Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   



Blestem sau dreptate divină
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Era prin vara lui 1987, când deplasându-se pentru un control de rutină, într-o comună riverană unui braţ al Dunării, inspectorul finaciar pătrunsese în incinta primăriei, fără să găsească pe altcineva decât pe secretară.  
  
După ce aceasta dădu raportul, că toţi erau plecaţi la masă, aplecându-se cu o ceaşcă de cafea către domnul inspector, începu cu un aer conspirativ. 
  
- Ştiţi domnule inspector, aici în comună este o ţesătoare, care lucrează clandestin, cuverturi alese cu vergeaua. Ştiu şi unde stă, dacă vreţi vă dau pe cineva să vă conducă la ea acasă. 
  
- Dacă eşti sigură că se ocupă de aşa ceva, bine mă duc să văd la faţa locului, răspunsese acesta. 
  
Secretara cu un aer de satisfacţie greu de stăpânit, strigă la femeia de serviciu, 
  
să-l conducă pe d-l inspector la acea ţesătoare. 
  
- O învăţ eu minte, gândi aceasta, simţind gustul răzbunării, pe aceea care refuzase să-i lucreze gratis două cuverturi, alese cu vergeaua. 
  
Nu departe, în apropierea bisericii din comună, se afla şi gospodăria femeii pârâte, că ar lucra clandestin. Fără a mai bate la poartă şi în speranţa că femeia nu se va ascunde de el, inspectorul intrase în curte. Nu se sinchisise prea mult de lătrăturile câinilor.  
  
Încercase în câteva rânduri să se facă auzit de cineva din casă, dar degeaba, nu se arătase nimeni. Din vecini o altă femeie, îi spusese să nu mai bată în geam, că femeia este dusă la biserică la o înmormântare.  
  
Curios să vadă ce era în încăperea din faţa lui, inspectorul se apropie de geam, cu mâna streaşină la ochi. 
  
Într-adevăr în încăpere era un război de ţesut, aşa cum aveau mai toate femeile de la ţară.  
  
Convins că secretara spusese adevărul şi că femeia câştiga bani fără să plătească impozit, inspectorul o porni însoţit de femeia de serviciu de la primărie, spre biserică, unde se oficia o slujbă de înmormântare. 
  
Rar avea obiceiul să intre în biserică, aşa că trimisese pe însoţitoarea sa, să o cheme discret afară, pe cea cu lucrul clandestin. Nu dură mult şi femeia venise, salutând cum era obiceiul: 
  
- Să trăiţi domnule inspector, ştiu pentru ce mă căutaţi, dar să aşteptăm puţin să se termine slujba, că nu este bine să plecăm înaintea mortului. 
  
-Bine dacă nu mai durează mult, stăm să plece mortul, apoi mergi acasă să-mi arăţi ce lucrezi la razboiul de ţesut. Să nu spui că nu ai, că l-am văzut pe geam. Femeia nu spusese nimic. 
  
Nu a trecut mult timp şi pe uşa bisericii, ieşiră două sicrie nu unul, imagine care pe domnul inspector îl ului.  
  
- Doi morţi deodată ? întrebase el. 
  
-Eee, domnule inspector, Dumnezeu nu doarme, spuse femeia cu un oftat adânc. 
  
În drum spre casă, la nedumerirea inspectorului, femeia mai oftase de câteva ori, dând din cap şi repetând că Dumnezeu nu doarme. Nerăbdător inspectorul întreabă; 
  
- Bine, bine....dar ce s-a întâmplat aici ? 
  
- Aici e vorba de o poveste veche şi tare tristă. 
  
S-a întâmplat cu mulţi ani în urmă, dar uite că cineva plăteşte acum. Pe aici sunt mulţi lipoveni, ai văzut şi dumneata. 
  
S-a întâmplat cu mulţi ani în urmă, repetă femeia, că un băiat de aici din comună, s-a îndrăgostit de o fată de lipoveni, care nu se ştie cu cine, a făcut un copil din flori, o fetiţă.  
  
Părinţii băiatului nu au fost de acord, ca fiul lor să ia o femeie cu un copil din flori, dar tânărul nu a ţinut cont de asta. 
  
