Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 243 din 31 august 2011        Toate Articolele Autorului

Biblia - o temelie sigura prin Isus Hristos
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O mărturie mai puternică decât cerurile şi pământul 
  
1.     Cum putem înţelege versetul 17 din Evanghelia după Matei, capitolul 5 „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.”. La ce se referă această împlinire a Scripturii? În ce sens nu este o desfiinţare, ci o împlinire a Scripturii? 
  
Domnul Isus a venit pentru a împlini ce era scris în „lege şi profeţi”, adică în Sfintele Scripturi. Tot Vechiul Testament vorbeşte despre venirea Sa şi despre toată lucrarea Sa, incluzând suferinţele, jertfa, moartea, învierea şi înălţarea Sa. Scriptura este sigură fiindcă ea s-a împlinit prin viaţa lui Isus din Nazaret. Aceasta este temelia ei şi garanţia asupra a tot ce se afirmă în ea. 
  
2.     Cum se înţelege următorul verset (18) „Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.”. Este oare Scriptura mai „trainică” decât cerurile şi pământul? 
  
Chiar şi cea mai mică „iotă” (iotta era cea mai mică literă din alfabetul grec) trebuie să se realizeze. Biblia nu poate să se împlinească parţial: ori se împlineşte cu totul, ori nu se împlineşte deloc. Mai degrabă ar trece universul, decât să rămână un fragment din Scriptură neîmplinit. 
  
3.     Dar următoarele cuvinte din capitolul 24 al Evangheliei după Matei, versetul 35 „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”, la ce se referă? În ce sens cuvintele lui Hristos sunt mai puternice decât „cerurile şi pământul”? Şi de asemenea, care este echivalenţa dintre cuvintele Scripturii şi cuvintele rostite de Hristos? 
  
Cuvintele şi învăţătura lui Isus sunt fără de moarte. Universul va trece, cel puţin lumea noastră, dar cuvintele Sale vor rămâne în veac. Aceste cuvinte sunt o parte a „Scripturii” pe care Dumnezeu a încredinţat-o întregii omeniri pentru ca „oricine crede să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”. 
  
4.     Cum acţionează Scriptura aşa cum citim din 1 Petru 1:23 „fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac.”? Are putere Scriptura de a ne transforma interior? Cum se poate explica acest lucru? Şi cum rămâne „în veac” Cuvântul lui Dumnezeu? 
  
Scriptura este o parte a acestui „Cuvânt” rostit pentru umanitate. Autoritatea Celui ce a vorbit prin Scriptură se transferă asupra acesteia. Astfel, Scriptura, sau Biblia, este nemuritoare, mai presus decât toate lucrurile create. Ea este revelaţia lui Dumnezeu specială întocmită pentru a ne descoperi pe Hristos şi Evanghelia Sa. 
  
5.     Mai departe, în versetul 24 se spune „Căci orice făptură este ca iarba, şi toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă şi floarea cade jos,”. La cine se referă aceste cuvinte? În ce sens tot ce există pe pământ este asemenea celor descrise în acest verset? 
  
Expresia „orice făptură este ca iarba” include pe om; totul trece şi se destramă. Nimic din ce există în această lume nu va rămâne; într-o zi toate vor dispărea. Nici cel mai mare sau mai puternic dintre oameni nu poate să se opună trecerii timpului. După o vreme totul dispare. 
  
6.     Cum apare însă Cuvântul Domnului din versetul 25 „dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.”? Cum se explică apartenenţa la acest Cuvânt a Evangheliei predicate de apostolii lui Hristos? În ce fel cuvintele transmise de apostoli de la Hristos, sunt şi ele o parte a Cuvântului divin care va dura veşnic? 
  
Cuvântului Domnului „rămâne în veac” asemenea cu Cel care l-a rostit. Este un Cuvânt etern, ce se întemeiază pe Dumnezeu şi se împlineşte chiar şi împotriva voinţei oamenilor, chiar şi împotriva întregului univers, dacă aşa ar sta lucrurile. În Geneza, capitolul 1, vedem ce putere are Cuvântul Domnului încât natura se supune în totul acestuia. Biblia, ca parte a acestui Cuvânt, este veşnică, nemuritoare, iar împlinirea ei este sigură. 
  

Inspiraţie divină şi garanţie asupra autenticităţii Scripturii
 
  
1.     Cum se înţelege următorul verset 2 Timotei 3:16 „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,”? La ce se referă această „insuflare” şi cum acţionează ea asupra celor care Îl caută pe Dumnezeu? 
  
