Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Mihai Leonte         Publicat în: Ediţia nr. 609 din 31 august 2012        Toate Articolele Autorului

BIOGRAFIA TUCHILATEI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

2 BIOGRAFIA TUCHILATEI  

 

Văzând că magazionerul ştia multe, am îndrăznit să-l întreb ce vrea să fie ,,Tuchilata''? Acesta a zâmbit prieteneşte, apoi a râs cu poftă de neştiinţa mea. Tuchilata era un mic bufet cam izolat, dar foarte cochet, spunea el. Fiind încă devreme, şi nu prea departe de unde locuiam noi, am hotărât să mergem acolo. Nu pentru a bea ceva, ci pur şi simplu să vedem, curiozitatea! Am ajuns la locul faptei. Într-o grădină destul de spaţioasă, printre diverşi pomi fructiferi se contura o casă destul de bine construită, cu o terasă tip cerdac în faţă, la care se ajungea pe nişte trepte din piatră masivă, destul de largi. Intrarea în grădină se făcea pe o poartă din lemn masiv, puternică, ce străjuia impunător o curte largă. De la poartă până la casă era o distanţă de circa 50m. cu o alee pardosită cu pietricele albe şi negre, amestecate curios parcă în carouri, ca o tablă de şah. Mesele erau plasate şi în curte dar şi pe terasă. Fiind înaintea de plata chenzinei întâi (avansul) nu prea era aglomerat. Nu ştiam ce reguli sunt pe aici, la o unitate aşa de,,celebră'', aşa că l-am lăsat pe magazioner să acţioneze. Curiozitatea mă rodea, aşteptând să văd cine ştie ce hangiţă, căci prin minte îmi treceau multe birturi şi restaurante pe unde umblasem, şi mă aşteptam la orice. Până acum nimic senzaţional!  

Am căutat o masă puţin mai izolată şi ne-am ocupat locurile. M-am plasat în aşa fel încât să pot vedea cine ne va servi. Fiecare dintre noi i-a spus magazionerului ce vrea să servească. Acesta ne-a spus că va plăti el având cont deschis la acest local. Berea a venit imediat, însă pentru micii comandaţi trebuia să mai aşteptăm. Era cel mai nimerit prilej să aflu şi să aflăm povestea Tuchilatei. La o masă chiar lângă scările casei stătea o femeie îmbrăcată într-un halat roze, cu un păr bogat neascuns de vreun acoperiş. Ni s-a spus că este însuşi Tuchilata. Această femeie ajunsese pe aceste meleaguri imediat după cel de al doilea război mondial. A fost găsită ascunsă de o patrulă militară în retragere undeva printr-o pădure din apropiere de localitatea Baia de pe malurile Moldovei. Militarii au aflat de la ea că ar avea cam 14 ani. Era foarte speriată, şi a povestit că este ascunsă în pădure de câţiva ani fără să precizeze cam de câţi ani. Un maior cam de vreo treizeci ani, a dat ordin unui plutonier mai în vârstă să o ia în primire, acesta fiind cel care se ocupa cu organizarea alimentării companiei respective. Au îmbrăcat-o cu ce au găsit pe acolo. Era destul de firavă la trup şi cu noile haine arăta destul de hazliu. Totuşi ea a acceptat noul statut, iar soldaţii au îndrăgit-o repede. Fiindcă o misiune specială trebuia să plece undeva pe lângă Năsăud, maiorul a ordonat sa fie dusă la el acasă în oraşul Dej, unde a ajuns cu bine. Între timp războiul s-a terminat şi maiorul a ajuns acasă lângă familia sa, constituită din mama sa, tatăl şi o soră de vreo 27 ani. Între timp fata se mai înzdrăvenise şi arăta mai împlinită. Maiorul nu ştia ce va face, familia sa o adoptase şi acum făcea parte din familie. Între timp se căuta să se afle identitatea Tuchilatei, căci aşa o porecliseră soldaţii când au găsit-o ascunsă în pădure. De fapt ea se numea după spusele ei Aneta, dar îi spuneau Neta. Imediat după revenirea acasă, pe maior l-au chemat la unitatea sa, care se afla în Turda. Astfel că noua sa soră adoptivă, a rămas cu familia lui. La vreun an de la plecarea maiorului mama sa şi cu sora au plecat să-l viziteze pe maior la unitatea care era cantonată lângă Turda, mai precis în Mihai Viteazu. Aici au fost găzduiţi la familia unde locuia şi maiorul. Aceşti proprietari erau destul de înstăriţi, şi aveau un băiat de vreo 24 ani, care tocmai venise de pe front, însă avea un picior pierdut în război cu câteva luni înainte de terminarea războiului. Ce s-a întâmplat între cei doi tineri nimeni nu a putut afla, destul că fata şi băiatul s-au ataşat unul faţă de celălalt, încât Tuchilata nu a vrut să se mai întoarcă la Dej cu familia maiorului. Părinţii băiatului pe care îl chema Emil, nu ştiau cum să împace noua situaţie. Tuchilata a dorit să rămână cu Emil, şi cu toate încercările celorlalţi de a o despărţi, nu a fost înduplecată. Se gândeau în primul rând la lipsa acelui picior. Totuşi nimic nu a putut să o înduplece pe fată să renunţe. Astfel că a rămas aici în Mihai Viteazu.  

Referinţă Bibliografică:
BIOGRAFIA TUCHILATEI / Mihai Leonte : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 609, Anul II, 31 august 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Leonte
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!