Acest fapt nu a însemnat prea mult, pentru tânărul îndrăgostit, doar că anii treceau şi el cu soţia aleasă nu aveau nici un copil.  
  
Creştea totuşi în grădina lui, acea mândreţe de fată din flori, pe care o avusese soţia lui înainte de căsătoria cu el. 
  
Ei, vezi dumneata domnule inspector...cum este omul... de la un timp bărbatul ajuns acum la maturitate, nu mai avea ochi decât pentru fata soţiei sale. 
  
Când fata împlinise 16 ani, tatăl vitreg o ceru să-i fie lui nevastă, după ce o batjocorise. Poate că se temea de puşcărie, sau o iubea cu disperarea vârstei ce-i apucă pe unii câteodată. Asta numai ei o ştiu, că noi nu avem cum să ştim. 
  
I-au reparat mamei fetei, o căsuţă batrânească, undeva mai în fundul curţii şi au silit-o să se retragă acolo. Fostă soţie, devenită soacră.  
  
Ce va fi îndurat, numai ea ştie, că de plâns, tot timpul o vedeam plânsă. Aşa sunt femeile, adună în ele necazuri şi numai ce auzi ca s-au stins. Te mai şi întrebi, de ce, că doar nu o ştiam bolnavă. 
  
Au trecut anii, tatăl vitreg şi tânăra-i soţie au avut copii, care au crescut şi au mers la şcoli. Numai că într-o zi nefastă, două fetiţe ale lor, cald fiind se duseseră să se scalde în Dunăre, pe care o ştiau de mici.  
  
Cum apa este cea mai înşelătoare cale, la un moment dat fetele au început să strige ajutor către tatăl lor, prinse într-un vîrtej puternic şi trase în afund.  
  
Disperarea omului nu mai cunoştea margini. Neputincios în a-şi salva copiii, agitându-se în toate părţile, chemând la rândul lui ajutoare. Totul a fost zadarnic. Copilele au fost găsite abia după trei zile, undeva în aval. 
  
Grea durere pentru cei rămaşi.  
  
O mamă încă tânără ce-si striga cu disperare pierderea suferită, un bărbat înnebunit de durere că nu-şi putuse salva fetele de la înec, văzându-le cum sunt înghiţite de ape.  
  
În urma carului funerar o femeie gârbovită de ani şi de neajunsuri, bunica fetelor, vărsa lacrimi amare pentru nenorocirea lor.  
  
Nimeni nu va şti vreodată dacă pe cei doi soţi i-a ajuns un greu blestem, rostit de mama în vârstă când a fost abandonată, sau a fost Dreptatea Divină. Sătenii spun că i-a ajuns blestemul mamei abandonate. 
  
În amărăciunea ei se va fi putut abţine femeia abandonată, să nu-si blesteme propria fiică, pentru starea de mizerie în care o aduseseră cei doi? nimeni nu ştie.  
  
Singurul lucru cert era că cei doi îşi duceau pe ultimul drum cele două copile pe care Dunarea le trimisese, dincolo de lumea aceasta şi de fărădelegile ei. 
  
Aici femeia mai spusese încă o dată cu tristeţe, Dumnezeu ... nu doarme. 
  
Cum se apropiaseră de poarta casei, sale făcuse loc domnului inspector, să treacă înainte să vadă ce era de văzut.  
  
În încăperea cu războiul de ţesut, încă în lucru se afla un preş ţesut din zdrenţe, cum se mai poartă încă prin casele de oameni săraci dar curaţi.  
  
A răsuflat uşurat inspectorul, că nu-i plăcea să tot facă la procese verbale de constatare şi impuneri pe orice fleac. Şi-a terminat controlul financiar pentru care venise în comună şi a plecat.  
  
În mintea lui şi astăzi stăruie acea întâmplare şi vocea femeii care repeta de fiecare dată, Dumnezeu nu doarme. Zăboveşte, dar...plăteşte.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Blestem sau dreptate divină / Flora Mărgărit Stănescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 211, Anul I, 30 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Flora Mărgărit Stănescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Flora Mărgărit Stănescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!