Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Biblia il descopera pe Isus Hristos
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

  

Isus este in mijlocul nostru in fiecare clipa a vietii- Vom începe prin a citi 2 Cronici 20:20 „A doua zi, au pornit dis-de-dimineaţă spre pustia Tecoa. La plecarea lor, Iosafat a venit şi a zis: Ascultaţi-mă, Iuda şi locuitorii Ierusalimului! Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în prorocii Lui, şi veţi izbuti.”. În ce context au fost zise aceste cuvinte şi cum ne ajută ele să înţelegem relaţia dintre ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu şi adevăratul succes? 

  

- Cuvintele amintite au fost spuse de către regele Iosafat cu puţin timp înainte de a merge la luptă împotriva unui duşman care părea invincibil, având totuşi asigurarea biruinţei dată prin intermediul profeţilor lui Dumnezeu. Putem spune că relaţia dintre ascultarea de Cuvântul divin şi succes este directă în sensul în care ori de câte ori vom dovedi credinţă în mesajul transmis, vom fi biruitori, indiferent de circumstanţele întâlnite. 

  

- Dacă aşa stau lucrurile, de ce oamenii au tendinţa de a ignora mesajul divin şi de a merge înainte în confruntările vieţii, considerând că este suficientă priceperea şi îndemânarea lor pentru a avea succes? 

  

- Trebuie să facem o distincţie relativ la ce fel de succes se face referinţă în Scriptură şi ceea ce se numeşte în mod obişnuit a fi o realizare ieşită din comun. Succesul despre care ni se aminteşte în Biblie este legat de experimentarea unei credinţe depline în Dumnezeu, indiferent de circumstanţele vieţii şi de o supunere care nu se clatină, oricât de mult ar fi încercată. Pe de altă parte, succesul poate fi perceput ca o cale de a realiza ceea ce ţi-ai propus, fără a te gândi dacă acest lucru este în armonie sau nu cu principiile divine. Aici este de fapt diferenţa. 

    

- Să citim acum Luca 24: 13 - 18 „În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim; 14 şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. 15 Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei. 16 Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască. 17 El le-a zis: Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum? Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti. 18 Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”. Era normal ca ucenicii să fie trişti din cauza a ceea ce se întâmplase la Ierusalim? 

  

- Putem spune că era firesc să fie nefericiţi ca urmare a suferinţelor şi morţii lui Hristos, dar pe de altă parte problema lor izvora din faptul că ei nu puteau să vadă dincolo de realitatea imediată şi să aibă percepţia lucrurilor spirituale, a împlinirii planului lui Dumnezeu. Această deficienţă în a distinge planul superior al acţiunilor divine este normală pentru noi toţi, şi de aceea ne este greu să ne dăm seama cât de important este să dovedim credinţă în Cuvântul divin la fiecare pas pe care îl facem în viaţă. 

  

- Care era principala consecinţă a acestei atitudini de necredinţă a ucenicilor, aşa cum am citit în versetele anterioare? 

  

- Prin cuvinte directe, Scriptura spune că ucenicii erau trişti, deprimaţi, înfrânţi, abătuţi în cel mai înalt grad, aş putea spune că erau disperaţi şi fără să mai poată să iasă dintr-o astfel de stare. Dezamăgirea pe care au simţit-o a fost de natură să îi zdrobească cu totul, până acolo în care pierduseră orice nădejde. 

  

- Poate fi ceva bun într-o dezamăgire? Este normal să ajungem într-o astfel de situaţie? Există vreo soluţie de ieşire din impas? 

  

- În mod normal nu putea ieşi nimic bun dintr-o dezamăgire, rezultatul fiind o adâncire tot mai mare în mlaştina confuziei şi disperării existenţiale pe care sub o formă sau alta o simţim cu toţii aici pe pământ. Dezamăgirea este sigură atunci când nu urmăm planul lui Dumnezeu sau când priceperea noastră este limitată din cauza lipsei de credinţă şi de studiere a Cuvântului divin. Totuşi există soluţii de ieşire din impas şi de compensare a dezamăgirilor pe care le întâmpinăm de-a lungul vieţii, inclusiv în relaţie cu Dumnezeu. 