Toată Scriptură este insuflată de Dumnezeu; nu există vreo excepţie. Această insuflare se vede prin funcţiile pe care le îndeplineşte Biblia: învăţare, îndreptare, mustrare a celor ce doresc să urmeze Calea lui Dumnezeu. Este mărturia cea mai directă a autenticităţii ei, ca fiind glasul Domnului ce ne vorbeşte în mod direct şi personal insuflarea divină o face să nu fie doar o simplă carte, ci ăi conferă putere transformatoare. 
  
2.     Ce se poate spune despre versetul următor 17 „pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”? Aţi experimentat puterea modelatoare a Cuvântului lui Dumnezeu în propria dumneavoastră viaţă? 
  
Scopul Scripturii este de a ne conduce la desăvârşire; nimic mai puţin, nimic mai mult. Nici o altă carte din această lume nu şi-a propus şi nici nu a realizat un astfel de lucru. Datorită insuflării cu putere supranaturală, Biblia ne conduce la acea desăvârşire cerută de Dumnezeu pentru a intra în Împărăţia cerurilor. 
  
3.     Despre modul în care Domnul a păstrat autenticitatea Cuvântului Său, se poate discuta foarte mult. Totuşi, ce înţelegem din Apocalips 22:18 „Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.”? Care este aşadar pedeapsa care îl aşteaptă pe orice om care ar încerca să distorsioneze prin adăugare ceea ce El a transmis? Ce ne spune despre modul în care Domnul a îngrijit de menţinerea Cuvântului Său aşa cum a fost el încredinţat? 
  
Domnul dat un avertisment asupra urmărilor ce vor veni asupra celui ce încearcă să inventeze lucruri pentru a le adăuga la Scriptură. Textul trebuie înţeles în context mai larg, nu numai cu referire la Apocalips. Astfel, avem convingerea că Dumnezeu a vegheat asupra Cuvântului Său de-a lungul veacurilor, pentru ca omul să nu distorsioneze ceea ce El a transmis umanităţii. 
  
4.     Mai departe, în versetul 19 citim „Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.” Ce riscă persoana care încearcă să şteargă ceea ce nu îi convine din Sfânta Scriptură şi să înveţe pe oameni astfel? Este aceasta o primejdie reală? În ce fel judecata divină va pune în evidenţă modul în care oamenii au tratat Cuvântul lui Dumnezeu de-a lungul acestei vieţi? Există vreo aplicaţie personală? 
  
Pe de altă parte, nici omiterea a ceea ce Domnul a spus, nu este o vină mai mică. Sub sancţiunea pierderii mântuirii acest lucru este clar exprimat, astfel încât omul să nu încerce să schimbe înţelesul şi conţinutul Scripturii. Observăm cat de mare este importanţa acordată de către Dumnezeu Bibliei şi aceasta este o dovadă suplimentară asupra autenticităţii ei. 
  

Împlinirea cuvântului profetic în Hristos
 
  
1.     Totuşi, cea mai însemnată dovadă a autenticităţii Scripturii este tocmai împlinirea a tot ceea ce a fost prezis. Ce putem spune despre următoarele versete din Evanghelia după Marcu 15:25-28 „Când L-au răstignit, era ceasul al treilea. 26 Deasupra Lui era scrisă vina Lui: Împăratul Iudeilor. 27 Împreună cu El au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga Lui. 28 Astfel s-a împlinit Scriptura, care zice: A fost pus în numărul celor fărădelege.”? În ce sens s-a împlinit Scriptura prin jertfa Domnului Hristos? 
  
Răstignirea lui Isus din Nazaret este cea mai clară împlinire a profeţiilor din Isaia 53 şi din Psalmi. Această incredibilă anunţare a suferinţelor lui Mesia s-a împlinit prin jertfa lui Isus din Nazaret. Vina scrisă chiar pe lemnul crucii atestă indirect calitatea lui Isus de Mesia, de Împărat al lui Israel. Împlinirea jertfei profetizate reprezintă temelia autenticităţii Scripturii. 
  
De asemenea, răstignirea între doi tâlhari a condus la împlinirea unui alt detaliu semnificativ din viziunea lui Isaia. Acest amănunt, punerea între cei fărădelege, aparent era lipsit de logică, cel puţin pentru iudeii ce primiseră interpretarea fariseilor. Cum putea ca Mesia să aibă un sfârşit atât de ruşinos, de inexplicabil? Cu toate acestea, el a fost împlinit prin logica evenimentelor anunţate de Cuvântul lui Dumnezeu şi anume că Mesia urma să poarte nelegiuirea întregii lumi, urmând a fi pedepsit ca un vinovat. 
  
Constatarea sigură ce se desprinde din studiul vieţii lui Isus din Nazaret este că El a fost într-adevăr Mesia şi în modul acesta Scriptura s-a împlinit. Viaţa lui Isus, sau împlinirea tuturor evenimentelor în Hristos, reprezintă temelia autenticităţii Sfintelor Scripturi, dovada autorităţii ei. 
  
