Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Versuri > Ipostaze > Mobil |   


Autor: Boris Mehr         Publicat în: Ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

Bavaria

 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!







Bavaria







Avaria din Bavaria îmi produse caria,



Când la doctor mă dusei, Zevedei



Era de faţă, dar eu ce întreb aici?



Se preumblă licurici ba în sâmge, ba-n gâtlej,



Să trăiască Dej şi Clej, n-am aflat eu, n-am aflat,



De există Rai şi Iad, ametist, rubin şi jad,



Eu cred doar că viaţa e VEŞNICIIEEE.



Ce-mi sunt azi Bavaria, Asia şi CARIA?



Doamne , noi nu-mbătrânim,



Scriem şi murim puţin.



Visezi cai verzi pe pereţi,



Dar pereţii sunt egreţi, zboară,



Ei plutesc în aer, dincolo eşti numai tu,



Caii verzi închişi, tatoo.







Nave fantomă bântuie prin sufletele noastre,
Uneori nici nu le vedem,
Unii pleacă, se-ntâmplă, cu ambulanţa,
Alţii cu un Boeing păgubos.
Ca zăpada de primăvară ne topim,
Vom lăsa ghioceii în urmă?
Fotografiile se-ngălbenesc, unele
Se regăsesc la gunoi.
Îţi vorbesc, micul cenotaf din lemn brun,
Emoţia se desprinde din umbre, există?
Inelul de aur se schimbă în fier, apoi în rugină.
Cascadele păstrează un secret în ciuda monotoniei,
La fel, unele poeme, ascund o mare durere.
Admir pe cei ce tăinuiesc teama de moarte.
Ne temem, deşi repetăm că nimic nu e veşnic,
Ba totul e veşnic, doar se transformă şi cuvintele
Fac la fel, te iubesc, spun, apoi, mai ştii?
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... .
Dragostea este a celui ce pierde,
Plângi în zadar, copile, sunt certe
Stigmatul iubirii ascuns sub cămaşă,
Sărutul din miezul de noapte malgaşă.
Prea multe mizerii se plimbă pe Net,
Dar cine respinge un gest, un buchet?
Cum o mai duci, prietene? Bine.
Sub bine se poate ascunde o ruşine
Ori o durere, morţi aparente,
timide fiinţe,mereu alergente,
iubesc, cine ştie, iubesc cu ardoare,
dar mă ascund, labirinturi,culoare,
mă pierd peste tot, dar cel care pierde
iubeşte mai mult, are semnele certe.
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ..
O piatră palidă vorbeşte în versuri,
Sunt dealuri ce ne spun doar poeme,
Pereţii mint, sunt trufaşi, ca şefii,
Lăuntric cerul se deschide devreme.
Există vieţi fumegătoare, fiori,
Poţi să te pierzi în ele ca-n haos,
Există călători mai morţi decât morţii,
Iubito, hai s-alergăm pe lângă tren.
Trăit-am multe vieţi, dar am minţit
Prea des, am mituit şi moartea şi viaţa,
Cineva face focul în locul meu,
În urma noastră ard luceferi.
Curge aurul din ghitare, chiar pianul
Este mai nobil, în el ne vom iubi.
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
Be lăudăm că o ducem bine,
Ok, foarte bine, ok, ok,
Nu ne dor capul, nici fundul, burta,
Nu tuşim, nu avem chestiuni de familie, ok!
Iar valurile mării cresc, suntem corăbioare,
E bine, strigă unul şi dispare, ce mai faci?
Cine răspunde? Albatroşii plutesc calmi,
Anunţă furtuni, în ce să credem?
Fie, Dumnezeu, dar calea e lungă.
Se-aude muzica lui Chopin.
E mută mătuşa? Ţine cârma şi creierul
Să-ţi fie treze, zâmbeşte cu dispreţ,
Dincolo te aşteaptă fecioare.
Pentru josnicia în care trăim era nevoie de Dumnezeu, altfel tuşim, pentru iubirile neîmplinite era nevoie de Dumnezeu, poate iubim, pentru copiii noştri nevinovaţi este nevoie de Dumnezeu, ştim. Unde alergăm? Pe picioare, pe genunchi, pe burtă, nopţile ne ascund chipul, strigăm, nu ne auzim inima, ziua se uită mirată,cheile s-au pierdut, Tablele Legii s-au spart, stăm spate-n spate, ce nuntă mare, fără miri. Ce carabină, care duşmani? Tribul păsării de fier,ochii lor sunt de piatră. Lumea e tot mai nelumească. Din spaimă se naşte curajul,din moarte nemoartea. E rece pământul, mai aveam de spus ceva, Doamne.
Privesc copacul, el se uită la mine,„ Ce cauţi aici?”,întrebăm în acelaşi timp. Un porumbel ne urmăreşte cu coada ochiului. Doar astfel înţeleg rolul meu în natură. Restul sunt frunze, pene, vorbe, valuri, timp.
