Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Mihaela Cristescu         Publicat în: Ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Bratara dacilor
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Ilustraţia este realizată de Luminiţa Şerbănescu, Ottawa, Canada  

Prietenului meu din Garden State  

Este probabil caducă ziua de naştere. La o anumită vârsta, tot ce poate însemna sărbătoare personală se evaluează la petrecerea copiilor sau a prietenilor. Colegii de serviciu apar ca inevitabili, iar bucuria se transformă în figuri stilate ale muzicii, cărţii sau a unei dimineti însorite de aprilie. Doar, cu siguranţă, la optsprezece ani lumea întreagă are nevoie de flori şi zâmbete. Cadourile din tinereţe nu se uita niciodată.
 
Domniţa închise cartea şi privirea i se îndreptă spre vitraliu: „Va trebui să ajung la Mogoşoaia. Mă aşteaptă numai pe mine!” O singură mişcare hotărâtă şi rochia se încovoie în urma divanului boieresc. Purta în mâna dreaptă hrisovul, iar pe cea stângă ascundea brăţara groasă.  

Ieşită în curtea Academiei, îşi aminti pe dată de frigul toamnei bucureştene şi se întoarse la pelerină. „Nu plecaţi prin ploaie.”, auzi vocea Georgianului. „Mai bine aşteptaţi să treacă vântul.” Îl privi câteva secunde ridicând bărbia în coada aurie de vulpe. „Am aşteptat furtuna.”, gândi fără să rostească. „Al-Ikseer.”
 
Trăsura era pe drumul de poartă. O comandă scurtă şi caii începură să tragă spre vest. Încet. Cu ploaia în fată, pe uliţe pietruite. Apoi în noroi. Se gândi la dimineaţa care tocmai începuse. La prânz va fi acolo şi vor descoperi împreună puterea Pietrei. Filosofia, mai mult decât celelalte ştiinţe, părea că aduce în viaţa ei o umbră de realitate, aşa cum percepea credinţa, iubirea şi speranţa: Summa scientia nihil scire. De data aceasta, puterea lumii fantastice se lega, fără tăgadă, de imediata teroare a timpului liniar, certitudinea unei ere târzii, anxietatea unui nou început. Cel bolnav avea dovada sănătăţii, cel sărac – a bogăţiei, cel pierdut – a credinţei. În seara aceasta, durerea nu va mai acoperi Pămîntul, al-kimiya şi gândurile străvechi vor schimba lumea.  

Ploaia se oprise. Norii cenuşii coborau la orizont în vârtej depărtat. Trăsura udă atingea dantelele albe şi grele. Domniţa închise ochii şi respiră adânc. „Toate cele de mai sus sunt asemeni cu cele de mai jos pentru că se săvârşeşte miracolul Unităţii.” Nu putea scrie şi nici citi. Drumul o obosea dincolo de durerea fizică. Dacă nu va rezista şi toate odoarele se vor pierde pe drum, va fi imposibilă păstrarea înţelepciunii străvechi, a locuitorilor puternici şi viteji. Între apa de afară, focul din pieptul ei, aerul rece şi lemnul trăsurii mai avea numai un semn de primit, o legătură necunoscută dintre soare şi lună, dintre iubire şi dezgust. O dezlegare a misterului.  

În prima înfăţişare, nigredo, un lup uriaş se înălţa în faţa trăsurii cerând de mâncare. Apoi regii şi reginele primeau iertarea pământului şi a cerului punând stavilă năvălirilor duşmane. Cât de departe pot însemnele regale să susţină rugăciunile preoţilor? Ce trebuia să facă Domniţa pentru a conduce miracolul originar? Nici politica din familie, nici dragostea pentru ceremoniile de credinţă şi nici măcar victoria în războaiele de apărare nu ajungeau pentru a opri blestemul pământului. Numai sacrificiul personal şi boala ei de dincolo de moarte, aşezată pe locul kogaionului arhetipal în aşteptarea vindecării, ar putea calma spiritul distrugător de dinastii.
 
În cea de a doua înfăţişare, albedo, legătura dintre elementele chimice se desfăcea şi întreaga făptură prindea viaţă în bosoni infinit enzimali, întregind figura legendară a luptătorului. Nimic şi nimeni nu reuşea să învingă forţa colosului de andezit. Cele o suta patru pietre se adunau prin puterea energiei infinite trezită din fiinţa – cadou şi, fără nici un sunet, străpungeau bariera experimentală a gândirii. „De acum încolo pot duce la îndeplinire orice îndatorire a parintelui meu. De acum încolo vom trăi în linişte.”
 
Ultima şi cea mai cutezătoare înfăţişare, rubedo, determina stadiul final de uniune a moleculelor. Piatra prinsese viaţă, mai era nevoie numai de trezirea la conştiinţă a fiicei Domnitorului. Să vedem încotro se îndreaptă lumea... Să înţelegem deschiderea şi limitarea ei. Să aşteptăm semnalul final al sacrului din banal. Cutremurătoare aşteptare îmbibată de sângeriul petalelor de mac: vor adormi pe loc toţi cei de parte bărbătească.
 
Deasupra ei simţi un miros cunoscut de lumânare stinsă. Antim o întinsese pe jos, în încăperea luminoasă şi goală. Îşi simţi întreg corpul bântuit de friguri. Nu putea mişca nici capul, nici picioarele, dar putea auzi destul de clar zgomotele din jurul ei. Îşi aminti de otravă şi de dorinţa ei de jetfă, de înţepătura dorită. Mâna stângă se învineţise strânsă de brăţară, nelăsând pericolul să străpungă ţesutul. Aşa deci..., înţelese pe dată că jertfa nu îi era ursită ei, ci bărbaţilor din viaţa ei. Începu să se teamă şi întredeschise ochii. Pe dată, zumzetul de veselie căpătă culoare şi primi răspunsul: va supravieţui totuşi, datorita brăţarii. „Da”, auzi în cele din urmă Domniţa ca prin vis,„dar numai ea.”
 
Adevarul este că am purtat brăţara prin toate colţurile lumii, pe acolo pe unde am călătorit împreună cu destinul meu. Întotdeauna îmi aduc aminte şi mi-o înfăşor pe mâna stângă la sărbătoarea zilei de naştere şi, oricât de inevitabile ar fi bucuriile şi durerile, ea îmi re-inventeaza lumea ca mister şi consecvenţă: puterea oricărui lucru rezidă în originea sa.  
Referinţă Bibliografică:
Bratara dacilor / Mihaela Cristescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 309, Anul I, 05 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihaela Cristescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihaela Cristescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!