  

- Să fii dezamăgit de Dumnezeu! Cum se poate un asemenea lucru? Cum putem ajunge să nu mai avem încredere în Creatorul nostru? 

  

- Ori de câte ori nu ne vom ancora viaţa în Cuvintele Scripturii, dezamăgirea va fi sigură în relaţia pe care ar trebui să o avem cu Dumnezeu, rezultatul fiind întotdeauna concretizat prin pierderea credinţei. Chiar dacă nu vom avea tăria să mărturisim un astfel de lucru, el va fi experimentat şi de aceea este esenţial să avem un remediu eficient împotriva unor astfel de situaţii, pentru a evita înstrăinarea de Dumnezeu. 

  

- De aceea, să citim din Luca 24: 25 -27 „Atunci Isus le-a zis: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii! 26 Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa? 27 Şi a început de la Moise, şi de la toţi prorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.”. Ce soluţie a furnizat Domnul Hristos pentru situaţia în care se găseau ucenicii? 

  

- Soluţia furnizată de către Domnul Hristos este valabilă pentru toate situaţiile de dezamăgire sau necredinţă. Astfel, prin intermediul studiului Sfintelor Scripturi, a rezultat imediat tot planul lui Dumnezeu cu privire la Mesia, iar suferinţele, moartea şi învierea Sa apăreau cu o claritate ce nu putea fi pusă la îndoială. De îndată ce Biblia a fost deschisă fără prejudecată, adevărul a ieşit imediat la lumină, iar ucenicii au înţeles că totul era deja prevăzut de către Dumnezeu, nimic nu era la întâmplare, şi la fel de sigur cum a murit Hristos, El urma să învie şi să meargă la tronul Celui Veşnic. 

  

- Să citim o altă experienţă redată în Faptele  Apostolilor 10: 9 – 13 „A doua zi, când erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea. 10 L-a ajuns foamea, şi a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. 11 A văzut cerul deschis, şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ. 12 În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului. 13 Şi un glas i-a zis: Petre, scoală-te, taie şi mănâncă.”. Cum a apărut pentru Petru această poruncă divină de a se hrăni în viziune cu alimente necurate? 

  

- Cu siguranţă că Petru nu putea să accepte ideea de a se hrăni cu alimente necurate, în conformitate cu cele descoperite lui Moise. Fiind o viziune, înţelesul era spiritual, dar ideea centrală este că Petru a fost provocat să gândească dincolo de limitele culturii din care făcea parte, lucru care nu era nici simplu şi nici uşor. 

  

- Să citim mai departe ce a urmat „14 Nicidecum, Doamne, a răspuns Petru. Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat. 15 Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat. 16 Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer.”. Ce anume fusese curăţat de Dumnezeu şi nu trebuia să fie numit ca fiind necurat de către Petru? 

  

- Aşa cum se poate citi în continuare, Petru avea probleme în ce priveşte transmiterea mesajului Evangheliei mântuirii prin Isus Hristos către cei ce nu erau evrei. Comunitatea celor credincioşi era în primejdie de a ignora lucrarea pe care Dumnezeu începuse să o facă printre neamuri. Astfel, inimile multor oameni ce nu erau iudei fuseseră deja pregătite să primească Evanghelia, dar biserica nu era în stare să distingă oportunitatea ce i se oferea prin providenţa divină. 

  

- Putem spune că acest lucru era datorat, ca şi în cazul ucenicilor ce mergeau spre Emaus, unei lipse de discernământ spiritual? Situaţiile erau similare sau nu? 

  

- Aşa cum ucenicii nu putuseră să vadă semnificaţia împlinirii planului lui Dumnezeu prin viaţa, moartea şi învierea lui Isus Hristos, tot astfel în cazul de faţă ei nu puteau să înţeleagă lucrarea pe care o aveau de făcut, de transmitere a Evangheliei către întreaga lume. Primejdia era ca în ciuda lucrării providenţei divine, ei să lase ca ocaziile să treacă, împiedicând derularea planului lui Dumnezeu pe acest pământ. 

  

- Care era principala cauză a unei astfel de atitudini? Din ce izvora ea şi cum putea fi tratată? 

