Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Modele > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

Doina Spătaru.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Am avut ocazia de a cunoaşte oameni care udă perna lor cu lacrimi, iar pentru ei, surâsul de pe faţă e un înger răzbătut din umbra inimii. Dar întâmplarea de a primi un telefon de la artista Doina Spătaru, după ce eu scrisesem despre tragedia fiicei sale, Mălina Olinescu, m-a făcut nu să găsesc înţelegere pentru durere, ci să resimt anii ce se îndepărtaseră de mine, lăsându-mi un cântec de înduhovnicire, ori de câte ori era să pierd uşor nădejdea: „Nu mă mai despart de tine”!  

Îl cânta Doina Spătaru, îl rupea de la suflet şi-l pornea spre toate sufletele, ca să alegorizeze despărţirea, o uşă uitată deschisă patimii umane celei mai mari!  

Interpreta Doina Spătaru mi-a mulţumit pentru cum scrisesem despre Mălina, iar aceasta a avut o influenţă atât de puternică asupra mea încât sensul literar al spuselor artistei a luat chipul realităţii celei mai mari supărări omeneşti, oglindite în cuvânt. De atunci mă întreb necontenit de unde coboară între oameni chinul pierderii copiilor?!  

Au trecut ani din ziua aceea, dar nu am aflat răspuns lămuritor. Am aflat însă că scurgerea timpului aşterne învelişul amar peste durere. Zi cu zi, nevăzutul spiritual se mistuie în văzutul şi trăitul vieţii, iar tensiunea fiecărei tristeţi slăbeşte!  

În ce mă priveşte, rolul cuvintelor spuse de artista Doina Spătaru a fost acela de a-mi creşte zi cu zi preţuirea statorniciei în iubire. Toate în omenire au durate, dar despre iubiri niciodată, nimeni nu va putea spune ultimul cuvânt!  

Doina Spătaru a cântat cândva în graiul inimii, melodia „Nu mă mai despart de tine”. În ea se vede câtă măreţie aşează omul în iubire, situând-o dincolo de timp: „Nu mă mai despart de tine/ Niciodată, orice-ar fi…!”/. E atât de întremător acest legământ, dar nu o dată e tardiv, ori irealizabil…! Încât despărţirea a fost fără remediu, din grea nefericire, pentru Doina Spătaru.  

Apropiată sufletelor ascultătorilor, interpreta Doina Spătaru, întotdeauna a răscolit cu timbrul glasului ei, cu mesajele cântecelor sale, cu melodicitatea lor, simţirea minţii şi a alinat simţirea oricărei dureri. În faţa cântecelor Doinei Spătaru, ascultătorul se preschimbă în propria fântână pentru izvorul sufletului.  

E o artistă ce îndeamnă să-i primim braţele de îmbrăţişat, să ne oglindim trăirile noastre profunde în oglinda privirii ei; e o artistă ce întâmpină tainele noastre şi le contopeşte în tainele vocii sale. După cum marea în port întâlneşte limanul, iar în larg are expresivitatea imensităţii, în fiinţa Doinei Spătaru e frumuseţea, iar în glasul ei e visul. Visul din cântecele Doinei Spătaru nu este în nici un caz o toropeală, ci un ocean de gânduri, de iubiri, de decepţii, de bucurii, de întristări… Răzbat din cântecele Doinei Spătaru făgăduinţe, deopotrivă cu pierderea drumului speranţei şi renunţarea.  

A suferit, a iubit, a pierdut, s-a alinat, şi-a adunat curaj şi speranţă, a continuat! Întristările şi mângâierile din viaţa sa au venit, au plecat şi s-au întors, adesea. Sunt multe…! Nimeni nu poate număra stelele de pe cer, dar ochii noştri le privesc strălucirea! Cu toate că până la ele este un vast spaţiu cuprins de întuneric, ochii nu sunt interesaţi în drumul spre stele de fundalul întunecat. Ei cercetează doar stelele! Întocmai, trăim într-o imensitate de suferiunţă nesfârşită, dar cu toate acestea, sufletul uman cerne viaţa ca să aleagă de la ea binele!  

Doina Spătaru e o artistă ca o stea a privirii noastre, zărită în noapte, e binele ales din viaţă, al câtecelor sale!  

Un portret cu ştiinţă şi deopotrivă afectiv, al artistei, cine-l putea zugrăvi în cuvinte mai măiastre, decât prezentatorul Octavian Ursulescu?! Din acest gând a luat formă microinterviul de mai jos, pentru care nerepetabilul prezentator a avut îngăduinţa câtorva răspunsuri ce conturează din unghiul de vedere inegalabil de obiectiv chipul uman şi artistic al interpretei Doina Spătaru:  

Cum aţi numi titlul unui text despre Doina Spătaru?  

Frumoasa verişoară…!  

Fiind verişoara lui Dan Spătaru, Doina Spătaru a avut repercursiuni favorabile sau dimpotrivă, în cariera sa artistică?  

Cât este de greu să porţi povara unui nume faimos! Dar Doina Spătaru şi-a construit succesul şi notorietatea exclusiv prin forţe proprii - din contră, numele Spătaru a dezavantajat-o, de multe ori necunoscătorii recurgînd la comparaţii cu vărul ei Dan, devenit deja un idol al publicului. Interesant este faptul că Dan a reprezentat România la prima ediţie a „Cerbului de aur”, în 1968, fără a intra în palmares, pe cînd Doina a cucerit o menţiune la o ediţie ulterioară!  

