Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Vavila Popovici         Publicat în: Ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013        Toate Articolele Autorului

BACH ŞI DEBUSSY în interpretarea pianistei ANGELA HEWITT
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Muzica este o putere spirituală în stare să lege toţi oamenii între ei.” 
  
George Enescu 
  
În data de 17 februarie 2013 a avut loc concertul pianistei Angela Hewitt, în sala teatrului „Reynolds Industrie” din cadrul Universităţii Duke (Reynolds Industries Theater, Duke University) din oraşul Durham, Carolina de Nord.  
  
Născută la 26 iulie 1958 în Canada dintr-o familie de muzicieni, Angela Hewitt este interpretă a muzicii clasice. S-a făcut remarcată prin înregistrări şi spectacole extraordinare susţinute în aceste ultime decenii, câştigând foarte mulţi admiratori cu interpretarea sensibilă a pieselor marilor compozitori, mai ales ale lui Johann Sebastian Bach. Angela Hewitt a început studiile de pian la vârsta de trei ani, a studiat şi vioara, a luat şi lecţii de balet în Ottawa, apoi a urmat Conservatorul Regal de Muzică din Toronto, unde a studiat cu Earle Moss şi Guerrero Myrtle şi a continuat să fie studenta pianistului francez Jean-Paul Sevilla, de la Universitatea din Ottawa. Este în primul rând cunoscută pentru înregistrările muzicii lui Bach, începute în 1994 şi încheiate în 2005, când a reuşit să acopere toată aria de lucrări mari ale strălucitului compozitor. Discografia ei mai cuprinde lucrări de Couperin, Rameau, Messiaen, Chabrier, Ravel, Schumann, Beethoven şi Chopin. În 2010 a înregistrat primul ei disc de concerte de Mozart, cu Orchestra de Cameră din Mantova (Italia). 
  
Programul anunţat pentru această zi a fost: J. S. Bach – French Suite No. 6 in E Major BWV 817; J. S. Bach – Toccata în D Major, BWN 912; Claude Debussy – Pour le Piano; J. S. Bach – French Suite No. 5 în G Major BWV 816; C. Debussy – Suite Bergamasque; C. Debussy – L'Isle Joyeuse. 
  
Pe Angela Hewitt am ascultat-o într-un concert susţinut tot aici în Durham, în anul 2009, interpretând cu măiestrie Variaţiunile Goldberg ale lui Bach. Şi de data aceasta, Angela Hewitt a executat piese ale compozitorului şi organistului german din perioada barocă - Johann Sebastian Bach - considerat unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii, născut în 1685 la Eisenach şi decedat în 1750 la Leipzig, operele sale fiind apreciate pentru frumuseţe artistică, profunzime intelectuală, tehnicitate şi expresivitate. Perioada barocă a precedat perioada clasicismului şi a dăinuit de la începutul secolului al XVII-lea, până la mijlocul secolului al XVIII-lea. J. S. Bach a scris muzică religioasă şi laică: cantate, piese pentru orgă (preludii, fugi, tocate) şi pentru clavecin - sonate, suite (franceze şi engleze), partitele (suite germane), concerte instrumentale (6 concerte Brandenburgice). 
  
Amintim că a făcut parte dintr-o familie de muzicieni veche de 200 de ani, din care s-au remarcat 50 de instrumentişti străluciţi şi 9 compozitori, al căror nume s-a înscris pentru totdeauna în istoria muzicii universale. La 18 ani era un muzician desăvârşit, angajându-se pentru început ca violonist în orchestra prinţului din Weimar. Mai târziu a ocupat funcţia de cantor al bisericii Sf. Thomas din Leipzig, unde a rămas până la moarte. În mâinile lui, genul concertant a atins culmile desăvârşirii şi ca toate geniile umanităţii, a depăşit timpul şi spaţiul, ridicându-se deasupra epocii sale.  
  
Pianista Angela Hewitt a ales bijuterii muzicale, scoţându-le în evidenţă preţiozitatea, animată fiind de dorinţa de pătrundere în arta lui Bach şi convinsă că Bach a scris toată viaţa ceva interesant: „Nu puteam să cred, că Bach ajuns la sfârşitul vieţii sale şi a scris în cele din urmă ceva plictisitor”, a exprimat. 
  
