună voinţa şi interesele. Un asemenea personaj abia îşi aşteaptă chemarea lui în scenă, ca să-i facă pe ceilalţi să acţionize la comenzile lui.” Unui asemenea personaj, ca într-o piesă de teatru, îi surâde perspectiva unei vieţi de lenevie spirituală şi fizică, deoarece el are asigurată o viaţă mai uţurată, chiar uşuratică, nepăsându-i de sufletul altora, căci îi lipse\te harul lui Dumnezeu, nici mila şi dragostea creştină nu-i aparţin, căci are o filozofie ce i-a spălat inconştient creierul de învăţătura cristică cu privire la: „milă voiesc”, „luaţi jugul Meu”, „tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel, căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii”, „luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei, altminteri nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri”, „nu vă strânge[i comori pe pământ, ci strângeţi-vă comori în Cer, pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră”, „nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţinea la unul şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona”, „intraţi pe poarta cea strâmtă, „ duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă milă voiesc, iar nu jertfă, căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi!”, „vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţaţi pe leproşi, scoateţi afară demonii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi!”... 
  
În lume bântuie, ca o stafie, spiritul anticristic. Acesta a fost semănat de duhurile rele dezlănţuite la acest apus de timp, când totul ne spune, în viaţa omului îngrijorată, în societatea debusolată, în natura zdruncinată, în clima pământului schimbată, că omul îşi târăşte ultimii paşi pe pământ, că din veşnicia Raiului Său, foarte curând, va reveni iar Fiul lui Dumnezeu.  
  
Mieii lui Dumnezeu sunt fericiţ, câd soarele râde pe cer, dar ş când furtuna se dezlănţuiuieşte, lovind cu ploaie multă şi ger. Ei au bucuria în inima lor, când necazul loveşte cu vreo boală, ori calomnia ar vrea sufletul lor să moară... Răspund la vorbele rele şi mincinoase cu binecuvântarea vorbelor lor sfinte şi delicat de frumoase, iar când fac binele ce-i vorbit de rău, ei îngenunchează şi se roagă lui Dumnezeu pentru sufletul neprietenilor lor. O, ce har minunat, este să fii mielul fericit al lui Dumnezeu în viaţa ce ni s-a dat; şi la decolare, în ziua de mutare, să fii gata de zbor! 
  
Trăim într-o lume tot mai grăbită şi mai nefericită, o lume tot mai tristă, mai pesimistă şi mai debusolată, Oamenii se grăbesc şi trec, în viteza anilor ce zboară, prin tunelul timpului, hărăzit pentru viaţa lor pe pământ, fără să găsească „felia de fericire” după care au alergat în toţi anii de “chiriaşi ai vremii” de peregrinare şi nu s-au gândit că vine şi clipa sfârşitului de alergare, pe pământ.  
  
Toţi alergăm după „fericire” - de-i vremea cu soare sau de este cu viscol, ploaie sau vânt… Alergăm prin viaţă în căutarea a „ceva” pe care nu-l putem descifra… Este o stare sufletească, un sentiment. Este o alergare între utopie şi realitate: căutm “elixirul Bucuriei”. Căutăm fericirea! 
  
În titlul eseului, am alăturat două cuvinte foarte greu de definit. Doresc să aprofundez o stare sufletească fără de care suntem sortiţi unei vieţi neîmplinite şi cenuşii, umbrită de lipsa bucuriei şi neînţelegerea rostului omului pe pământ. 
  
Cele două cuvinte: „Bucurie” şi „Mântuire”, prin unirea lor semantică ne dau sensul stării de beatitudine, adică „de stare de fericire deplină”.  
  
Sintagma „Bucuria Mântuirii”, dragul meu cititor, când o rosteşti, prin citirea eseului meu, aş dori să te facă să simţi, în sufletul tău, cum te inundă o bucurie neînţeleasă - ca dorul de-acasă, sau mulţumirea deplină că te-ai vindecat de o boală mortală, şi ce ai mai bun, în fiinţa ta, acum te-a copleşit – că încă n-ai murit nemântuit, mai eşti în viaţă... Mai poţi urca muntele, numit „al fericirilor”!  
  
