Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   


Autor: Corina Lucia Costea         Publicat în: Ediţia nr. 80 din 21 martie 2011        Toate Articolele Autorului

Aventurile motanului Trişpe
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
E o săptămână deja de când stăpânul său mi l-a adus în casă...prin poveste...pe năstruşnicul motan Trişpe. De fapt, nici nu era al lui, ci al fiicei sale, care tocmai îşi sărbătorea ziua de naştere. Mă uitam cu mare luare-aminte: cine era oare mai “vagabond” prin lume…Trişpe sau stăpânul, care nu stătuse acasă la aniversare? Devenisem eu tristă doar la gândul că, din raţiuni “de imagine şi popularitate”, un părinte îşi poate lăsa copilul singur de ziua lui. Un telefon...oricât de afectuos şi plin de promisiuni ar fi...nu ţine locul unei îmbrăţişări. Toată treaba...cu afecţiunea...cădea în sarcina lui Trişpe. 
  
Dacă dumneavoastră credeţi că nu s-a descurcat, vă înşelaţi! 
  
Un motan negru, lucios, cu ochii verzi-fosforescenţi poate, dacă el vrea, să facă ravagii. N-a alergat vesel doar prin platourile cu ouă umplute, salată de beuf...ci mai ales s-a cocoţat în tort...unde a şi fost surprins lingând cu pasiune cifrele...1 era prea slab...dar 7 era perfect...şi pe lungime...şi pe lăţime. 
  
Cine să se supere pe Trişpe? Toată petrecerea s-a transformat în...prinderea motanului cremos...baia regală...uscarea blăniţei...şi răsfăţul...din braţe-n braţe. Nu e mofturos...torcea ca un paşă, pe sâni fragezi, delicat parfumaţi...ori pe fustiţe mini şi ciorăpei roz-bombon...pe blugi rupţi în genunchi...şi pe rochiţe de dantelă. 
  
Doar tatăl sărbătoritei îl exila acum, de la mine din bucătărie...pe balcon (dar nimeni nu ştia acest plan diabolic). 
  
După ce am ascultat povestea ochilor de strugure verde...am adormit. 
  
Trişpe...după mine...în vis! 
  
Eu sunt o alergică, ce a privit mâţele, toată viaţa de la 3-4 metri distanţă (cel puţin), dar, în visul meu, Trişpe mi se cocoţase în braţe. Avea blăniţa moale...pufoasă...îl strângeam la piept, ca pe un odor scump, grijulie, să nu-l strivesc. Mă miram cum de a lăsat petrecerea zgomotoasă şi veselă, ca să „cânte” cu mine câteva rânduri pe tastatura calculatorului. 
  
Trebuia să plec la şcoală. Tocmai finalizasem testele pentru clasa a XI-a...şi le scoteam la imprimantă. Asta l-a amuzat tare mult. Pentru fiecare pagină negociam: dreaptă, şifonată, zgâriată...sau şi ruptă puţin? Nu mai aveam timp să fac altele. 
  
M-am echipat, ca de obicei, iar când a auzit cheile, Trişpe s-a pus ostentativ în dreptul uşii. Chiar aşa...cum să-l las singur acasă? E şi el un suflet. Fără multă împotrivire, a acceptat transportul cu...o sacoşă de bumbac. Adio, troleibuz...luăm taxiul. Nenea de la volan mă apostrofează: “Există, la Real, la sectorul de animale, tot felul de cutii, lădiţe...pentru transportul pisicii. De ce o chinuiţi aşa? În ţări mai civilizate, încasaţi o amendă pe chestia asta.” Înghit în sec...mă uit cu jenă la motănelul blând, care priveşte cu interes automobilele care ne depăşesc. Uneori, dă şi el cu lăbuţa în geam, când vreun pasager ştirb ori cu dinţii de lapte îi face semn, de pe bancheta din spate a maşinii învecinate. “Au copiii ăştia un limbaj al lor”, mă gândeam. Fiinţa asta firavă deşteptase în mine instincte materne, greu adormite. L-am scos din sacoşă şi l-am ţinut în braţe. 
  