  

- Cauza se regăsea în lipsa unei credinţe autentice în Cuvântul lui Dumnezeu şi deopotrivă în lipsa lor de înţelegere a ceea ce fusese scris mai dinainte pentru pregătirea lucrării viitoare. Soluţia nu putea fi alta decât întoarcerea la Scriptură într-un mod lipsit de prejudecată, deopotrivă cu sesizarea oportunităţilor oferite de către Dumnezeu.  

  

- Putem să spunem că dacă ucenicii ar fi avut o bună cunoaştere a Scripturii, nu ar fi ajuns într-o astfel de situaţie, de a neglija lucrarea faţă de întreaga lume? 

  

- Ucenicii aveau o cunoaştere a Scripturii preluată de la farisei, care era nu era conformă cu ceea ce Dumnezeu intenţionase să comunice prin Cuvântul Său. Ei aveau deprinderi greşite de interpretare a textului biblic, ignorând înţelesul direct, clar şi lipsit de speculaţii inutile, care se desprindea din scrierile sfinte. Metoda lor de studiu era greşită şi de aceea ei trebuiau să fie corectaţi pentru a înţelege planurile lui Dumnezeu. 

  

- Să vedem rezultatul imediat a ceea ce s-a întâmplat după ce Petru a primit planul divin de predicare a Evangheliei către întreaga lume: „44 Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. 45 Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri. 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu.” Ce putem spune despre revărsarea Duhului Sfânt de îndată ce s-a dovedit credinţă în Evanghelia mântuirii? 

  

- Semnul dat de Dumnezeu a fost clar şi fără putinţă de a fi pus la îndoială, prin faptul că Duhul Sfânt a fost dăruit sub forma darurilor spirituale ce fuseseră manifestare în Ziua Cincizecimii. Petru a înţeles imediat că lucrarea de predicare a Evangheliei nu trebuia să fie condiţionată de trecerea la iudaism şi că legământul încheiat de către Isus Hristos se referea la salvarea întregii lumi. Cred că în acele clipe a înţeles mai bine cuvintele spuse de Ioan Botezătorul: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.”. 

  

- Prin urmare, să citim şi următoarele versete „47 Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi? 48 Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos.”.  A fost utilă această lecţie pentru Petru? 

  

- Mai mult ca sigur că Petru a înţeles că lucrarea Evangheliei avea să fie distinctă de iudaism, iar atunci când apostolul Pavel avea să intervină în favoarea creştinilor dintre neamuri, el avea să fie alături de cei care primiseră botezul fără a mai trece la respectarea rânduielilor mozaice. 

  

- Să citim acum despre o altă situaţie legată de modul în care oamenii au ales să creadă cuvintele lui Dumnezeu şi vom citi din Fapte 17: „10 Fraţii au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Berea. Când au sosit, au intrat în sinagoga Iudeilor. 11 Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.”. Ce anume se descoperă prin atitudinea lipsită de prejudecată a evreilor din Berea în a primi Evanghelia lui Hristos? 

  

- Pavel nu a făcut altceva decât să aplice metoda folosită de Isus Hristos faţă de ucenicii care mergeau către Emaus. El pur şi simplu a luat Biblia şi a arătat textele care făceau trimitere la jertfa, moartea şi învierea Sa. Deopotrivă, Pavel a prezentat şi planul de predicare a Evangheliei către întreaga lume, lucru care se întâmpla chiar sub ochii lor, cu apelul de a se alătura celor care primeau răscumpărarea în Isus Hristos. 

  

- De ce aceşti evrei aveau „o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic”? Există mai multe categorii de oameni ce pretind a crede în Dumnezeu? 

  

- În principiu există două categorii de oameni: cei care cred şi cei care nu cred cuvintele lui Dumnezeu. În cazul de faţă, vedem cum cei din Tesalonic nu au crezut Evanghelia, dar nici nu au căutat să vadă dacă au dreptate sau nu. Este un lucru des întâlnit, ca oamenii să reacţioneze cu violenţă faţă de ceea ce nu cunosc, dar fără a cerceta dacă lucrurile sunt justificate sau nu pentru o astfel de atitudine. Însă iudeii din Berea au dovedit un model de credinţă autentică, prin faptul că au studiat Biblia pentru a vedea dacă într-adevăr lucrurile erau conform cu ceea ce Pavel le predica. 