Ai simţit, vreodată, Bucuria Mântuirii? 
  
Timpul “fuge” pe neobservate şi te-ai obişnuit cu un trai cenuşiu – mai nefericit - şi nu te-ai gândit, până acum la viaţa ce ţi se scurge în nefericire.  
  
Starea de mulţumire sufletească intensă şi deplină – fericirea Bucuriei Mântuirii – este un sentiment profund şi o experienţă de viaţă umană personală, pe care o trăieşti doar când sufletul este ancorat prin credinţă de Cer şi cântă de bucurie, mintea ţi-e plină de optimism şi dragostea îţi cuprinde inima. Fericirea Bucuriei Mântuirii nu o poţi explica, deoarece nu este o senzaţie, ci o stare de conştiinţă, în care trăieşti o pace şi o armonie între gândirea, sentimentele, voinţa şi corpul tău - cu stomacul, cu creieru, cu plămânii, cu Sufletul.  
  
În aceste momente din viaţa mea, când am ajuns la starea de mulţumire sufletească deplină şi trăiesc elixirul „Bucuriei Mântuirii”, înţeleg prin „Fericire” că este o stare fizică, spiritruală, emoţională, intelectuală la care ai ajuns şi simţi permanent o Bucurie şi o mulţumire pe care nu cauţi s-o explici, ci o simţi, când eşti plin de sănătate sau când corpul ţi-e bântuit de slăbiciunea unor boli ce-ţi atacă nu numai carnea şi oasele, inima, plămânii, ficatul, rinichii şi celelalte organe vitale din „uzina” dată ţie, ca o casă de lut şi de împrumut, ci şi sufletul ce-ţi rămâne aninat în speranţa credinţei în Cel ce te-a creat unicat, ca să rămâi în picioare şi când ceva te doare, iar zâmbetul din tine nu este alterat, ci rămâne real - aşa cum ai fost creat în original: frumos, optimist, luminos, plin de bucurie, mulţimit, senin - pentru eternitate – deci şi pentru viaţa pe acest pământ. De eşti sărac sau mai bogat, sătul sau flămând, tânăr sau bătrân, rămâi optimist şi fericit, dacă ai Bucuria Mântuirii în sufletul tău. 
  
Am citit undeva că „fericirea nu are memorie”. Această propoziţie afirmativă simplă exprimă un adevăr profund. Micile bucurii nu fac fericiri, ci sunt doar utopii ce ni le fixăm în memorii ca mulţumiri, din viaţa trăită, acum, sau cândva. Adevărata fericire este un elixir al credinţei în Dumnezeu, când simţi în sufletul tău o Bucurie permanentă ce vine de Sus şi eşti inundat de dragoste divină în inima ta, care-ţi schimbă vechile dorinţe şi priorităţi de viaţă. Elixirul fericirii îl găseşti doar în dragostea lui Dumnezeu ce o simţi renăscută în sufletul tău, iar credinţa îţi întăreşte voinţa să fii ascultător de Cuvântul Său şi de poruncile Lui sfinte. Starea aceasta de beatitudine o trăieşti doar când ai armonie în inimă, mulţumirea cu ce ai, echilibrul în credinţa neclintită în Dumnezeu şi o conştiinţă înflorită sub razele de lumină şi căldură divină, care te transformă în om al lui Dumnezeu, parte din corola de minuni a lumii, „sarea pământului”, „lumina lumii”, „o cetate aşezată pe un munte”, vestitorul de veşti bune şi semănătorul de valori sfinte, într-o lume bizară şi întoarsă pe dos, în care multe trăsături bestiale au devenit reale pentru mulţi oameni, care şi-au schilodit sufletul prin fapte murdare şi ticăloase din iadul smolit al inimii lor scoase. 
  
