Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Atitudini > Mobil |   


Autor: Corina Lucia Costea         Publicat în: Ediţia nr. 72 din 13 martie 2011        Toate Articolele Autorului

Azi l-am cunoscut pe Dăncuş!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
E două noaptea...sună telefonul. Nu-l găsesc! Caut în întuneric...pun mâna pe el. Dăncuş! 
  
„În oraşul ăsta, iluminat până la refuz, nu-i o cameră de hotel liberă?”se aude vocea lui...de maramureşan supărat. 
  
„Unde eşti?” 
  
“Dar cine ştie? Ţi-l dau pe şofer.” 
  
A doua zi urma să avem o dublă activitate...o lansare de carte (Antologiile, Bărbatul la 40 de ani şi Scrum) la Colegiul Naţional „C.D.Loga” din Timişoara (întâlnire cu elevii şi profesorii liceului) şi una la „Orizont” (întâlnire la Uniunea Scriitorilor, filiala Timiş, organizată de Ion Scorobete). Deşi îl aşteptasem de joi, ca vine cu trenul, pe ultima clipă a anunţat că vine cu o maşină. Scorobete îi oferise cazare la un hotel sau la el acasă. Acum, în plină noapte...Doruţ (eu aşa îi zic lui Dăncuş...şi nu mi-a zis că i-ar displăcea) era ...la doi paşi de mine. 
  
Am plecat aşa, direct din aşternut...în pijama, fără ciorapi...cu cizmele descheiate, doar cu o scurtă peste pijama...să-i găsesc. La lumina farurilor maşinii şi sub iluminatul orbitor, stradal, m-am găsit...la 2 şi ceva noaptea...cu Dăncuş. Pot spune că niciun copil nu se bucură aşa de vederea lui Moş Crăciun... 
  
A coborât din maşină...un bărbat pe care l-am luat din zbor în braţe. Abia atunci am realizat câtă forţă am şi cu câtă dorinţă l-am aşteptat pe omul ăsta...atât de frumos sufleteşte...pentru mine! 
  
„Domniţă!” 
  
Vocea lui blândă...de ardelean aşezat şi rupt de oboseala drumului...m-a readus la realitate. E un sentiment...ca niciun altul...acela de a-ţi întâlni idolii. 
  
Nu-mi păsa că pot fi caraghioasă în pijama, la mijlocul străzii...nu-mi păsa de ce zice nenea şoferul că l-am luat în braţe pe Doruţ...mă amuza teribil zâmbetul lui...de plutire...de-asupra răutăţilor lumii. 
  
Oamenii ăştia nu mănâncă...e clar...nici el şi nici şoferul. Doruţ n-a pus gura pe o coajă de pâine, iar nenea şoferul a păpat doar o ciorbă, înainte de plecare, a doua zi. Ajuns la pătuc, nenea cu volanul a adormit instantaneu. Doruţ îmi povestea despre o tehnică de masaj egiptean...cu apă caldă. Pierdusem orice logică de înlănţuire a poveştii. Râdeam...râdeam şi mă uitam în ochii lui mari, care povesteau liniştiţi. 
  
Nu ştiu cum şi când a adormit şi el...ca un prunc. 
  
Dimineaţă, singurul moment al zilei când şi bucătăria mea e scăldată de soare, mi l-a oferit pe Doruţ într-o formă maximă. Am servit o cafea...pe care o voi tine minte mereu... pentru că el povestea... ceva interesant şi profund... despre destinul literaturii... culturii româneşti...despre tragedia valorilor care se pierd sau sunt distruse...sub diverse acuzaţii reale sau nefondate... iar eu îi cercetam aureolele cafenii de sub ochii întristaţi de existenţă... şi mă răsfăţam cu tupeu în tonurile vocii lui învăluitoare. 
  
“Ne găsim la liceu!” ne apostrofă Scorobete, la telefon. 
  
Am ajuns la timp. Eu mereu sunt în întârziere... acum nu am fost. 
  