Sunt obosit să mai pierd. Ba nu mă loghez,ba alunec pe gheaţă. Nimic nu are rost,zice prostul. Nimic nu iese bine, ruşine. O uşă în viaţă. Totul pare prea uşor ori prea greu. Gândeşti dihotomic, dihanie. Rateul ca formă de viaţă.
Să nu te-ntorci cu spatele la mine, tu, Poesie, rime reci,sublime. Nu părăsesc nici crez, nici jurăminţi, tu nu mă minţi. În tot ce mă-nconjoară e un abur îmbătător şi totodată sacru, de braţul nevăzut mă sprijin, iubita mea, gheişă de prestigiu. Să te înşel? Doar timp destul să-mi dai, sunt iadul,nici tu nu eşti rai. Din nuntă-n nuntă am ajuns la mal, de-aici voi fi drumeţ astral. Mă voi iubi cu Venus, Andromeda, luând şi locul Zevsului cu Leda, mă vor pândi diavolii din ceruri, ei spun că-s îngeri, nu spun adevăruri.
Dacă plecăm spre nicăieri.
Să ne alegem un loc dulce
Cu piersici, mere, prune, peri,
Pe unde diavolul ne-o duce.
Că doar am fost neruşinaţi,
Iubind şi preacurvind mereu
şi am băut cu alţi fârtaţi
şi L-am minţit pe Dumnezeu.
Ba am mai scris şi versuri gri,
Nici albe şi nici negre, vai,
Rimând pe ygrec cu Bruce Lee
Poeţii n-au ce face-n rai.
Mimând DADA,avangardism
Am fost şi clovni şi spectatori,
n-am fost bolnavi de autism,
noi am murit de multe ori.
DADA, durere crispată,
Contrariul contrariului, x,
Nisipului visului, pată
De pix.
Roata de bicicletă, Duchamp,
Richard III voia doar un cal,
DADA i-l dărui cu tam-tam,
Bal, bal, Baal.
Alors qois? Apollinaire,
Top the topless, fuck,
Sora carităţii,monşer
Este-n ocean un colac.
Un papagal, un gagapal,
Toate se-aşează cum vrem,
Ne mai vedem, a fost epocal
Calul DADA prin vremi.
Ce construim noi aici ?
Un castel, o inimă, ceva ce pluteşte în aer.
Aţi văzut inimă plutind prin aer?
Eu nu, el – da. Am văzut inimi călcate cu cizmele,
Am văzut castele de copii dărâmate cu piciorul.
Am văzut cai bătuţi până la moarte,
Ca să nu spun de oameni.
De fapt prea sunt mulţi oameni,
Unde mergi, dai de oameni, tataie,
Te caută moartea acasă şi mata umbli cu tramvaiul.
Copii predaţi la Obiecte Pierdute,
Adulţi sorbind cu nesaţ ultima sticlă de votcă
Înaintea plecării spre Iad, Rai, ştie naiba.
La ce ajută poezia? La nimic, nici la nuntă,
Doar ca un intermezzo. De bază sunt bucătarul şef
şi orchestra, ce i-aş pupa eu pe frunte,
lipindu-le un poem de St.O. Iosif.
Nici iubita nu se împacă bine cu poezia,
Ba n-are timp, ba scrie şi ea, tot nu are timp.
Iar poetul umblă pe podurile Senei,
Să se arunce sau ba?
Ciudată este dragostea noastră,
Nu ne vedem niciodată, ca doi orbi
Închinându-se la aceeaşi icoană,
Îmi lipesc urechea de calculator,
Aud voci, Orfeu, Euridice?
Absenţă umilitoare sau nu?
Spaţiul seamănă cu un uter ori cu o deltă.
Ne zărim printre trestii, unde e fiica Faraonului?
Prin transparenţă vom ajunge pe un tărâm mirific
Acolo te voi întâlni, te voi lua în braţe.
A trecut un secol, mi-ai spus,
Mai mult decât trecerea prin Sinai.
Trebuie doar să mergem înainte,
Nici un simţ nu e mort, frumuseţea, spaima, totuna.
Dă-mi mâna. Sub plapuma liniştii,
şarpele gândului neruşinat se strecoară şi caută.
Nu are mâini, dar apucă, nici picioare s-alerge.
Ochii viciului străpung întunericul ca două flăcări albastre.
Îţi aprind umerii, braţele, sânii, caută centrul plăcerii.
Părintele somnului veghează, echilibrul de mult s-a pierdut,
Ne-ntoarcem în haos, la capătul căruia
O nesfârşită oboseală ne aşteaptă matern.
Am visat că mi-au zburat toţi dinţii din gură,
Arătam ca dracu” şi era adevărat,
Unii se prăpădeau de râs,
Alţii spuneau , uite, bă, nişte dinţi pe cer,
Ăsta şi-a pus cerul în gură şi ne-a dat doar dinţii.
You are on it, le-am răspuns ca la Niuiorc,
E clar că motanul nu avea nimic contra păpuşii,
Asta înţeleseseră şi Alice cu Dinah,
Punţile sunt rupte, mormăi castorul,
Pronia cerească aşa a vrut.
Fără să jignesc din nou pe cineva,
m-am pus pe spart bănci în parc,noaptea,
să nu vadă nimeni,
cu tine voi scoate o proză bună, cred eu, dar aş prefera
să facem un copil
ori să-ţi fur o carte.







