Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Mihai Leonte         Publicat în: Ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012        Toate Articolele Autorului

Beldie martor ocular
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
BELDIE MARTOR OCULAR  
  
Imediat după proclamarea republicii populare s-au început mari acţiuni pentru ca ţăranii să se înscrie în gospodăriile colective G.A.C. Dar zona din jurul oraşului nu era propice pentru colectivizare şi nici ţăranii nu se înghesuiau să se înscrie. Problema mare era însă strângerea de alimente la magaziile statului pentru hrana muncitorilor din oraşe aşa numitele cote obligatorii. Astfel că se organizau acţiuni de obligare a predării cotelor către statul devenit al muncitorilor şi ţăranilor. Cei care munceau în fabrici sau uzine erau trimişi la sate pentru a sprijini acţiunile noilor comunişti. Printre muncitori erau infiltraţi securişti care aveau rolul de supraveghere şi raportare a tot ce se întâmpla la aceste acţiuni. Duminicile deveneau pentru muncitori zile de lucru, iar pentru ţărani un adevărat calvar. Moş Lică fiind angajat ca paznic la combinatul forestier era chemat la fiecare acţiune din satele apropiate oraşului. Moş Lică însă avea un fel de apropiere de cei care lucrau în combinat dintre săteni şi când afla de astfel de plecări la sate îşi anunţa cunoscuţii. Ce puteau face ţăranii în această situaţie? Duminica nu mai era nimeni prin satul care trebuia vizitat. Toată lumea mergea la biserică sau se duceau cu vitele la păşunat cu toată familia. Era un fel de protest tacit al ţăranilor. În momentul când apăreau camioanele de la oraş cu steaguri şi fel de fel de cântece ce preamăreau noua conducere a statului român. Dacă cei veniţi se aflau într-o parte a satului, în partea cealaltă se organizau fel de fel de busculade sau incendii şi astfel toată lumea se îndrepta spre acel loc. Dar în zilele următoare aveau loc descinderi prin sat şi erau ridicaţi de către miliţieni unele persoane vizate sau turnate de alţi consăteni. Securitatea şi miliţia recruta dintre cei mai săraci informatori şi astfel se produsese o ruptură între locuitorii satelor. Se atrăgeau săracii şi muncitorii să se înscrie în partidul comuniştilor cu toate că se numea partidul muncitoresc. Acestora li se ofereau diverse funcţii pe care nici nu le visau în alte condiţii. La urechile comuniştilor ajungeau informaţiile despre ce le spunea moş Lică sătenilor. A fost chemat la securitate şi la partid fiind sfătuit să nu mai informeze pe săteni despre acţiunile ce aveau să se desfăşoare. Dar asta nu însemna că acţiunile nu vor continua. Sătenii se obişnuiseră cu astfel de acţiuni. Mulţi nu s-ar fi supărat dacă acele cote ar fi fost stabilite corect de către sfaturile populare de atunci. În conducerea acestora erau aduse persoane din alte localităţi trimise de partid. Acestea nu cunoşteau situaţiile din satele respective şi erau puşi de multe ori în faţa unor mari erori pe care însă nu încercau să le repare fiind mereu sub ochiul securităţii. Nimeni nu ştia care era omul securităţii. Acesta era mascat de nici nu-ţi trecea prin cap. Se deghizau chiar şi în cerşetori. Oamenii nu ştiau asta şi îşi vărsau necazurile vorbind împotriva regimului. Peste ceva timp se trezeau chemaţi la sfatul popular sau chiar la raionul de partid. Totul depindea de ce scrisese în raportul său informatorul respectiv. Comisiile de stabilire a cotelor aveau incluşi în ele aşa zişii ţărani săraci proveniţi chiar din satul respectiv. Când se ajungea la gospodăria ţăranului mijlocaş, unul din membrii comisiei se urca în podul casei pentru a evalua ce avea respectivul în pod; porumb, grâu sau alte cereale şi se stabilea o anumită cantitate de produse ce trebuiau livrate obligatoriu la magazia statului. Scenele de oponenţă ale sătenilor nu erau singulare şi se manifestau de foarte multe ori violent. Femeile se boceau ca după mort, iar copiii plângeau şi ţipau făcând o hărmălaie greu de stăvilit. Dar echipele nu ţineau cont de asta îşi continuau ceea ce aveau stabilit. Chiaburii aveau parte de un tratament şi mai dur. Erau declaraţi chiaburi toţi cei care posedau mai mult de cinci hectare de pământ. Astfel că mulţi erau nedreptăţiţi fiindcă aveau familii numeroase şi astfel li se luau şi acea bucată de mămăligă de la gura copiilor. Ziarele vremii scriau că muncitorii s-au înfrăţit cu ţăranii, iar tot ce se petrecea era scris ca acţiuni de fraternizare a ţărănimii cu muncitorii. 
  
Corespondenţii teritoriali ai Scânteii satelor scriau astfel de articole şi fiecare ţăran era obligat să fie abonat la un astfel de ziar. Metoda a fost folosită şi de regimul lui Ceauşescu după anii 1980, căci tovarăşul a dat dovada de o mare ambiţie în a colectiviza Dobrogea în anii 1950. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Beldie martor ocular / Mihai Leonte : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 396, Anul II, 31 ianuarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Leonte
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!