2.     Stimate cititor, crezi că Scriptura se va împlini până la capăt în tot ceea ce a fost spus? Mai precis, ai convingerea că profeţia biblică se va împlini până la ultimul detaliu în tot ceea ce Domnul ne-a descoperit? 
  
3.     Să analizăm următorul detaliu redat în Ioan 13:18 „Nu vorbesc despre voi toţi; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: Cel ce mănâncă pâine cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea.”? Cum se poate explica această „împlinire a Scripturii” printr-un lucru atât de grav: trădarea din partea unui ucenic? Este cumva o „predestinare” a lui Iuda pentru a trăda pe Hristos? Sau mai degrabă o preştiinţă a lui Dumnezeu asupra alegerii pe care urma să o facă Iuda? 
  
Este cu neputinţă ca Biblia să greşească în ceea ce afirmă. Astfel, trădarea lui Isus a fost prevăzută prin cuvintele din Psalmi (Ps. 41:9). Împlinirea evenimentelor profetizate se constituie ca o dovadă puternică pentru autenticitatea Bibliei. Incredibila trădare a lui Mesia este un bun exemplu în acest sens. 
  
4.     Mergem acum la un alt detaliu din Ioan 19:23-24 „Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele, şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos. 24 Şi au zis între ei: Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi. Iată ce au făcut ostaşii.”. Oare ştiau aceşti soldaţi romani ce făceau? Erau ei conştienţi de faptul că împlineau Scriptura? Putem fi şi noi la fel de „inconştienţi” în împlinirea chiar prin noi a Cuvântului? Ce ne spune aceasta despre puterea Cuvântului? 
  
Un alt detaliu din Psalmi (Ps. 22:18), referitor la tragerea la sorţi a cămăşii Sale, s-a împlinit prin evenimentele legate de jertfa lui Isus din Nazaret. Aparent nesemnificativ, acest detaliu ne identifică cu precizie împlinirea profeţiei numai prin Isus din Nazaret. Toate aceste detalii, ce nu puteau fi explicate prin teologia fariseilor, conduc la o interpretare unică, la o singură concluzie: Isus din Nazaret este Mesia, Cel ce a împlinit pe deplin profeţia din Sfintele Scripturi. 


Martori pentru Hristos

 

  
1.     Încă un alt pasaj biblic pe care îl găsim în Marcu 19:9-14 „Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena. 10 Ea s-a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau şi se tânguiau. 11 Când au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut-o.” De ce ucenicii nu au crezut-o pe Maria?  
  
Dovezile supreme ale autenticităţii Bibliei sunt concentrate în jurul morţii şi învierii lui Mesia, aşa cum a fost profetizat prin intermediul Vechiului Testament. Primul martor al învierii a fost maria Magdalena, cea care a ajuns la mormânt înaintea tuturor celorlalţi ucenici ai Domnului. 
  
Maria nu a ţinut pentru sine această veste, ci a adus-o ucenicilor, care, din păcate, nu au crezut-o. Cât de des se repetă această situaţie şi în zilele noastre? Vorbim despre ceea ce stă scris, cu asigurarea că lucrurile se vor împlini aşa cum a fost spus de către Dumnezeu, dar deseori oamenii consideră că Scripturile sunt doar nişte fabule, nişte invenţii ce nu au nici o legătură cu viaţa noastră sau cu istoria umanităţii. 
  
Primii care nu au crezut această veste au fost chiar ucenicii. Chiar cei care auziseră de la Domnul vestea morţii şi învierii, nu au crezut ceea ce le spunea Maria Magdalena. Fără o probă directă a celor spuse, ei nu erau dispuşi să creadă. Nu seamănă această atitudine cu ceea ce facem de regulă chiar noi? 
  
2.     Să citim mai departe „12 După aceea, S-a arătat, într-alt chip, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la ţară. 13 Aceştia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut. 14 În sfârşit, S-a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.” Cum se poate înţelege această neputinţă a ucenicilor de a crede învierea lui Isus? Ce credeţi, este uşor sau greu să fii martor al lucrărilor lui Dumnezeu? 
  
Văzând necredinţa lor, Domnul Isus a ales să Se descopere la doi ucenici ce mergeau pe drumul ce ducea în localitatea Emaus. De ce aceşti ucenici nu erau dispuşi să creadă fără o dovadă palpabilă? Cât de mare era necredinţa lor asupra învierii şi cât de ignoranţi erau asupra puterii lui Dumnezeu! Cu toate acestea, proba concretă le-a fost oferită, tocmai pentru a nu mai avea nici un fel de îndoială cu privire la învierea Sa. 
  