  

- Să citim acum din Proverbe 2: 1-6 „1 Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învăţăturile mele, 2 dacă vei lua aminte la înţelepciune, şi dacă-ţi vei pleca inima la pricepere; 3 dacă vei cere înţelepciune, şi dacă te vei ruga pentru pricepere, 4 dacă o vei căuta ca argintul, şi vei umbla după ea ca după o comoară, 5 atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. 6 Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.”. La ce fel de înţelepciune se referă aceste versete? 

  

- Din simpla citire a acestor versete se înţelege că înţelepciunea adevărată nu este nimic altceva decât „cunoştinţa de Dumnezeu”, care simbolic mai este numită ca fiind „frică de Domnul”. Însă există o condiţie obligatorie, şi anume de a o căuta cu tenacitate, asemenea unei comori de mare valoare. Trebuie bine înţeles faptul că valorile spirituale nu sunt cu nimic mai prejos decât cele materiale, pe care ni le dorim cu toţii. Mai mult chiar, valorile spirituale sunt eterne şi au ataşate făgăduinţa vieţii veşnice. 

  

- Care ar fi metoda dobândirii acestei înţelepciuni, ce se concretizează prin cunoaşterea de Dumnezeu? 

  

- Chiar din aceste cuvinte se deduce cu uşurinţă faptul că înţelepciunea autentică se obţine prin primirea, păstrarea, memorarea şi însuşirea cuvintelor lui Dumnezeu, pe care le găsim într-un loc sigur, adică în Sfintele Scripturi. Dar pentru aceasta este necesar să adăugăm perseverenţă, rugăciune şi o dorinţă fierbinte de a o dobândi. Biblia se descoperă doar celor care sunt căutători ce nu se dau bătuţi până nu ajung la lucrul pe care şi-l doresc cu pasiune. 

  

- Cu alte cuvinte, un studiu biblic superficial sau chiar documentat, dar fără a dovedi pasiune, sârguinţă, rugăciune şi tenacitate, nu va aduce în cele din urmă nici un folos real? 

  

- Există o binecuvântare în orice fel de studiu biblic, dar aici vorbim despre însuşirea comorii cereşti, a acelei cunoştinţe de Dumnezeu ce te transformă încât ajungi să fii o fiinţă nouă, gata de a fi luată în Împărăţia veşnică. Să nu facem greşeala de a trata Biblia ca pe o simplă carte, fiindcă nu este aşa. Ea este revelaţia cuvintelor dătătoare de viaţă ale lui Dumnezeu, capabile să ne preschimbe după chipul Său, fiindcă în Scriptură ne este descoperită Evanghelia mântuirii prin Isus Hristos, cea mai de seamă comoară din toate timpurile şi din toate veacurile. 

  

- Cum se pot înţelege următoarele cuvinte ale Mântuitorului din Matei 4: 4 „Drept răspuns, Isus i-a zis: Este scris: Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”? Ce legătură ar putea exista cu studierea cuvintelor lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi? 

  

- Legătura este directă, în sensul în care cuvintele Scripturii sunt asemenea alimentelor pe care le consumăm, deoarece au capacitatea de a ne zidi spiritual aşa cum hrana ne furnizează elementele esenţiale pentru corpul nostru. Prin asimilarea învăţăturilor lui Dumnezeu, a Evangheliei Sale, noi suntem întăriţi interior pentru a putea dovedi asemănarea cu Creatorul nostru în viaţa de zi cu zi. De aceea, noi nu trebuie să ne limităm doar la aspectele fizice ale vieţii, ci trebuie să includem o hrănire consistentă cu Evanghelia mântuitoare descoperită în Scriptură. 

  

- Există o fericire ataşată studierii Cuvântului lui Dumnezeu aşa cum citim din Apocalips 1: 3 „Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!”. În ce constă ea? 