Nave fantomă bântuie prin sufletele noastre,
Uneori nici nu le vedem,
Unii pleacă, se-ntâmplă, cu ambulanţa,
Alţii cu un Boeing păgubos.
Ca zăpada de primăvară ne topim,
Vom lăsa ghioceii în urmă?
Fotografiile se-ngălbenesc, unele
Se regăsesc la gunoi.
Îţi vorbesc, micul cenotaf din lemn brun,
Emoţia se desprinde din umbre, există?
Inelul de aur se schimbă în fier, apoi în rugină.
Cascadele păstrează un secret în ciuda monotoniei,
La fel, unele poeme, ascund o mare durere.
Admir pe cei ce tăinuiesc teama de moarte.
Ne temem, deşi repetăm că nimic nu e veşnic,
Ba totul e veşnic, doar se transformă şi cuvintele
Fac la fel, te iubesc, un, apoi, mai ştii?
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... .
Dragostea este a celui ce pierde,
Plângi în zadar, copile, sunt certe
Stigmatul iubirii ascuns sub cămaşă,
Sărutul din miezul de noapte malgaşă.
Prea multe mizerii se plimbă pe Net,
Dar cine respinge un gest, un buchet?
Cum o mai duci, prietene? Bine.
Sub bine se poate ascunde o ruşine
Ori o durere, morţi aparente,
timide fiinţe,mereu alergente,
iubesc, cine ştie, iubesc cu ardoare,
dar mă ascund, labirinturi,culoare,
mă pierd peste tot, dar cel care pierde
iubeşte mai mult, are semnele certe.
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ..
O piatră palidă vorbeşte în versuri,
Sunt dealuri ce ne spun doar poeme,
Pereţii mint, sunt trufaşi, ca şefii,
Lăuntric cerul se deschide devreme.
Există vieţi fumegătoare, fiori,
Poţi să te pierzi în ele ca-n haos,
Există călători mai morţi decât morţii,
Iubito, hai s-alergăm pe lângă tren.
Trăit-am multe vieţi, dar am minţit
Prea des, am mituit şi moartea şi viaţa,
Cineva face focul în locul meu,
În urma noastră ard luceferi.
Curge aurul din ghitare, chiar pianul
Este mai nobil, în el ne vom iubi.
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...
Be lăudăm că o ducem bine,
Ok, foarte bine, ok, ok,
Nu ne dor capul, nici fundul, burta,
Nu tuşim, nu avem chestiuni de familie, ok!
Iar valurile mării cresc, suntem corăbioare,
E bine, strigă unul şi dispare, ce mai faci?
Cine răspunde? Albatroşii plutesc calmi,
Anunţă furtuni, în ce să credem?
Fie, Dumnezeu, dar calea e lungă.
Se-aude muzica lui Chopin.
E mută mătuşa? Ţine cârma şi creierul
Să-ţi fie treze, zâmbeşte cu dispreţ,
Dincolo te aşteaptă fecioare.