Deşi mărturia acestor persoane s-a adăugat celor spus de Maria Magdalena, restul de ucenici tot nu au fost dispuşi să creadă. Ne dăm seama că erau hotărâţi să creadă doar dacă aveau să-L vadă pe Cel înviat; nu erau nişte oameni care să creadă doar în vorbe. 
  
În final, Domnul i-a mustrat pe apostoli pentru necredinţa lor şi le-a arătat dovezile răstignirii Sale. Astfel, ei au devenit martorii învierii lui Isus Hristos şi mesageri ai împlinirii Scripturii prin Fiul lui Dumnezeu. În acest mod, înţelegem că în Hristos toată profeţia şi întreaga Scriptură sunt împlinite atât la timpul prezent, cât şi la cel viitor. Această mărturie reprezintă piatra de temelie a Sfintelor Scripturi. 
  
3.     Să citim următoarele cuvinte ale lui Pavel din 1 Corinteni 15:3 „V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; 4 că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; 5 şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.  6 După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată 7 În urmă s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. 8 După ei toţi, mi s-a arătat şi mie.”. Ce putem spune despre aceşti martori ai lui Hristos şi ai lucrărilor deosebite făcute de Dumnezeu? 
  
Hristos a murit pentru păcatele noastre şi astfel a împlinit Scriptura ce vorbea despre jertfa Sa. Acest lucru demonstrează că Dumnezeu împlineşte ceea ce făgăduieşte şi dacă a realizat această jertfă, care L-a costat o suferinţă fără de margini, cu atât mai mult toate celelalte evenimente menţionate de Biblie se vor împlini. 
  
Isus a înviat împlinind ce era scris în Profeţi şi în Psalmi. Acest eveniment alături de aducerea jertfei lui Hristos, se constituie ca o temelie a împlinirii întregii Scripturi, inclusiv a evenimentelor ce se află înaintea noastră; o temelie ce nu poate fi mutată din loc de nimic şi de nimeni. 
  
Primii martori ai învierii au fost apostolii, depăşind astfel momentele de îndoială de la început. Totul decurge din această mărturisire de credinţă. Deopotrivă, ei au devenit martori ai autenticităţii Scripturilor, dovezi vii cu privire la lucrurile pe care Dumnezeu le-a promis şi le-a împlinit. 
  
Cercul martorilor s-a lărgit prin prezentarea lui Hristos înviat înaintea adunării celor credincioşi. Ei au dus acest mesaj mai departe în baza a ceea ce au experimentat în mod direct. Astfel, împlinirea Scripturilor prin Isus Hristos a fost tot mai puternic mărturisită de cei care credeau mesajul învierii şi se alăturau bisericii creştine. 
  
Seria celor care L-au văzut pe Hristos înviat se continuă cuprinzând pe „toţi apostolii”, adică pe toţi cei trimişi pentru a predica mesajul mântuirii sau Evanghelia. Această Evanghelie nu reprezintă altceva decât împlinirea întregii Scripturi prin Isus Hristos, garanţie asupra autenticităţii cuvintelor spuse de Dumnezeu. 
  
Deşi ultimul în această listă, Pavel este totuşi unul dintre cei mai dintâi apostoli. El a primit acest adevăr prin revelaţie divină, devenind martor al lui Hristos, lucrând cu o eficienţă de nimeni altul atinsă vreodată. 
În concluzie, mesajul Evangheliei sigilează siguranţa împlinirii întregii Scripturi aşezând pecetea Viului Dumnezeu, ca o dovadă supremă a autenticităţii a tot ceea ce a fost scris în Vechiul Testament, şi prin extensie în tot Noul Testament. 
  
4.     În concluzie, să citim versetul 10 „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.”. Aşadar, cum acţionează harul lui Dumnezeu pentru a ne transforma în martori ai lui Hristos? Putem aplica această învăţătură şi la experienţa noastră personală? Cum putem să devenim şi noi martori ai lui Hristos dovedind astfel în mod practic faptul că Scriptura este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu? 

Pavel spunea că „prin har sunt ce sunt”, reliefând calitatea sa de martor al lui Dumnezeu. Existenţa harului este dovada de netăgăduit a autenticităţii Sfintelor Scripturi. Harul este vizibil în fiecare moment al vieţilor noastre şi ne oferă posibilitatea de a cunoaşte planul de mântuire şi să fim salvaţi. Fie ca şi noi să devenim martori ai lui Hristos şi ai puterii Sale răscumpărătoare.
 

 
Referinţă Bibliografică:
Biblia - o temelie sigura prin Isus Hristos / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 243, Anul I, 31 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!