Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Viorel Darie         Publicat în: Ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Aurul din scrierile lui Mihai LEONTE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Aurul din scrierile lui Mihai LEONTE - Prefata la cartea in curs de tiparire 
  
Nu cred că s-a orientat bine autorul acestei cărţi, scriitorul Mihai LEONTE, să-mi încredinţeze scrierea prefeţei la cartea sa ,,AMINTIRI MINIERE”, mie care, în viaţa mea n-am trecut pragul unei mine, nici măcar al unei staţii de flotare. Totuşi, neştiind nimic despre mineri şi minerit, am citit cu îndârjire relatările pline de simplitate şi omenie din carte, ca să-mi dau seama unde se ascunde ,,aurul” acestei experienţe de o viaţă a unui om, şi al miilor săi de ortaci. 
  
Am descoperit că munca asta, a mineritului, este pentru oameni serioşi, oameni dornici de muncă, indiferent de condiţii, oameni în care poţi avea încredere pentru orice lucrare de la suprafaţa exploatării miniere, dar şi acolo, în adâncul pământului, acolo unde nu-i vede nimeni, dar unde ei muncesc asudând, să-şi facă treaba pentru care se angajaseră, sacrificându-se pentru a scoate omenirii acele nebănuite bogaţii ale pământului. Munca această de coborâre în mină, unde nici aerul nu e respirabil, e comparabilă cu cea a căutătorilor de perle, care se scufundă în adâncul oceanului, pentru a scoate la suprafaţă mărgelele preţioase. 
  
Cât de puţin i-a trebuit ucenicului în toate, tânărului de atunci Mihai LEONTE, doar un dram de întâmplare i-a trebuit, ca soarta să-l arunce într-o meserie care-l va ţine captiv o viaţă întreagă, departe de lumina soarelui, trudind aproape sufocat în galeriile prăfuite ale minelor, fie ele aurifere, fie de minereuri cuprifere. Căci, la fel de bine, putea să ajungă să lucreze la câmp, în plin soare, sau în birouri, sau ca ceasornicar. Ceva însă îl atrăgea, mai bine zis, îl trăgea, spre adâncul pământului, acolo unde se dădeau adevărate bătălii pentru recuperarea bogăţiilor nepreţuite ale ţării, bogăţii fără de care prosperitatea la suprafaţă nu se putea concepe.  
  
La cât era de înzestrat intelectual, putea foarte uşor să se înroleze ca activist UTM sau de partid. Dar aici se cam înghesuiau cei care nu erau buni de nimic, cărora nu le plăcea munca, cozi de topor de tot felul, cei care se complăceau să participe la şedinţe zilnice, cu creionul în mână şi carneţelul roşu în care-şi notau indicaţiile preţioase de partid. Sau, unii care-şi făceau vocaţie din a persecuta, de a urmări pe unii bieţi oameni, care mai răbufneau din cauza necazurilor de multe feluri. Dar maistrului Mihai LEONTE nu-i plăcea de fel asemenea îndeletnicire în viaţă, nedemnă de un om integru. Dumnealui prefera să fie cinstit cu meseria sa, cu camarazii de muncă, cu familia, motiv pentru care îşi ducea cu mare responsabilitate îndatoririle de miner, fie ca simplu ucenic, sau miner, fie ca maistru miner, sau ca, ultima treaptă a devenirii profesionale, maistru principal. În această calitate, toţi ortacii îl respectau, toţi îl salutau cu bucurie, şi-l salută şi azi, după ani şi ani de la pensionare. 
  
Citind capitolele scrise într-un limbaj extrem de simplu, dar atât de pline de sentimente de omenie, îmi dau seama că Mihai LEONTE relatează foarte detaliat, nuanţat, varii ipostaze ale muncii de miner. Autorul ridică emoţionante monumente acelor eroi tăcuţi ai mineritului, care, trezindu-se în zorii zilei din barăci, sau case improvizate, parcurgeau pe orice vreme, chiar şi pe vreme de Coşava, pe jos, câţiva kilometri, până la mină, acolo unde, doar cu ajutorul luminii unor lămpi de miner, se afundau în hrube sinistre, întunecoase, surde, sufocante, lipsite de aer proaspăt, ba mai mirosind cumplit a gaze nocive de tot felul, se îndreptau spre capătul cel mai adânc al galeriilor, spre a puşca peretele frontului de exploatare, prin care exploziile rupeau pereţii de minereu, împrăştiind prafuri grele şi fumuri înecăcioase în galeriile deja foarte îmbâcsite de noxe. Apoi, aceşti bravi oameni ai subteranelor, cu ajutorul uneltelor primitive, încărcau vagonetele cu minereu, ce porneau de-a lungul galeriilor spre staţiile de suprafaţă. Acel material dislocat din stâncă, era privit cu sfinţenie, ca rod al muncii normate, nădăjduind ca acea muncă să fie răsplătită cu salarii, cu care muncitorii să-şi cumpere pâine caldă pentru copii lor. Privită astfel, munca minerului era o preocupare sfântă, întocmai ca cea a agricultorului, sau cea a oierului. 
  
