Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013        Toate Articolele Autorului

BĂTRÂNUL ŞI MAREA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Bătrânul şi marea  

 

Nu, nu este vorba despre celebrul roman „Bătrânul şi marea” (The Old Man and the Sea) al lui Ernest Hemingway, pentru care autorul a primit în 1953 Premiul Pulitzer, ci o poveste locală adevărată, întâmplată pe Marea Neagră, nu cu mult timp în urmă. Mai bine spus, anul trecut pe la sfârşitul lui septembrie.  

Dimineaţa care se prefigura nu anunţa nimic din ce avea să se întâmple după câteva ore de la răsăritul soarelui.  

Când am plecat la pescuit, luna se scălda zglobie în apele mării răcorindu-şi buzele în sărutul dat luciului de apă. Doar barca tulbura liniştea mării, scrijelind cu chila oglinda-i de cleştar.  

Trăgeam vârtos la rame, să ajung cât mai curând în zona de pescuit. Doar câte un pescăruş ce-şi spăla aripile în răcoare apei, mă întâmpina din când în când. Câţiva nori erau aninaţi în jurul lunii, ca o coroniţă pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniţă.  

Se auzea doar clipocitul ramelor ce tăia apa şi fâşâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii nesfârşită de apă. Marea era albastră şi limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneşe la mică adâncime. Nici nu mă gândeam că această linişte tainică a mării este cea care va preceda furtuna.  

Peste ceva timp, luminile Mangaliei se zăreau ca nişte licurici. Poate că eram la o milă de ţărm. Se auzea muzica de undeva din depărtare. Încă mai erau deschise terasele prin staţiunile Mangaliei, unde lumea se distra. Litoralul de la Vama Veche până la Olimp, era parcă ca o ghirlandă cu mii de becuri aprinse, pusă în pomul de Crăciun.  

Se apropia de răsăritul soarelui. Peştele muşca din momeala ataşată cârligelor aruncate în adâncul mării. Greutatea minciogului creştea cu fiecare guvid capturat.  

La un moment dat spre orizont, cerul la îngemănarea cu luciul apei ca o îmbrăţişare tandră a doi îndrăgostiţi, începu să se coloreze. Prima dată căpătă nuanţe de gri cu irizări roşietice, apoi deveniră violete şi apa mov deschis, spre vioriu. Din adâncuri se ridică centimetru cu centimetru, un cerc de foc care creştea secundă cu secundă, tot mai mare tot mai portocaliu. A ajuns curând cât roata unui car şi dintr-o dată şi-a luat zborul spre înaltul văzduhului. Desprinderea din îmbrăţişarea mării era parcă a unui tânăr plecat la cătănie ce se rupe cu greu dintre braţele mamei, sau ale iubitei, pentru aşi urma drumul destinului.  

Măria sa Soarele, se afla la două suliţe depărtare de luciul încremenit al mării. El şi-a urmat cursul spre înălţimile cerului, eu trăgând de nailoane să ridic peştele de pe fundul apei.  

La un moment dat, s-a simţit ca o boare, o senzaţie de răcoare şi luciul apei începu să se încreţească. Culoare dintr-un albastru de cleştar începu să se întunece. Barca începu să danseze din senin fără să-i cânte nici un lăutar.  

Nu am sesizat din prima dată ce se întâmplă, fiind preocupat cu ridicarea peştilor flămânzi, atraşi de momeala din cârlige. Când am ridicat ochii spre orizont am văzut cum o îngrămădire de nori se adună ameninţători. Se făcea din ce în ce mai rece şi liniştea monumentală de până atunci, era spartă de un şuier care se amplifica tot mai tare. La început era ca o adiere de vânt primăvăratec, ce mângâie frunza abia crescută prin copaci. Apoi din ce în ce mai tare, până ce devenise ca şuieratul crivăţului uscat din iernile dobrogene.  

Încreţirea apei de până atunci se transformă repede în valuri săltăreţe ce plimba bărcuţa mea micuţă ca pe o coajă de nucă luată de un şuvoi de apă. Intensitatea vântului creştea destul de repede, fapt ce mă făcu să intru în panică. Până la ţărm aveam aproape doi kilometri. În jurul meu bărcile cu motor începură să se îndrepte spre locurile lor de acostare. Nici un pescar care era ca şi mine venit trăgând la rame, nu se mai afla în apropierea. La un moment dat la orizont se vedea cum din adâncuri se ridică un vârtej întunecat ce se tot învârtea şi se înălţa spre cer, crescându-i dimensiunea. Mi-am dat seama că este un mic ciclon, ades întâlnit pe Marea Neagră, în perioadă de furtună.  

Până mi-am strâns sculele şi am recuperat parâma de la ancoră, a trecut o eternitate. Nu mai era mult să intru în panică. Încercam să îndrept barca cu prova spre mal, dar din momentul când ancora nu a mai fost înfiptă în nisipul mării, barca mea era trasă ca de un magnet spre larg. Trăgeam cu ambele mâini de o singură ramă, să pot îndrepta ambarcaţiunea cu prova spre mal, dar fără succes. Se declanşase furtuna. Venise din senin, fără nicio prevestire. Eram deja disperat. Nu mai aveam nicio şansă să ajung la mal, deoarece barcă plutea cu viteză printre valuri, spre largul întunecat al mării. Valurile erau largi şi de peste doi metri înălţime. Când dispăream între ele spre abisurile înfiorătoare, când eram ca o jucărie în voia naturii pe vârful valurilor. Mă treceau fiori de traspiraţie ce îngheta pe spatele meu, văzându-mă în adâncurile tenebroase ale mării. Eram o simplă jucărie în mâna destinului şi a naturii dezlănţuite.  

Când am fost ridicat din nou pe culmile valurilor, am văzut cum trece ultima barcă cu motor, la vreo sută de metri de mine. Cu toată disperarea din glas şi cu rama ridicată pe verticală am ţipat cât am putut de tare să fiu auzit de cei din barcă. Norocul mi-a surâs. Erau trei vecini ai mei şi unul dintre ei mi-a zărit barca. O cunoştea că doar a fost de atâtea ori cu mine la pescuit. Au ajuns la mine în câteva minute şi după mai multe peripeţii cu aruncarea parâmei de remorcare, am putut fi recuperat dintre valurile mării şi dus în port, dar nu la locul meu de acostare al bărcii, unde nu se putea ajunge din cauza riscului de a fi aruncaţi şi striviţi de stabilopozii digurilor de apărare.  

Când mă remorcau, valurile îmi luau barca pe sus, fiind mai uşoară ca cea ce mă tracta şi mă ducea înaintea lor. Trebuia să ţin cârmă cu rama să nu ne ciocnim şi să ne scufundăm. La intrarea în port, am răsuflat uşurat. Am scăpat de la moarte. Nimic nu prevestea la ora când am părăsit ţărmul, că marea va fi la fel de năzuroasă ca o soacră şi îşi va schimba dispoziţia după cum va avea ea chef.  

A doua zi, vecinii mei m-au remorcat şi m-au readus pe acelaşi loc de unde mă recuperaseră cu o zi în urmă din ghearele nemiloase ale mării înfuriate. Aşa am ajuns să prind şi vârsta de 69 de ani. Poate o prind şi pe cea de 70 dacă pescuiesc de pe ţărm şi nu mai ies pe mare.  

Referinţă Bibliografică:
BĂTRÂNUL ŞI MAREA / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1002, Anul III, 28 septembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!