Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   



BANII ŞI VIAŢA
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Dacă banul pentru dumneavoastră este speranţa de independenţă, nu va fi niciodată el. Singura siguranţă pe care un om o va avea în această lume este o rezervă de cunoştinţe, experienţa şi capacitatea.”  
  
- Henry Ford 
  
Cu mii de ani în urmă, în aşa numită Epoca de piatră, strămoşii noştri europeni trăiau din vânat sau lucrau pământul. Metalele încă nu fuseseră descoperite, prin urmare, oamenii lucrau folosind unelte de piatră, de unde şi-a luat denumirea epoca respectivă. Femeile şi bărbaţii din acea Epocă nu aveau bancnotele şi monedele pe care le utilizăm noi în prezent, dar făceau schimb de bunuri de valoare între ei, schimb care purta numele de troc. Când oamenii au învăţat să prelucreze metalele, schimburile au devenit mai uşoare, întrucât metalele, precum aurul, argintul, cositorul şi fierul, reprezentau o valoare pentru toată lumea. Schimbai ceva pentru o anumită cantitate de metal, iar ulterior, puteai să foloseşti părţi din metal pentru a-ţi plăti dările. Era o posibilitate de schimb, de măsură a valorii. 
  
Primele monede, convenabile prin faptul că puteau fi repede manevrate – numărare în loc de cântărire -, au apărut în Asia Mică, în sec. VII î. H., dintr-un aliaj de aur şi argint, iar Grecii antici au preluat rapid conceptul şi au început să fabrice monede de argint şi de bronz, mai târziu numai din metale preţioase argint şi aur, ele prezentând încredere şi devenind un „mijloc de schimb” eficient. Se foloseau totuşi şi metale nepreţioase, cuprul şi aliajele sale (cuprul cu staniu denumit bronz şi cupru cu zincul denumit alamă), care aveau o valoare mai mică, necesară tranzacţiilor comerciale zilnice. Banii, deci au apărut ca o necesitate a practicării comerţului, ei reprezentând valoarea muncii. 
  
Cuvântului „monedă”provine de la primul loc unde se producea fabricarea lor în Roma Antică, numit „Templul Iunonei Moneta”. Mai târziu s-au deschis şi alte monetării şi monedele romane au fost acceptate pentru schimburi în toată Europa, din Insulele Britanice până în Turcia. Când Imperiul Roman a început să se destrame şi au apărut naţiunile în Europa, fiecare ţară a preluat şi menţinut controlul asupra propriului sistem monetar.  
  
Până nu demult banii existau exclusiv sub forma monedelor - bani metalici -, o monedă conţinând o cantitate exactă de metal, precum aur sau argint, cu valoare cunoscută. Pe măsură ce comerţul s-a intensificat şi era nevoie de tot mai mulţi bani ca mediu de schimb, băncile şi guvernele au început să emită bancnote - bani de hârtie - cu valoare nominală mai mare. Bancnotele nu conţin valoarea pe care o reprezintă, dar, emitentul unei bancnote garantează valoarea acesteia.  
  
De fapt banii în sine sunt aproape nimic, o hârtie inscripţionată dar care reprezintă un acord de încredere între stat şi cetăţenii lui, între agenţii economici externi şi cei interni, între ţările care colaborează economic la toate nivelurile, iar statul garantează bancnotele ca fiind purtătoare ale muncii pe întreg teritoriul ţării şi nu numai. Banii folosiţi în comerţ au o valoare clară, recunoscută de toată lumea, sau mai bine spus: „Banul vorbeşte în limba înţeleasă de toate naţiunile”.  
  
Aceasta fiind pe scurt istoria banilor, să vedem ce a ajuns să reprezinte banii în zilele noastre. Şi fiindcă ne găsim în pragul Sărbătorilor Crăciunului şi Anului Nou, ne dăm seama, mai bine ca oricând, că fără bani nu se poate trăi, nu se poate intra şi ieşi din această perioadă. Dacă pofta sexuală şi cea a mâncării este intermitentă, pofta banului a devenit permanentă. Trăim într-o societate unde banii sunt la mare valoare, de fapt trăim într-o lume unde banii dau valoarea oricărui lucru. În societatea noastră pluteşte ideea că banii deschid orice uşă şi pot cumpăra totul, că banul ar fi un paşaport pentru lumea bunăstării şi a fericirii. Iubirea de bani a luat amploare, a devenit „drogul” societăţii în care trăim şi nu ne dăm seama că iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. 
  
Vedem cu ochii noştri şi auzim cu urechile noastre atâtea cazuri în care banii nu aduc fericirea. Unii se exprimă cinic: „Banii n-aduc fericirea, ci numărul lor!” Cineva chiar a glumit pe socoteala acestei maxime, dându-şi cu părerea: „Cine a spus că banii nu aduc fericirea înseamnă că nu a ştiut unde să meargă să facă cumpărături!?” 
  
Sigur că se poate glosa îndelung pe tema banilor care pot dezvolta pe lângă rarele calităţi întâlnite la oameni – de recompensă dreaptă pentru o muncă depusă, de cadouri pentru membrii familiei sau pentru prieteni la anumite ocazii, diferite acte de caritate - şi cele mai urâte trăsături ale caracterului precum lăcomia, egoismul, parvenitismul, înşelăciunea, minciuna, furtul etc. Cu banii obţinuţi prin efort şi muncă poţi să-ţi cumperi o casă, dar un poţi să-ţi faci cu ei un cămin fericit, poţi să-ţi cumperi o maşină pentru a fi de folos timpului tău, dar un poţi avea siguranţa vieţii cu ea, poţi să-ţi cumperi medicamentele cele mai scumpe, dar nu şi sănătatea, poţi cumpăra haine scumpe, mobilă frumoasă, dar nu poţi împodobi casa sufletului, poţi aduce la masa ta sute de oameni, dar nu şi prietenii adevăraţi, poţi să faci tranzacţii cu oameni, dar un poţi avea totodată respectul şi mulţumirea lor, ş. a. m. d. Se întâmplă foarte des ca omul cu bani mulţi să nu mai gândească normal, gândirea să-i fie pervertită şi în acest caz, după spusele lui R. W. Emerson, omul „este mai atent la banii lui decât la principiile sale”; conştiinţa este învăluită şi acel „tribunal al omului” de care vorbea Kant, cu adevărat omul nu-l mai simte.  
  