A avut ocazia să se facă om bogat, descoperind un filon de bulgări de aur pur, eveniment ce a isterizat toate organele de securitate din mină, dar care, la analize de laborator, s-au dovedit a fi simpli bulgări de cupru nativ ! 
  
Dar aurul adevărat sunt sufletele, amintirile unei pleiade de colegi de breaslă, cărora sensibilul Mihai LEONTE le dedică pagini atât de frumoase, care constituie cea mai bună răsplată pentru o viaţă de muncă şi omenie. 
  
Mai mult de un sfert de veac a muncit astfel Mihai LEONTE, cel care va deveni scriitorul şi poetul de azi, deşi, încă de pe atunci, oprimat de munca întunecată din mine, încă se mai gândea uneori la poezie. Şi astfel a dus-o trei decenii, muncă şi iar muncă, în cele mai renumite mine din Apuseni şi Banat, îndeosebi în minele de la Moldova Nouă. Chiar nouă pentru el, cel care plecase încă de copil din Moldova lui Ştefan Cel Mare, de la Suceava! 
  
După Revoluţie, hai să-i zicem Revoluţie, Mihai LEONTE s-a pensionat, după o muncă meritorie de peste 30 de ani în minerit. Dar asta a fost, să zicem aşa, doar o înscriere pe un ,,alt nivel” de activitate minieră, mai înalt, mai diafan, dar întru-totul legat de minerit, cum s-ar fi putut altfel. Căci domnul Mihai LEONTE, ca om plin de omenie, bunătate, a acceptat să ajute pe ortacii săi prin numeroase activităţi sociale, cum ar fi un nou CARP, comisii, multe consilii. Dar cel mai important filon în viaţa sa a fost descoperirea filonului de aur al poeziei, domeniu în care a realizat un mănunchi impresionant de volume şi de interesante lucrări publicate, enumerate cronologic în această carte. 
  
Cu timpul însă, urmările muncii ca miner, l-au ajuns şi pe fostul ortac, Mihai LEONTE. Suferea de silicoză, care-i şubrezeşte sănătatea. Dar ca suferinţa să se accentueze şi mai mult din 2002 ca urmare a unei artroze severe, să fie obligat să meargă în două bastoane. Şi ca durerile să nu fie numai de un acelaşi fel, poetul Mihai LEONTE a mai suferit o mare dramă a vieţii sale, moartea soţiei sale, Ana LEONTE. E greu să depăşeşti o astfel de pierdere! Dar, încurajat de toţi foştii săi colegi de breaslă, şi în aceiaşi măsură şi de familie, şi de prietenii scriitori, încearcă să se motiveze, să creeze pe mai departe. Ca dovadă, este acest volum memorabil despre minerit. Aur pentru memoria atâtor generaţii şi miilor de oameni cu care lucrase prin zonele miniere ale Apusenilor şi ale Banatului! 
  
Acum, poetul Mihai LEONTE, se gândeşte la semnificaţiile vremurilor şi ale vieţii pe acest pământ. Îşi doreşte cel mai mult să-şi liniştească sufletul şi gândurile, ca atunci când va trebui să urce pe un nou orizont, cel din ceruri, unde s-o reîntâlnească pe scumpa sa soţie, să fie capabil, vrednic, să urce pe acel ultim ,,suitor” care să-l ducă în Paradisul vrednicilor slujitori ai Domnului. Aşa să ne ajute Dumnezeu ! 
  
Viorel DARIE, scriitor Bucureşti 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Aurul din scrierile lui Mihai LEONTE / Viorel Darie : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1086, Anul III, 21 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Viorel Darie
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!