Suita vine de la cuvântul francez suite=succesiune, lucrare ciclică alcătuită din mai multe piese de sine stătătoare, diferite din punct de vedere al conţinutului şi al construcţiei şi care urmează una după alta după principiul contrastului, istoricul lor pornind de la dansurile din sec. XVII – XVIII. Bach a dus la perfecţiune lucrările provenite din această muzică, păstrând titlurile dansurilor. 
  
Concertul a început cu piesa - French Suite No. 6 în E Major BWV 817 - (BWV însemnând catalog tematic) într-o atmosferă şi interpretare liniştită, cu o emoţie bine gradată şi bine stăpânită. Cele opt piese scrise în gama majoră ne-au comunicat bucuria, începând cu Alemande care stabileşte de fapt tonul întregii lucrări; Courante - adevărată fugă; Sarabanda - demnă şi expresivă; Gavota şi Bourrée de origine rustică - pline de viaţă, Poloneza – un menuet graţios şi Gigue - cu care Bach încheie exuberant această suită.  
  
Angela Hewitt şi-a exprimat preferinţa pentru Loure din a doua suită interpretată după Tocată - French Suite No.5 în G Major BWV 816 - alcătuită din şapte piese (Allemande, Courante, Sarabande, Gavotte, Bourrée, Loure, Gigue). Ea consideră Loure un dans teatral, un Gigue lent. Nouă celor care am ascultat această parte a suitei, ni s-a părut o reverie, ca şi cum am fi privit un apus de soare şi am fi ascultat valurile unei mări, puse în evidenţă prin diferitele intensităţi sonore ... Superb!  
  
Toccata în Re Major BWV 912 ne-a impresionat prin ritmicitatea şi acurateţea ei. Denumirea vine din cuvântul italian toccare= a atinge, lucrare pentru instrumente cu claviatură, cu o mişcare rapidă, clară, în valori scurte şi care nu se execută legato. A avut imagini variate şi puternice, îmbinând gravitatea şi patosul organiştilor germani (provenit din arta claveciniştilor francezi cu ornamentaţia rococo-ului), cu suavitatea şi cantabilitatea muzicii italiene, evitând linia melodică emfatică. Bach a asimilat aceste stiluri – german şi italian – trecându-le prin propriul său filtru creator, înlăturând ornamentaţia inutilă, dăunătoare clarităţii. După un fericit alegro, Bach a introdus un adagio în stil recitativ, melodia fiind întreruptă de un tremolo, ca un murmur, un zornăit genial. Impresionant! 
  
Originalitatea interpretării, tehnica, flerul muzical şi inteligenţa pianistei Angela Hewitt s-au combinat, oferindu-ne prilejul bucuriei de a asculta frumuseţea sonoră a muzicii lui Bach, a celui care a ştiut să folosească deopotrivă iubirea şi raţiunea ca pe nişte imense coloane de piatră, ultimele acorduri sau note dintr-un final inducând în sufletele noastre acea linişte promiţătoare, binefăcătoare. Ne-am convins, pentru a nu ştiu câta oară, că măsura, armonia aparţin echilibrului acestei lumi şi muzica este aceea care o redă cel mai aproape de sufletul nostru, hrănindu-se cu patosul minţii şi al sufletului.  
  
Tehnica stăpânită perfect, precum şi măiestria, pianista ne-a arătat-o şi în interpretarea pieselor lui Claude Debussy – Pour le Piano, Suite Bergamasque şi în special în ultima piesă L'Isle Joyeuse cu care şi-a încheiat concertul.  
  
Muzica lui Claude-Achille Debussy (1862-1918), compozitor, pianist, dirijor şi critic muzical francez, sugerează imagini şi stări sufleteşti prin jocul de lumini şi umbre, prin nuanţe armonice vaporoase, prin subtile diferenţieri dinamice şi fluctuaţii ritmice, toate însumând un lirism discret. Debussy a fost promotorul impresionismului, curent de mare răsunet în cultura muzicală, strâns legat de pictura lui Monet, Manet, Renoir, Cezanne etc. şi de poeţii Verlaine, Mallarmé, Valery, Baudelaire, Rimbaud. În timp ce Germania şi Austria cunoşteau la acea vreme experienţele expresioniste, Franţa aducea în cultura europeană muzica impresionistă, fiind mai degrabă o succesiune de impresii decât desfăşurări sonore dictate de o idee clară, un simţ rafinat în cizelarea îngrijită a detaliilor formei şi în dozarea efectelor sonore. În acest mod, impresionismul rămâne legat de romantism, fiindu-i proprie dominaţia subiectivului şi depărtarea de realitate, oferind o înţelegere poetică a muzicii. În muzica noastră românească aceste calităţi au fost remarcate în lucrările lui George Enescu. 
  
