Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Modele > Mobil |   


Autor: Boris Mehr         Publicat în: Ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Ben Corlaciu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ben Corlaciu – poet necunoscut? 
  
Ben ( Benedict) Corlaciu s-a născut la 6 martie 1924, la Galaţi şi a murit la 15 iunie 1981, la Paris. A studiat la Bucureşti, absolvind Facultatea de Litere şi Filozofie, a fost redactor la revistele „Albatros” ( cu Geo Dumitrescu şi Dinu Pillat), „ Flacăra”, iar în 1975 s-a stabilit în Franţa. Pentru a-şi aduce familia a fost nevoit să facă o grevă a foamei, în faţa Ambasadei române din Paris şi a reuşit. Poet, prozator, traducător, menţionat şi de GF. Călinescu, el este un nume practic necunoscut la noi, deşi ar merita să fie citi şi cărţile sale reeditate. În 1969 a apărut la Editura pentru Literatură , volumul- antologie „Poezii”, cu o prefaţă de Laurenţiu Ulici. Cunoscutul critic a ştiut să prezinte, cu elogii meritate, valoarea operei poetului. El a reţinut şi versuri care încântă – „ Sunt un munte fugit în pământ/m-am întors în fântânile mele de rocă bătrână/prea se căţăraseră mulţi pe umerii mei/prea multe tălpi mi-astupaseră stelele cu bătături de ţărână”. De asemenea – „ Frunzele vremii întoarce-le/toamnă, când intră în carte mioarcele/toamnă sărută-le, toamnă, deschide-le/pământul când stau şi-l ascultă gravidele/ să vezi tu atunci cum mai ard vetrele/ s-auzi cum mai cântă cerbii şi pietrele/să simţi cum în inimă se desfac drupele/ pentru la anul, când vine copilul cu vinul şi cupele”. Original, arghezian sau bacovian, prin stil, dar de o factură existenţială proprie ( Corlaciu nu este nici evlavios, nici nu ... blestemă), poetul are versuri memorabile – „ În locul ochilor tăi indieni/ a răsărit într-o noapte o cârciumă scundă” ... „hei, tatăl meu, beţivul, taciturnul/tavernelor, vierul Cerului” ... „Vinul curgea ca un cântec de moarte” ... ” Frigurile bălţilor în noi au crescut/ ca o trestie, ca un păcat” ... ”Sunetul ciorapilor tăi de mătase/ amintindu-mi de sunetul roşcovelor toamna, poleite de vânt”, ş.a. Este ciudat, cum de asemenea versuri au putut să apară în mare parte după 1945, când mulţi confraţi, dintre cei nearestaţi sau care nu s-au refugiat în Vest, se întreceau în osanale, timp de patru decenii şi mai bine, aduse conducătorilor PCR, sistemului socialist, etc. Poetul este chiar un revoltat, iată ce scria în 1967 – „ Plini de strigăte bolnavi de strigăte/ne scărpinăm de gardul aşteptărilor/cad de pe noi numai strigăte/ se scutură cojile marilor strigăte arse/în noi printre aripi întoarse din drum”. Astăzi, unii poeţi chiar foarte buni se afişează ca potenţiali dizidenţi, caută explicaţii pentru compromisurile făcute. Ben Corlaciu a scris cum a vrut, iar când nu s-a mai putut a plecat. Iar opera sa este încă necunoscută, nerecunoscută. Păcat, au trecut 30 de ani de la plecarea sa în nefiinţă, va trebui readus în memoria noastră. 
  
BORIS MARIAN 
  
Opera lui Ben Corlaciu 
  
• Tavernale, Bucureşti, 1941;  
  
• Pelerinul serilor, Bucureşti, 1942;  
  
• Arhipelag, Bucureşti, 1943;  
  
• Manifest liric, Bucureşti, 1945;  
  
• Moartea lângă cer, Bucureşti, 1946;  
  
• La trântă cu munţii, Bucureşti, 1949;  
  
• Candidatul, Bucureşti, 1950;  
  
• Timpii de aur, Bucureşti, 1951;  
  
• Pâinea păcii, Bucureşti, 1951;  
  
• Noaptea de la Ipoteşti: două episoade, Bucureşti, 1957;  
  
• Cazul doctor Udrea, Bucureşti, 1959;  
  
• Baritina, Bucureşti, 1965; ediţia (Când simţi cum moare vântul), Bucureşti, 1972;  
  
• Poezii, Bucureşti, 1969;  
  
• Poeme florivore, Bucureşti, 1972;  
  
• Starea de urgenţă, Bucureşti, 1972;  
  
• Strigoaica şi casa nebună, Bucureşti, 1973;  
  
• Arcul biologic, Cluj Napoca, 1974;  
  
• Tout espoir sera puni, traducere de Maura Barbul, Paris, 1984.  
  
Traduceri 
  
• Isadora Duncan, Viaţa mea, Bucureşti, 1946 (în colaborare cu Geo Dumitrescu);  
  
• Lehel Szeberenyi, Se urnesc munţii, Bucureşti, 1954 (în colaborare cu Francise Munteanu);  
  
• Antoine de Saint-Exupery, Micul Prinţ, prefaţă de Eugen Schileru, Bucureşti, 1962;  
  
• Leon Negruzzi, Extraordinarele aventuri ale lui Rodolphe Durant. Gangsterul. Politicianul, Bucureşti, 1974 (în colaborare cu Dana Konya-Negruzzi). 
  
Ben Corlaciu - Efigii în ceara În parcul acela imens, într-o seara,  
  
oamenii vineţi, fără plămâni,  
  
scriau lapidar, cu ambele mâini,  
  
un cuvânt pe un petec de ceara. 
  
Cuvântul acela suna: ftizie. 
  
Fiecare însa-l scria diferit,  
  
cu acelaşi condei de lemn înnegrit 
  
si-aceeaşi nesănatoasă beţie. 
  
Cei ce-aşteptau sa le vina rândul 
  
mureau fără cei dinaintea lor. 
  
Ca un pumnal, condeiul 
  
se îndreptă spre pieptul tuturor,  
  
în locul plămânului sec, străpungându-l. 
  
Când oamenii vineţi piereau,  
  
umbrele lor, aiurând, se-ntorceau 
  
în sanatoriul din parcul imens şi gol. 
  
Joc de Hydrargir 
  
Pat îmi făcusem din masa aceea, grea,  
  
pentru adormire după crugul zilelor. 
  
În ultimul pahar dansul bacililor 
  
ca un exod lunar se arcuia. 
  
Cântecul violei în pieptul osos 
  
se înăbuşea murind cu plămânii,  
  
mai palida, uscata, pielea mâinii,  
  
pe ultimul pahar, tremura. 
  
Cei din urma prieteni, bacilii, scânceau 
  
lugubra melodie a ultimei toamne: 
  
acompaniindu-i, gura mea, Doamne,  
  
te înjura şi ochii, demenţi, râdeau. 
  
Mercurul termometrului spart se scălda 
  
în vinul închegat al ultimei nopţi - 
  
în sângele altei neîndurate morţi. 
  
Sfârşitul, îndepărtatul sfârşit, zăbovea 
  
prin aluviunile coastelor rărite. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Ben Corlaciu / Boris Mehr : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 349, Anul I, 15 decembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Boris Mehr
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!