Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: George Safir         Publicat în: Ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012        Toate Articolele Autorului

Banii, ăştia..., lua-i-ar dracu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Cred că telefonul suna de câteva minute bune. Spun asta pentru că eu îl auzeam, dar credeam că sunt încă la bairam şi dansam dansul chiloţeilor. Chiloţei mai mici, mai mărişori, cu danteluţă ori fără, pe scaune sau pe masă, ei!, numai chiloţei să fie! Aceeaşi melodie îmi suna la ureche (telefonul fiind pe noptieră, aproape de perna pe care capul meu inteligent, nevoie mare, era bramburit de aburii de tequila plină cu râme şi de whiskeyul cu gust de ploşniţe intrate în menopauză). Cine dracu sună la ora asta matinală? Abia e 10. Ăştia nu ştiu că unii se mai şi odihnesc, după o noapte de zbenguială cu parfumuri de tâţoaie? Întind mâna cu greu (îmi amorţise cât am ţinut-o sub acelaşi cap deştept), dar taman atunci s-a oprit muzichia. La dracu!, zic, bine că s-a răzgândit şi mă întorc pe partea cealaltă, nu fără ceva opinteală şi un soi nedefinit de greaţă; greaţă de viaţă, greaţă de telefoanele care îţi strică somnul şi-ţi spulberă visele, greaţă şi de băutura asta afurisită care te duce uşor-uşor acolo unde se duce toată lumea, dar mult prea devreme. Îmi zvâcnea tâmpla dreaptă, cred că mi-a crescut iar tensiunea, deci eram într-o stare de rahat; rahat cu perje! Numai somnul lung mă vindecă de mahmureală, somnul şi, la trezire, o berică nu prea rece, dar băută în tihnă. Dar tihnă uite că n-am, iar sună blestematul ăsta...
Alo! Da!  
-Tu eşti, Sergiu?  
-Eu, cine să fie? Dacă ai sunat la mine înseamnă că eu sunt Sergiu (să-l ia dracu pe Sergiu, din cauza ăstuia s-a dus somnul meu de refacere)  
- Fii antenă aici!, aud eu o voce blondă oarecum alertată.  
- Sunt cu antena deja ridicată, măi dragă...  
- Lasă glumele şi ascultă-mă, e grav ce am să-ţi povestesc.  
- Nu mai spune, mă prefac eu mirat, căscând de-mi scârţâiau plombele schimbate de 5 ori în trei luni.  
- Vino la mine, urgent!  
- Chiar să vreau nu pot, am o greaţă şi-o ameţeală de nu mă poci ridica din pat, dragă... (oare cum o fi chemând-o şi pe asta?)  
- E clar, iar ai făcut-o lată cu bunii tăi prieteni. Treaba ta, dar ţi-am zis că nu faci bine. Din cauza asta o să mă pierzi într-o zi printre pahare.  
- Nu zău? (bună fată, săraca! Oare ştie să danseze dansul chiloţeilor? Parcă o şi văd, frumoasă, cu părul până pe şale şi cu o brumă de chiloţei, de mai bine nu i-ar avea, pe care eu i-aş fi tras dintr-o singură mişcare ca apoi să-i flutur sub nasul porcului de Mitică, rânjind pofticios cu trabucul în colţul gurii, să-i pun la gâtul sfrijitului de Mircea, să-l împopoţonez ca pe Raţiu, cu papionul lui de pomină ori să-i pun în palmele mari ale lui Narcis, să-i aduleze ca pe nu ştiu ce icoană făcătoare de minuni...)  
- Hei, eşti atent ori ba?  
- Ba bine că îs, spune odată, mi-e somn de nu te văd.  
- Tremur toată, Sergiu, nu ştiu cum să-ţi zic şi de unde s-o iau..  
- Ia-o de la cap, fetiţo, de la cap şi apoi până la plăsele...  
- Lasă prostiile, ascultă-mă cu atenţie, că nu-i de şagă!  
- Da zici odată?, că tot te învârteşti în jurul cozii ca... o căţauă în călduri!  