  

- Bineînţeles că există o fericire ce întrece orice altă bucurie pe care am putea să o avem, atunci când gustăm din puterea regeneratoare a lui Dumnezeu, împărtăşită prin intermediul cuvintelor Sale, când vezi transformarea lăuntrică datorată hrănirii cu învăţăturile Sale dătătoare de viaţă şi când chipul lui Hristos începe să devină al tău. Să mă exprim mai direct, fiindcă aici nu este vorba de un joc al imaginaţiei, atunci când dovedim credinţă în Dumnezeu viaţa noastră se schimbă în sensul cel mai concret al cuvântului. 

  

- În acest sens, să citim Ioan 5: 39 „ Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.”. Care este subiectul central al Sfintelor Scripturi? 

  

- Cu siguranţă că subiectul central nu poate fi altul decât „mărturia lui Isus Hristos”. Evreii aveau tot felul de metode de studiu biblic, pornind de la ideea că în ele este cuprinsă viaţa veşnică. Realitatea este că oricât de înalte ar fi învăţăturile biblice, ele nu pot oferi prin ele însele viaţa lui Dumnezeu, ci ele sunt doar o mărturie, o trimitere către Cel care ne poate oferi acest dar, adică spre Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, Mântuitorul nostru. De aceea, orice studiu biblic autentic ne va conduce la o relaţie vie cu Persoana Sa. 

  

- Cred că una dintre cele mai frumoase descoperiri ale lui Isus Hristos o avem în Isaia 53: 4-6 „4 Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. 5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. 6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.”. Ce putem spune despre mesajul ce ne este adresat prin aceste cuvinte? 

  

- În doar câteva versete avem expusă taina mântuirii prin substituţia lui Hristos în ce priveşte aplicarea dreptei judecăţi nimicitoare a lui Dumnezeu împotriva noastră, a celor păcătoşi. Aceasta este Evanghelia, adică faptul că Fiul Său a murit în locul nostru, pentru ca noi să beneficiem de binecuvântarea vieţii veşnice. Atunci când realizăm acest lucru, o schimbare se va produce în interiorul nostru şi transformarea după chipul Său va începe să se manifeste în noi. 

  

- Să privim acum lucrarea binecuvântată pe care Isus Hristos a desfăşurat-o în timpul vieţii Sale de pe acest pământ din Matei 4:23-25: „23 Isus străbătea toată Galilea, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era în norod. 24 I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi; şi El îi vindeca. 25 După El au mers multe noroade din Galilea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudea şi de dincolo de Iordan.”. Cum am putea să expunem în câteva cuvinte lucrarea pe care a desfăşurat-o Fiul lui Dumnezeu pe pământ? 

  

- Cuvântul cheie în înţelegerea mântuirii este cel de „vindecare”. În acest sens avem în vedere deopotrivă partea fizică şi cea spirituală, fiindcă noi avem nevoie să fim trataţi de toate relele ce au decurs în urma căderii în păcat. Fără Isus Hristos vom fi pierduţi pentru vecie, dar împreună cu El vom fi vindecaţi şi transferaţi în Împărăţia cea veşnică. Prin credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu noi dovedim o înţelepciune ce ne va conduce afară din această lume plină de manifestările păcatului, în care bolile şi chinurile de tot felul sunt la ordinea zilei. Prin credinţă în Isus Hristos vom fi luaţi din această „zonă crepusculară” a amestecului dintre bine şi rău, în care răul apare sub eticheta binelui, iar binele ni se pare a fi ceva rău. Luând aminte la mărturia Scripturii vom fi transformaţi pentru eternitate. 

  

- Prin urmare, ce înseamnă să urmezi pe Dumnezeu şi să dovedeşti credinţă, chiar şi în clipele când se pare că totul este lipsit de speranţă sau chiar pierdut?  

  

- Acest lucru presupune să cunoşti Cuvântul Său, să-l studiezi într-o manieră vie şi transformatoare, să te raportezi la Persoana descoperită prin intermediul său, adică la Isus Hristos, şi să fii preschimbat după chipul Său. Adică înseamnă să fii înţelept pentru eternitate! 

Referinţă Bibliografică:
Biblia il descopera pe Isus Hristos / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 246, Anul I, 03 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!