Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Scriitori > Mobil |   


Autor: Vasilica Ilie         Publicat în: Ediţia nr. 234 din 22 august 2011        Toate Articolele Autorului

Borcanul cu fasole bătută
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Învăţaţi să fure sau să fie furaţi, (politic si social) românii trăiesc într-o ţară de alba-neagră, guvernată prost, din zi in zi, afundându-se în abis. Acest război psihologic, numit criză, ne face să fim cât mai debusolaţi în interiorul ţării şi cît mai izolaţi în exterior. Nu ne mai găsim echilibrul, ne-am înstrăinat unii de alţii, nu mai există „unire-n cuget şi-n simţiri”, nu ne mai interesează de cel de lângă noi chiar dacă a luat foc; îl lăsăm să ardă, să se facă cenuşă. 
  
Citeam deunăzi pe internet, într-un ziar, despre expulzarea ţiganilor din Franţa şi era ataşată chiar o poză reprezentând o familie de ţigani cărându-şi bagajele la aeroport, via Paris-Bucureşti. Cel care scrisese articolul spunea că printre bagaje, ţiganii cărau şi portofele din piele (goale), portofele care au fost cândva pline, în buzunarele cetăţenilor francezi, fiind sustrase cu dibăcie şi profesonialism de concetăţenii noştri, rromi. 
  
Mi-aduc amite că, în preajma sărbătorile de iarnă, în decembrie trecut, prietena mea a fost jefuită în faţa blocului unde locuieşte, în plină zi, de către un ţigan tânăr, bloc ce se află într-un cartier destul de central: Nicolae Titulescu. Când a vrut să deschidă uşa de la intrarea în bloc, s-a trezit cu un individ în spatele ei care a scos un cuţit şi a somat-o să-i dea geanta. Nu a schiţat niciun gest. Ţiganul i-a smuls geanta şi a fugit iar ea a rămas cu cheile în mână, înmărmurită. N-a apucat nici măcar să strige “hoţii”, nu mai avea grai şi cînd s-a uitat în spate, hoţul dispăruse. Pe stradă era puţină lume care văzuse scena, dar nimeni nu s-a băgat. A chemat poliţia. S-au făcut cercetari. Nici până în ziua de astăzi nu a fost găsit hoţul. 
  
Pornind de la acest jaf şi de la cele expuse mai sus, mă întorc în urmă cu ani, când eram la liceu, să vă povestesc o întâmplare, (poate o să vă facă să zâmbiţi) comparativ cu vremurile de acum. 
  
Am făcut liceul într-un oraşel de provincie şi făceam naveta în fiecare sâmbătă, în restul săptămânii stăteam în gazdă împreună cu o altă colegă de clasă din aceeaşi localitate cu mine. Eram în ultimul an de liceu şi făceam pregătire cu profesorii în vederea examenului de bacalaureat, la materiile la care dădeam examen. Colega mea îşi alesese limba franceză, eu, latina şi s-a întâmplat ca taman într-o sâmbătă când trebuia să plecăm acasă, să aibă pregătire la franceză. Eu fiind liberă, am putut pleca acasă. La întoarcere, parinţii ei i-au pregătit într-o geantă de voiaj câteva lucruri şi bineînţeles, alimente, fiindca ne pregăteam singure hrana iar părinţii ne mai scuteau pentru câteva zile, dându-ne, când plecam de acasă şi mâncare gătită. Din tot ce am reţinut când au adus geanta la autobuz, a fost că deasupra celorlalte alimente, se afla un borcan cu fasole bătută, să fiu atentă să nu pună cineva deasupra genţii vreo greutate. Colega mea urma să mă aştepte când mă întorceam, la autobuz, în staţie. Autobuzul era full. Geanta ei am ţinut-o pe culoar, lângă scaun iar a mea, la picioare, eu stând pe scaun. Fiind în febra discuţiilor cu alţi colegi de liceu ce se aflau în autobuz, din alte localităţi, am uitat de geanta colegei mele când am coborât. În momentul când am dat nas în nas cu ea, autobuzul a plecat în trombă iar eu mi-am adus aminte de geantă. Degeaba am făcut cu mâna atât eu cât şi ceilalţi, am strigat să oprească autobuzul şi am fugit în urma autobuzului, doar, doar, m-o vedea şoferul prin oglinda retrovizoare ... Aş! ba şi-a mărit viteza şi-a dispărut din raza mea vizuală ... Ostenită şi necajită, m-am aşezat pe o băncuţă în faţa unei curţi să-mi trag sufletul. M-a pufnit şi râsul de spectacolul pe care îl dădusem, îmi imaginam cum apăream în faţa celorlalţi; fugisem în urma autobuzului ca o caraghioasă, făcând cu mâna şi strigând, disperată,“opreşte , opreşte”. Nimeni din autobuz nu mă văzuse şi nici şoferul. Era un râs ce nu puteam să mi-l explic (de-a râsul-plânsul) făcând-o şi pe prietena mea să râdă, şi să nu mai fie necăjită din cauza genţii. Cineva din grupul nostru (care a rămas cu noi din solidaritate) şi-a adus aminte că mama unei colege de liceu din această localitate, este telefonistă la centrala telefonică. Am mers acolo şi mare noroc am avut că era de serviciu în duminica aceea. Dânsa a dat telefon la autogara unui oraşel (autobuzul oprea în fiecare localitate), i-a spus persoanei de la telefon despre ce autobuz este vorba, a descris geanta şi a rugat-o să o reţină. Am rămas acolo, la poştă, până a ajuns autobuzul în oraşelul respectiv. Geanta a fost recuperată şi urma să mergem dupa ea, a doua zi. Când am sosit în autogară, dis de dimineaţă şi am mers la informaţii să întrebăm de persoana care a recuperat geanta, nimerisem chiar la ea. Primul lucru care ne-a întrebat, a fost: 
  