- Măi, veneam de la schimbul 3, am plecat mai devreme că nu am avut de lucru. Când am dat să ies din părculeţul nostru (părculeţul nostru, auzi la ea!) am auzit o ceartă grozavă, înjurături, portiere trântite şi m-am ascuns de teamă în dosul unui copac (bine că nu te-ai ascuns după alt dos). Mă auzi, da?  
- Da, zi mai repede.  
- Aşa, şi am stat să urmăresc, să plece, îţi dai seamă ce frică mi-era, tremuram ca...  
- Stiu, ca un câine la injecţie!  
- Aha, şi ce crezi? S-au luat la bătaie, ştii cum răsună în puterea nopţii, exact ca în filmele cu mafioţi, cred că aveau şi bâte, au spart geamurile la maşini, se porcăiau între ei, am auzit şi împuşcături... Mi s-a făcut inima cât un purice, nu mai puteam să fac un pas, am luat copacul în braţe să nu cad din picioare ( bine că nu ai luat altceva în braţe, păpuşă! Curajoasă fată!) La un moment dat s-a auzit sirena poliţiei şi cred că toţi au fugit, dar ţin-te bine, acum vine surpriza cea mare, mare de tot!  
- Cât de mare? Am mai tras un căscat de era să fac cârcel la maxilar şi mă gândeam să-i închid telefonul în nas acestei nefericite care mai lucrează şi schimbul 3, sărmana!  
- Să vezi, când au luat-o la fugă, am auzit un zgomot la doi paşi de mine, aşa ca o bufnitură, ca şi cum căzuse ceva de sus..  
- De unde putea să cadă, doar de sus, că de jos putea doar să decoleze...  
- Ce crezi că am văzut, lângă mine?  
- Ce putea să fie? O ladă cu bere, că am o sete de nu mă pot duce la toilette.  
- Numai la băutură ţi-e gândul. Nu, era o geantă, un diplomat din ăla, ştii tu, în care se ţin banii.  
- Nu mai spune, şi plin cu euroi? Niscai dolari? Ori vreo bombă!  
- Sergiu, diplomatul e la picioarele mele, iar eu stau şi privesc... şi nu-mi vine a crede...  
- Să nu-mi spui că e plin cu...  
- Dolari, Sergiule, dolari! Milioane de dolari!  
Am sărit ca un arc. Uite noroacoasa dracului!  
- Suntem bogati, Sergiule, suntem bogati, măi, tu auzi ce spun eu?  
Suntem pe dracu, tu eşti bogată, eu tot un pârlit, fir-aş al dracului de bombalău, ia să văd eu ce pot face! Mă gândeam în timp ce toţi aburii ieşeau din mine mai ceva ca diavolii dintr-o mănăstire la o procesiune de exorcizare.  
- Băi, fată, nu te juca cu focul! Nu te pune cu mafioţii, că ăstia te găsesc şi în gaură de şarpe, şi în mormânt sapă după bani, nu lasă ei banii pe mâna unei neisprăvite, n-am zis eu chiar aşa, dar aşa gândeam atunci, mai bine mi-ar fi prins mie...  
- Nu mă speria şi tu acum, am o comoară la picioarele mele şi nu ştiu cum să fac. Tu ce zici?  
- Eu zic să-i duci înapoi, unde i-ai găsit, numai dacă vrei să trăieşti, altfel...  
- Nu-i duc Sergiu, nu-i duc, că o să-i găsească altcineva şi dacă ăsta e norocul meu... am muncit destul în viaţa asta şi uite că s-a gândit Dumnezeu şi la mine..  
- Fată dragă... (oare cum dracu o fi chemând-o?) Aia nu-s bani câştigaţi cinstit, ăia o să-ţi aducă numai necazuri, ascultă-mă pe mine (mai bine mi-i dai mie!)  
- Mă laşi?, nu mă lua cu din astea, dacă i-ai fi găsit tu ce-ai fi făcut? Îi duceai la poliţie? Cum ai dus portofelul ăla plin cu acte, dar fără bani? Dau o parte la biserică şi plecăm din oraş, amândoi.  