Şoferul strănută. Ups! Alt alergic!  
  
“Sunt încă puţin răcit”, se scuză omul, fără a face vreo remarcă la libertatea pe care ne-o luaserăm pe bancheta din spate...să ne jucăm cu cheile. 
  
Am ajuns în faţa liceului. Am achitat cursa. L-am luat pe Trişpe în sân, să nu-i fie frig şi l-am dus direct în sala de clasă (la care urma să am oră). 
  
“Doamna profesoară, e al dumneavoastră?”se interesară câteva fete, oprite din machiajul de dimineaţă. “Lăsaţi-l în grija mea! Şi eu am acasă unul...cam tot aşa”...mă salvă Daniel. 
  
Repede m-am dus la cancelarie, am lăsat paltonul, am luat catalogul, am semnat condica şi...la clasă! Suna. Am ajuns la timp. Am distribuit foile cu subiectele...unele drepte, unele zgâriate, unele şifonate...unele, pe alocuri, rupte. Toţi mustăceau, dar nimeni nu zise nimic cu voce tare. Trişpe se eliberă de drăgălăşeniile cu unghii false şi gene rimelate în exces. Se aşeză pe pervaz, de-asupra caloriferului, şi torcea liniştit. Daniel îi puse într-un capac de Green Tea nişte apă...pentru orice eventualitate. 
  
Elevii scriau în linişte, ca şi când aveam inspecţie. Treceam printre ei, ca să mă asigur că toţi au înţeles ce au de făcut...că micile zgârieturi nu făcuseră textul / cerinţa de neînţeles.  
  
“Dragă Trişpe (scria un băiat, foarte retras de felul lui), azi am vrut să chiulesc de la lucrare...nu pentru că nu mi-am învăţat...o să vezi că ştiu să o caracterizez bine pe Otilia Mărculescu...ci pentru că mă deprimă să o văd şi pe profa îndoliată. Toţi mor, de nu se mai opresc...Acasă, mama întinde doar sfori negre...după mama ei, după un unchi...după tata. În roman, se prăpădesc...şi Costache...şi Simion...şi copilaşul lui Stănică. Dar tu, deşi eşti negru, înviorezi atmosfera prin verdele obraznic al ochilor jucăuşi, prin limbuţa roşie pe care ne-o arăţi fără ruşine. Poate tocmai asta e...în roman, dar şi în viaţă...depinde totul de focalizare...de perspectiva din care abordezi o problemă...” 
  
Mi-am oprit respiraţia, ca să nu oftez, şi am trecut mai departe. Trişpe se ridică şi el pe lăbuţele din faţă. 
  
„Ce se întâmlă aici?”deschise uşa domnul director. 
  
“Nimic. Dăm lucrare.” 
  
„Scuze c-am deranjat, dar nu se auzea niciun sunet...şi mă temeam că au întins-o, de la ora asta”...adăugă directorul ieşind. 
  
Trişpe dispăruse...doar capacul de Green Tea era la locul lui. L-am căutat disperată cu privirea. Unii dintre elevi se uitau şi ei întrebători. Le-am făcut semn să-şi continue lucrarea, dar eu însămi eram neliniştită. 
  
„Locul lui e pe balcon acum, dar tare mă deranjează când aerisim...cu toată cutia de nisip şi granule...tot miroase a pisic...că domnişoara vrea să se joace cu el...dar nu-i place când face prostii în camera ei”...povestea stăpânul lui Trişpe. 
  
Of, ce poveste încâlcită!  
  
Motanul tuciuriu, de la Târgovişte, îmi bântuia visul...la Timişoara. 
  
“Alo, ce face Trişpe?”întrebai, frământată de vis. 
  
“Doarme pe compunerea fetei…ceva cu Felix şi Otilia...că mai avea de făcut încheierea”, îmi dă raportul Marele Stăpân. 
  
“...în roman, dar şi în viaţă...depinde totul de focalizare...de perspectiva din care abordezi o problemă...”aşa să scrie...te rog! 
  
Timişoara,19.03.2011 Corina-Lucia Costea 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Aventurile motanului Trişpe / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 80, Anul I, 21 martie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!