- Ce conţine geanta? 
  
- Păi, alimente, în general, nu ştiu prea multe decât că deasupra este un borcan cu fasole bătută, spun eu, zâmbind. 
  
- Da, este geanta dumneavoastră! Şi îmi dădu geanta. O deschid şi văd că borcanul cu fasole era la locul lui, nevătămat. 
  
Scot o cutie cu prăjituri pe care le făcuse mama şi pe care mi le aşezase frumos în cutie, pentru noi, să le mâncăm la desert şi i-o dau binefăcatoarei mulţumindu-i. Ea a refuzat prăjiturile spunând că a făcut asta din omenie, iar eu, din simplă curiozitate o întreb: 
  
- Spuneţi-mi, vă rog, cum aţi reuşit s-o recuperaţi? 
  
- Păi, am urcat în autobuz şi am rugat toată lumea să-şi ridice bagajele de jos. 
  
Geanta a rămas stingheră pe culoar. După descrierea pe care mi-a făcut-o telefonista, era tocmai geanta uitată. Am luat-o, am desfăcut-o şi am văzut ce conţine şi mai ales borcanul de deasupra cu fasole bătută. Sper să nu se fi alterat nimic, noaptea a fost rece, a fost depozitată într-o cameră cu geamurile deschise. 
  
- Nici nu ştim cum să vă mulţumim, spuse colega mea, care a luat geanta şi ne-am 
  
îndepărtat spre un autobuz pentru a ne întoarce de unde venisem. 
  
Până să urcam în autobuzul de întoarcere, colega mea de cameră a deschis geanta şi apoi capacul borcanului, să miroasă conţinutul. Nu se alterase, mirosea chiar foarte bine ceapa călită de deasupra. Ni se făcuse poftă de fasole bătută şi abia aşteptam să ajungem acasă să ne înfruptăm din ea. 
  
După amiază, când am ajuns la şcoală, colegii ceilalţi ştiau păţania mea cu geanta de la colega noastră, a cărei mamă era telefonistă. Bineînţeles că le-am povestit tot şi mai ales despre fuga mea după autobuz, pentru borcanul cu fasole bătută, la care au râs copios. 
  
Sunt tristă pentru vremurile pe care le trăim. Am ajuns să nu avem siguranţa pe stradă, siguranţa zilei de mâine, în toate privinţele. S-a ajuns să se fure până şi voturile în parlament la legea pensiilor, o lege importantă pentru oamenii acestei ţări, s-a ajuns să nu mai ai încredere în nimeni. Am ajuns să mă întorc în timp ca să îmi dau seama de sintagma: “ce vremuri am trăit şi ce vremuri trăim”, să îmi dau seama că oamenii erau oameni adevăraţi, în care aveai încredere, care te ajutau când aveai nevoie, nu să te jefuiască, să te înşele. Păcat, mare păcat! În loc sa avansăm, regresăm. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Borcanul cu fasole bătută / Vasilica Ilie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 234, Anul I, 22 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vasilica Ilie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!