Şi totuşi astăzi, oamenii consideră că banii sunt foarte importanţi! Încetul cu încetul s-a împământenit ideea că „banul, pilele şi relaţiile” te fac om, îţi asigură succesul în viaţă, te fac fericit şi politicienii de vârf cultivă, pe ascuns de cele mai multe ori, acest mijloc de îmbogăţire. Aproape nimeni nu mai face nici un gest - intervenţie (pilă) – fără să fie răsplătit cu bani, ceea ce nu corespunde cu firea românului - miloasă, ajutătoare, generoasă, corectă. Şi în lipsa unor legi clare şi morale care să pună stavilă acestui comportament, s-a ajuns la fenomenul corupţiei - abatere de la moralitate, de la cinste, la depravarea propriului eu. S-a ivit un apetit deosebit pentru a da şi a lua, aşa zisa şpagă. Fenomenul corupţiei avea şi are şi astăzi multe aspecte, de la „banii în plic”, trafic de influenţă, primirea de bunuri necuvenite, la devalizarea de bănci şi comisioane tulburătoare. El se întâlneşte la multe niveluri şi ceea ce este revoltător, este „acoperirea” furtului; cei corupţi se acoperă unii pe alţii, conducătorii ascund „petele negre” ale societăţii şi inegalităţile grave ivite prin fenomenul corupţiei. Ori, în democraţie aşa ceva nu este permis, conducerea politică din democraţie trebuie să respecte anumite reguli şi principii de bază sănătoase ale societăţii, cerinţele morale adresându-se „tuturor oamenilor, în orice moment şi în orice condiţii” ale vieţii. 
  
Unii spun pe drept că degeaba ai bani dacă nu ai şi relaţii, fiindcă atunci nu prea ştii sau nu prea poţi să faci ceva cu ei. De multe ori ca să rezolvi o problemă nu-ţi sunt de ajuns banii, ci ai nevoie de o persoană sau de un grup de persoane cu putere de decizie care te-ar putea ajuta. Şi când zic asta nu mă gândesc la a face ceva ilegal sau la afaceri urâte, ci mă gândesc la lucruri simple care se pot ivi în viaţa oricui. Contează însă legalitatea şi felul relaţiilor. Când se plănuiesc afacerile urâte, acestea adună oamenii de calitate sufletească inferioară, se formează acele aşa zise „clanuri” (părţi mici ale societăţii uniţi de interese comune), sau organizaţii criminale cu activitate infracţională, în scopul obţinerii de venituri ilicite şi care distrug valoarea societăţii construită cu mari eforturi. O metodă practicată intens în zilele noastre este împrumutul sumelor mari de bani care creează adevărate „imperii” ale datoriilor şi al numărului de datornici. Oamenii harnici care recurg la împrumuturi (e dreptul lor!), prin muncă reuşesc să se achite onorabil de datorii, oamenii profitori, leneşi şi păgubitori, dezechilibrează societatea prin aceste datorii, prin nemuncă şi necinste. Repercusiunile sunt de ordin economic şi politic ale ţării respective.  
  
Toţi se gândesc la bani şi la bunurile materiale, aleargă să obţină bani şi să aibă cât mai multe bunuri. Este normal să munceşti, este normal să vrei să câştigi bani, este normal să nu doreşti a fi sărac, ci bogat, dar este cu totul altceva să ajungi să fii sclavul banului şi el să fie stăpânul tău. Biblia ne învaţă că „nu este greşit să fii bogat, dar este greşit să iubeşti banii”, adică să fii împătimit de ei, căci drumul Răului pe cât este de atrăgător, pe atât este de amăgitor şi distrugător! Goana după îmbogăţire este într-atât de seducătoare, încât nobleţea şi omenia dispar. Confucius care a trăit într-o perioadă când ţara sa se afla într-o stare de declin social şi moral, spunea: ,,Virtutea omeniei este mai folositoare oamenilor decât apa şi focul; am văzut oameni care au murit pentru că au păşit în apă şi în foc; însă nu am văzut niciodată murind pentru că au păşit pe calea omeniei”. 
  
Uităm că nu luăm cu noi la plecare, nici banii, nici bunurile dobândite cu ei şi o dată plecaţi, nu ne mai întoarcem la ele. Ce frumos ne grăieşte Biblia!: „Nu vă strângeţi comori pe pământ unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapă şi nici nu le fură ... ” (Matei cap.6,19-21).  
  
Nu atât banii sunt problema, ci relaţia defectuoasă din viaţa noastră cu legile morale, cu Divinitatea, spre a înţelege bine rostul banilor, rostul vieţii şi a nu uita de comorile necesare sufletului nostru, pentru ca viaţa noastră să aibă valoare, prin acţiunile, faptele din timpul dăruit fiecăruia.  
  
Să ne amintim de frumoasa imagine invocată de Immanuel Kant: „cerul înstelat” – creaţia lui Dumnezeu (perfecţiunea) - şi „legea morală” – conţinutul sublim al creaţiei - care definesc, adică ar trebui să definească, frumuseţea vieţii noastre. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
BANII ŞI VIAŢA / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1072, Anul III, 07 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!