Pentru josnicia în care trăim era nevoie de Dumnezeu, altfel tuşim, pentru iubirile neîmplinite era nevoie de Dumnezeu, poate iubim, pentru copiii noştri nevinovaţi este nevoie de Dumnezeu, ştim. Unde alergăm? Pe picioare, pe genunchi, pe burtă, nopţile ne ascund chipul, strigăm, nu ne auzim inima, ziua se uită mirată,cheile s-au pierdut, Tablele Legii s-au spart, stăm spate-n spate, ce nuntă mare, fără miri. Ce carabină, care duşmani? Tribul păsării de fier,ochii lor sunt de piatră. Lumea e tot mai nelumească. Din spaimă se naşte curajul,din moarte nemoartea. E rece pământul, mai aveam de spus ceva, Doamne.
Privesc copacul, el se uită la mine,„ Ce cauţi aici?”,întrebăm în acelaşi timp. Un porumbel ne urmăreşte cu coada ochiului. Doar astfel înţeleg rolul meu în natură. Restul sunt frunze, pene, vorbe, valuri, timp.
Sunt obosit să mai pierd. Ba nu mă loghez,ba alunec pe gheaţă. Nimic nu are rost,zice prostul. Nimic nu iese bine, ruşine. O uşă în viaţă. Totul pare prea uşor ori prea greu. Gândeşti dihotomic, dihanie. Rateul ca formă de viaţă.
Să nu te-ntorci cu spatele la mine, tu, Poesie, rime reci,sublime. Nu părăsesc nici crez, nici jurăminţi, tu nu mă minţi. În tot ce mă-nconjoară e un abur îmbătător şi totodată sacru, de braţul nevăzut mă sprijin, iubita mea, gheişă de prestigiu. Să te înşel? Doar timp destul să-mi dai, sunt iadul,nici tu nu eşti rai. Din nuntă-n nuntă am ajuns la mal, de-aici voi fi drumeţ astral. Mă voi iubi cu Venus, Andromeda, luând şi locul Zevsului cu Leda, mă vor pândi diavolii din ceruri, ei spun că-s îngeri, nu spun adevăruri.