Cei de la televiziunea locală erau veniţi. Directorul bântuia prin şcoală încercând să oprească năvala elevilor care voiau să vină la întâlnirea cu Dăncuş. 
  
“O să-l sufocaţi! Nu e comod să fie atâţia călare pe el. O să mai citiţi şi pe net ce a zis... ce mai scrie.” 
  
Deşi este un leu neînfricat, şi la interviu era uşor emoţionat, pot spune că la intrarea în sala festivă, când 200 de suflete s-au ridicat să-l întâmpine... era pierdut. 
  
Copiii, cărora le mai povestisem anterior câte ceva despre el, ori care mi-au împărtăşit ei impresii despre ce au citit din creaţia lui, erau doar ochi şi urechi. 
  
A avut un discurs scurt, centrat pe valoarea morală a limbii naţionale, care a avut un impact deosebit asupra ascultătorilor. Patriotismul nu este o lecţie uitată şi nici plictisitoare, dacă cel care o spune găseşte cheia pentru tinerime. Dăncuş este o forţă. 
  
S-a produs un schimb ciudat de energie între el şi cei din faţa lui... eram martor... dar fără niciun control asupra fenomenului. 
  
„Să vă luaţi cărţi!”a zis molatic... şi toţi au încercat să prindă măcar o carte. 
  
Dăncuş s-a retras... la un moment dat nu mai era de găsit. Din spatele sălii făcea poze... 
  
“Uite...vezi tinerii cum vor cultură, nu droguri!” îmi zise zâmbind. 
  
“Vă rog să-mi scrieţi pe carte ceea ce aţi zis... că în epoca globalizării să nu uităm limba română! Vreau să am acest îndemn scris de dumneavoastră!... ca să nu uit niciodată!” voise un băiat. 
  
Unii ieşeau derutaţi din sală, că nu-l mai vedeau... alţii n-au renunţat. La un moment dat l-au prins lângă perete... pentru autografe şi discuţii. 
  
Ceea ce pe mine mă mira cel mai mult... veniseră şi profesoarele de matematică, care-l admirau şi mai cu foc...şi elevii de la cercul de lectură. O jumătate de oră după activitate au tot stat la discuţii... care ar fi continuat, dacă nu ne grăbeam şi la Biblioteca Centrală Judeţeană... şi la Uniunea Scriitorilor, filiala Timiş. 
  
În sanctuarul dinozaurilor, acriţi de zile şi de linguşeli reciproce, Dăncuş a fost... magistral! Le-a zis... acasă la ei... „afliaţilor” ce crede despre neputinţa lor şi a unor organitaţii similare lor de a genera şi propulsa noi valori în peisajul literaturii moderne actuale şi de viitor. Le-au căzut plombele... lui Lucian Alexiu şi Cornel Ungureanu... le-a rămas doar răutatea... sarcasmul nefondat... ridicol. La plecare, le-a oferit cărţile sale. 
  
Mă uitam la Doruţ... se aprinsese ficatul în el de greaţă. Chiar aşa... atmosfera de cavou comun n-are cum să atragă tinerii spre „Orizont”. Zisese cu curaj un mare adevăr. 
  
A mai servit o cafea, în oraş... şi-a plecat. 
  
O cafea... la care şi eu şi Scorobete ne-am primenit de „spiritul Dăncuş”. 
  
Eu am tăcut... la un moment dat... erau de prisos orice cuvinte... le furase Doruţ pe toate... şi le muncea în chinuri grele... în idei din ce în ce mai rafinare şi mai pertinente... într-o viziune a fenomenului literar românesc... cuprinzător... ţară şi diaspora... 
  
„Rămâi cu bine domniţă!” ...se rupse vraja de-odată. 
  
Stăteam în mijlocul drumului, cu o cutie de ciocolată în braţe... urmărind cum taxiul de Bucureşti, cu care venise, îl ducea acum în sens invers... 
  
Doruţ... domnule Dăncuş... ce să mai zic... mi-e teamă să nu rămân mută pe veci. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Azi l-am cunoscut pe Dăncuş! / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 72, Anul I, 13 martie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!