- Fată, tu te auzi ce vorbeşti? Vrei să-ţi semnezi condamnarea la moarte?  
- De ce? N-or să ne găsească niciodată, şi apoi...  
- Cap de muiere! Tu crezi că ăia o să renunţe la bani cu una cu două? Unde să pleci? Că ăştia imediat fac legătura cu banii şi plecarea ta. Ce crezi că ei nu au... detectivii lor?  
- Mă sperii, Sergiule, mă sperii! Vino la mine imediat!  
-Nu vin, fată, că eu deja sunt speriat (cum dracu să nu fii, când ştii că atâta bănet zace la picioarele unei necunoscute?)  
- Vin eu la tine, atunci. Chem un taxi şi vin în 10 minute.  
- Stai! Băi frate, îmi zic, cât pe ce să pierd cloşca cu puii de aur... Stai blând, fetiţo, să mă gândesc cum putem face fără să atragem atenţia.  
- Hai, pune capul tău deştept la contribuţie, dar hai mai repede, că vreau să scap de valiză. M-ai speriat de moarte!  
- Fii antenă, la mine! Pune valiza într-o geantă de voiaj. Să nu chemi cumva vreun taxi, iei autobuzul şi vii la restaurantul Garofiţa. (Ăsta era mai convenabil pentru mine, îl cunosc de-a fira-n păr). Iei loc la o masă şi comanzi două cafele ca şi cum ai mai aştepta pe cineva. Eu o să vin cu... cu cine dracu să vin?! Că nu vreau să ştie nimeni, absolut nimeni, de chestia asta, să nu dăm nicio bănuială... O să vin cu cineva, dar n-o să intru eu, o să trimit o persoană, o să te întrebe dacă poate să bea o cafea cu tine. Staţi împreună şi beţi cafeaua, eu îl aştept în maşină să-mi aducă geanta. Poate te pune dracu să te îndrăgosteşti de el şi să fugiţi cu banii, că atât îţi mai trebuie.  
- Lasă-mă că tremur toată! În ce belea am intrat...  
- Să fim calmi, să nu facem vreo prostie. După ce mi-aduce geanta iei un taxi şi pleci acasă. Ok? Te caut eu. Nu mai discutăm nimic pe telefon. Vom schimba şi numerele după aceea.  
- Dişteptule! Dar n-am bani de taxi...  
- Cum n-ai? Ai un diplomat plin cu dolari şi nu ai bani de taxi?!  
- Nici nu mă ating de ei, gata, vreau să scap cât mai repede de bani. Lua-i-ar dracu!  
 
Curios! Niciodată nu mi-a trecut mahmureala atât de repede şi fără ca să pun botul măcar pe o gură de bere. Ce-ar trebui să fac, şi cum să fac, şi ce să fac mai întâi... Prima şi prima dată cred că ar trebui să mă bărbieresc, da, da, uliu! Bună idee şi cred c-ar trebui să-mi dau barba jos, da, da, şi mustaţa. Mă felicit în gând şi trec iute la treabă. O să-mi pun şi peruca aia roşcovană, pe care am împrumutat-o definitiv de la Costel, atunci când m-a pus dracu să-l urmăresc pe amantul viceprimăriţei (bună putoare, bună a dracului!). Am terminat-o prost cu urmăritul că am făcut pană şi, coborând din maşină să văd pocinogul, m-a muşcat un dulău exact de partea mea cea mai cărnoasă, în timp ce bolidul lor dănţuia ca o barcă pe valuri. Am aflat ulterior că javra era proprietatea viceprimăriţei şi o lună de zile m-am chinuit să-i fac de petrecanie. Nu vă spun dacă am reuşit şi cum, nu vreau să intru şi în colimatorul celor de la „Protecţia animalelor”, că se va găsi vreunul dintre voi să mă pârască, că doar români sunteţi... suntem, na! Scuze!  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Banii, ăştia..., lua-i-ar dracu ! / George Safir : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 556, Anul II, 09 iulie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Safir
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!