Dacă plecăm spre nicăieri.
Să ne alegem un loc dulce
Cu piersici, mere, prune, peri,
Pe unde diavolul ne-o duce.
Că doar am fost neruşinaţi,
Iubind şi preacurvind mereu
şi am băut cu alţi fârtaţi
şi L-am minţit pe Dumnezeu.
Ba am mai scris şi versuri gri,
Nici albe şi nici negre, vai,
Rimând pe ygrec cu Bruce Lee
Poeţii n-au ce face-n rai.
Mimând DADA,avangardism
Am fost şi clovni şi spectatori,
n-am fost bolnavi de autism,
noi am murit de multe ori.
DADA, durere crispată,
Contrariul contrariului, x,
Nisipului visului, pată
De pix.
Roata de bicicletă, Duchamp,
Richard III voia doar un cal,
DADA i-l dărui cu tam-tam,
Bal, bal, Baal.
Alors qois? Apollinaire,
Top the topless, fuck,
Sora carităţii,monşer
Este-n ocean un colac.
Un papagal, un gagapal,
Toate se-aşează cum vrem,
Ne mai vedem, a fost epocal
Calul DADA prin vremi.
Ce construim noi aici ?
Un castel, o inimă, ceva ce pluteşte în aer.
Aţi văzut inimă plutind prin aer?
Eu nu, el – da. Am văzut inimi călcate cu cizmele,
Am văzut castele de copii dărâmate cu piciorul.
Am văzut cai bătuţi până la moarte,
Ca să nu spun de oameni.
De fapt prea sunt mulţi oameni,
Unde mergi, dai de oameni, tataie,
Te caută moartea acasă şi mata umbli cu tramvaiul.
Copii predaţi la Obiecte Pierdute,
Adulţi sorbind cu nesaţ ultima sticlă de votcă
Înaintea plecării spre Iad, Rai, ştie naiba.
La ce ajută poezia? La nimic, nici la nuntă,
Doar ca un intermezzo. De bază sunt bucătarul şef
şi orchestra, ce i-aş pupa eu pe frunte,
lipindu-le un poem de St.O. Iosif.
Nici iubita nu se împacă bine cu poezia,
Ba n-are timp, ba scrie şi ea, tot nu are timp.
Iar poetul umblă pe podurile Senei,
Să se arunce sau ba?



Ciudată este dragostea noastră,
Nu ne vedem niciodată, ca doi orbi
Închinându-se la aceeaşi icoană,
Îmi lipesc urechea de calculator,
Aud voci, Orfeu, Euridice?
Absenţă umilitoare sau nu?
Spaţiul seamănă cu un uter ori cu o deltă.
Ne zărim printre trestii, unde e fiica Faraonului?
Prin transparenţă vom ajunge pe un tărâm mirific
Acolo te voi întâlni, te voi lua în braţe.
A trecut un secol, mi-ai spus,
Mai mult decât trecerea prin Sinai.
Trebuie doar să mergem înainte,
Nici un simţ nu e mort, frumuseţea, spaima, totuna.
Dă-mi mâna. Sub plapuma liniştii,
şarpele gândului neruşinat se strecoară şi caută.
Nu are mâini, dar apucă, nici picioare s-alerge.
Ochii viciului străpung întunericul ca două flăcări albastre.
Îţi aprind umerii, braţele, sânii, caută centrul plăcerii.
Părintele somnului veghează, echilibrul de mult s-a pierdut,
Ne-ntoarcem în haos, la capătul căruia
O nesfârşită oboseală ne aşteaptă matern.



Am visat că mi-au zburat toţi dinţii din gură,
Arătam ca dracu” şi era adevărat,
Unii se prăpădeau de râs,
Alţii spuneau , uite, bă, nişte dinţi pe cer,
Ăsta şi-a pus cerul în gură şi ne-a dat doar dinţii.
You are on it, le-am răspuns ca la Niuiorc,
E clar că motanul nu avea nimic contra păpuşii,
Asta înţeleseseră şi Alice cu Dinah,
Punţile sunt rupte, mormăi castorul,
Pronia cerească aşa a vrut.
Fără să jignesc din nou pe cineva,
m-am pus pe spart bănci în parc,noaptea,
să nu vadă nimeni,
cu tine voi scoate o proză bună, cred eu, dar aş prefera
să facem un copil
ori să-ţi fur o carte.
BORIS MARIAN
.











Referinţă Bibliografică:
Bavaria / Boris Mehr : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1129, Anul IV, 02 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Boris Mehr
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!