Lasă-ţi sufletul să înflorească în Bucuria Mântuirii, în armonie şi fericire! „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine”, căci Dumnezeu ţi-a pus un giuvaier viu, plin de bucurie, în templul tău de pământ, ca să ai un scut si să nu vopseşti peste rugină, ci să-ţi păstrezi sufletul mereu în lumină… Ai uitat, că şi tu eşti creat un unicat, ca să fii deplin mulţumit şi prin credinţă să ajungi fericit la punctul final cu biruinţă? 
  
Bucuria Mântuirii este elixirul fericirii! Este acea dragoste Dumnezeiască care-ţi uneşte sufletul de Împărăţia cerească şi te face să simţi Bucurie; şi viaţa ta lăuntrică este o sfântă poezie ţesută-n armonia miracolului Cuvântului, cu muzica Cerului, venită pe razele de lumină ale Misterului… În sufletul tău simţi dragostea lui Dumnezeu „îndelung răbdătoare şi plină de bunătate”, care devine parte din tine, dându-ţi bucuria deplină şi un nou caracter.  
  
Păşesc în lumea elixirului fericirii, când gândesc pozitiv şi în mintea mea nu mai este loc de tristeţe, mâhnire şi de supărare, ci Bucuria Mântuirii îmi dă aripile credinţei să văd lumina şi în locuri întunecate, îmi lasă sufletul să înflorească, să fie în armonia divină şi mulţumirea deplină că trăiesc încă Ziua ce mi-a fost hărăzită să mă veselesc pe pământ, în prezentul vieţii mele minunat, pentru care pe Dumnezeu Îl preamăresc neîncetat. 
  
Nemulţumirea nu-ţi dă fericirea şi nimeni din jurul tău nu-ţi poate inocula bucuria de viaţă în lumea aceasta cu ceaţă. Nu aştepta fericirea să ţi-o dea cineva! 
  
Imaginează-ţi cum ar fi să poţi cumpăra fericirea? Ar fi fericiţi doar cei ce-ar avea bani să cumpere de la vreo „piaţă” mulţumirea sufletească!... Dar banul şi bogăţia nu-ţi pot cumpăra fericirea şi bucuria… Cuvântul lui Dumnezeu explică fericirea mai bine ca mine, de aceea-i transcriu Lumina Divină şi pentru tine… 
  
„Ferice de oricine se teme de Domnul şi umblă pe căile Lui, căci atunci te bucuri de lucrul mâinilor tale, eşti fericit şiţ[i merge bine”. “Bine de cel neprih]nit! Lui îi va merge bine, căci se va bucura de rodul faptelor lui”. „Împrieteneşte-te dar cu Dumnezeu şi vei avea pace; te vei bucura astfel iarăşi de fericire. Primeşte învăţătura din gura Lui şi pune-ţi în inimă cuvintele Lui”. „Omul bun scoate lucruri bune din visteria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din visteria rea a inimii lui, căci din prisosul inimii vorbe\te gura”. „Visteria bună a inimii” este punctul în care se întâlneşte sufletul meu cu fericirea din Dumnezeu, care îmi dă bucuria şi mulţumirea că sunt viu şi scriu despre elixirul mântuirii prin credinţa în puterea pozitivă a gândirii. Fericirea este o stare de conştiinţă. Este un sentiment ce vine de Sus. Nu-l pot explica şi diseca cu bistiriul logicii, dar găsesc că este minunat să trăiesc, să respir, să mă minunez de frumuseţile din natură, să vorbesc cu oamenii, să mănânc, să-L preamăresc pe Dumnezeu, că mă recunosc şi mă ştiu că sunt eu care scriu…Mă simt, chiar acum, copleşit de trăiri sufleteşti ce mă inundă ca o apă vie, venită pe căi de lumină din veşnicie, din Cer: din nemărginitul Mister… Şi sunt deplin mulţumit că pot să te-ndemn şi pe tine:  
  
Fii plin de Bucuria Mântuirii, frate creştine!  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
BUCURIA MÂNTUIRII / Dumitru Buhai : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 112, Anul I, 22 aprilie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dumitru Buhai : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dumitru Buhai
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!