Pour le Piano - de fapt o altă suită franceză constituită din trei parţi: Prélude, Sarabanda şi Toccata -, s-a asemuit cu piesa lui Bach. Preludiul bogat în diferite sonorităţi şi efectul de pedală a fost plin de ritm şi armonie, Sarabanda – gravă, lentă şi elegantă, Tocata constituind piesa de rezistenţă care a demonstrat performanţa interpretării pianistei. 
  
Suita Bergamasque alcătuită din Prélude, Menuet, Clair de lune, Passepied, îşi are numele de la poemul lui Paul Verlaine „Clair de lune”: Votre âme est un paysage choisi / Que vont charmant masques et bergamasques / Jouant du luth et dansant et quasi / Tristes sous leurs déguisements fantasques. / Tout en chantant sur le mode mineur/ L'amour vainqueur et la vie opportune, / Ils n'ont pas l'air de croire à leur bonheur / Et leur chanson se mêle au clair de lune, / Au calme clair de lune triste et beau, / Qui fait rêver les oiseaux dans les arbres / Et sangloter d'extase les jets d'eau, / Les grands jets d'eau sveltes parmi les marbres. (Ţi-e sufletul un peisaj ales, / Cu dans bergam şi măştile bizare / Ce din lăute adiind, adesea / Par triste sub fantasta deghizare. / Cântând iubirea pe un ton minor / Şi tot la fel viaţa oportună, / Par să nu creadă-n fericirea lor, / Iar zvonul li se pierde-n clar de lună, / În calmul trist al lunii, dând răgaz / În arbori păsărilor să viseze / Şi să suspine, zvelte şi-n extaz / Printre statui, havuzurile treze.)  
  
Pianista declară că este piesa ei favorită încă de la vârsta de paisprezece ani, apreciind partea a treia, „Clair de lune”, întâiul ei titlu fiind „Promenadă sentimentală”, parte în care a atins cu delicateţe clapele pianului, revărsându-se apoi asupra lui în dulci arpegii ... Luna glisează pe cer printre nori ... Angela este pătrunsă de fiorul liric, străbătută de gânduri, de întrebări care aşteaptă răspunsuri ... Degetele alunecă delicat pe clape ... În sală se aud sunetele magice create de atingerea nuanţată a clapelor pianului, sub dicteul inimii dar şi al minţii ... Fiorul liric ne cuprinde pe toţi ... Visul!, da, visul este cel care mângâie ... Suntem fericiţi numai atunci când visăm la o dragoste mare ... Şi ... „zvonul” se pierde-n clar de lună ... Angela ridică mâinile, ele rămân pentru câteva clipe suspendate în aer, privirea ei imploră cerul pe care vede luna glisând ... Se trezeşte din vis şi ... reia ultima parte a suitei: Passepied - dansul executat cu măiestrie, acel staccato arpeggio al mâinii stângi. Superb, superb!  
  
L'Isle Joyeuse a fost inspirată de pictura francezului Antoine Watteau „L'embarquement pour Cythera” (Îmbarcarea spre Citera), Cythera fiind o insulă din Grecia, locul de naştere a zeiţei Venus – zeiţa dragostei -, zărită în partea dreaptă a tabloului. Sentimentul bucuriei redat prin ritmicitatea piesei a cerut desigur un mare efort din partea pianistei, dar dificila piesă a fost redată cu măiestrie artistică, virtuozitate tehnică şi înzestrare pianistică a minunatei Angela Hewitt.  
  
Aplaudată îndelung de public, Angela Hewitt a preferat să rămână pentru încă câteva clipe în atmosfera compozitorilor impresionişti, interpretând o piesă a lui Ravel.  
  
Muzica ne dă aripi, ne ridică deasupra acestei lumi terne, mi-am spus, părăsind sala teatrului. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
BACH ŞI DEBUSSY în interpretarea pianistei ANGELA HEWITT / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 786, Anul III, 24 februarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!