Pe ce vad a pornit artista, ca să ajungă în largul mării de şlagăre româneşti veritabile şi neuitate?  

Doina, interpretă frumoasă şi delicată, s-a impus prin tălmăcirea emoţionantă a unor cîntece „de text”, vibrante, copleşitoare, între care compoziţiile lui Alexandru Mandy, un poet al cîntecului. S-a numărat printre primii cîştigători ai concursului „Steaua fără nume” de la TVR, care lansa într-adevăr cîntăreţi cu personalitate, nu imitatori talentaţi, precum competiţiile de azi.  

Viaţa i-a întins în faţă cumpene şi suferinţe! A trecut pieptiş prin ele, sau le-a evitat?  

A fost mereu o fiinţă discretă, care s-a ţinut departe de „lumea dezlănţuită”, dar, paradoxal, cele două uriaşe drame din viaţa sa au spulberat această viaţă tihnită, retrasă, două tragedii petrecute în condiţii similare. Este vorba de moartea soţului, actorul Boris Olinescu, care locuia în blocul unde mergeam adesea la prietenul şi colegul meu de la Radio, Emil Conta (nepotul marelui dirijor Iosif Conta), în prezent un apreciat regizor muzical în Germania. Fiind înainte de 1989, mass-media n-au răscolit durerea din inima Doinei, în schimb la moartea delicatei Mălina Olinescu, fiica sa, a fost asediată, încolţită, neavînd timp nici să-şi şteargă lacrimile...  

Pierderea Mălinei a fost pentru Doina Spătaru înfruntarea cea mai grea cu izbiturile destinului. Cum s-a resimţit aceasta în lumea muzicală românească?  

O cunoscusem bine pe Mălina, am prezentat cîteva evenimente unde ea a evoluat alături de orchestra lui Călin Geambaşu, aşa încît am răspuns cu drag invitaţiei acestuia, atunci cînd a organizat un spectacol omagial la Teatrul de revistă „C. Tănase”(unde Mălina jucase în musical-ul lui Marius Ţeicu şi Octavian Sava, „Nota zero la purtare”, alături de Adrian Enache şi Aurelian Temişan). Au venit atunci mulţi dintre foştii săi colegi de la „Şcoala vedetelor”, în frunte cu regretatul creator al acestui fenomen, Titus Munteanu, iar Doina a cîntat, cu glas tremurat, una din melodiile preferate ale Mălinei, din banda sonoră a unei telenovele...  

Pentru Doina Spătaru credeţi că a repornit impulsul speranţei, a regăsit alinarea şi forţa de a continua?  

Numai o femeie puternică putea rezista unor asemenea lovituri ale sorţii, iar Doina Spătaru s-a dovedit a fi un asemenea om, revenind cu durere în suflet, dar cu zîmbetul pe buze, pe scenă.  

Ce-ar fi de prezentat în sumar dintr-o biografie artistică strălucită a Doinei Spătaru?  

De 30 de ani este vedeta excepţionalei orchestre conduse de Petre Geambaşu, cu care a colindat lumea şi alături de care a strălucit şi în cadrul concertului de la Sala Palatului prin care artistul şi-a sărbătorit cei 70 de ani, pe care nu-i arată nicidecum. De altfel, Doina Spătaru a fost colegă cu Petre Geambaşu la fostul teatru „Ion Vasilescu”, unde mai cîntau Dorina Drăghici, Cornel Constantiniu, Lucky Marinescu, Dorin Anastasiu, Ion Ulmeanu, Rodica Paliu. Despre toate astea am avut ocazia să povestim pe larg acum cîţiva ani, în drum către Festivalul internaţional „Dan Spătaru” de la Medgidia, unde eram invitaţi de primarul Marian Iordache şi de directorul de festival Daniel Gheorghe. În maşină eram eu, Sida Spătaru, văduva lui Dan, şi Doina, care urma să susţină un recital. Îmi pare rău acum că n-am înregistrat cele povestite pe parcursul celor cîteva ore, putea ieşi o adevărată carte! Dar o altă carte ne aştepta la Medgidia, fiind vorba de «Dan Spătaru, regele aplauzelor», apărută (din păcate cu foarte multe greşeli) la Editura Militară (vorba ceea, „Trecea fanfara militară”!), la lansare fiind şi sora artistului, Anca Nicola, căreia toată lumea îi spune «Puica»(respectată profesoară de română în oraş), şi vărul său Doru (cîte achiziţii «interzise»am făcut eu de la magazinul „Bucur Obor”, înainte de 1989, pe cînd el era şef acolo!)...Luaţi această carte şi veţi fi impresionaţi de admiraţia sinceră, de respectul copleşitor cu care Doina Spătaru vorbeşte despre vărul ei mai mare, pe care în copilărie se ducea să-l vadă pe ascuns la spectacole! Acum e rîndul nostru s-o aplaudăm în picioare pe ea la Sala Palatului, cîntînd în duet cu Petre Geambaşu „Tu t’en vas”, marele şlagăr al lui Alain Barriere...  

Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Doina Spătaru. Frumoasa verişoară , creionări afective cu prezentatorul Octavian Ursulescu / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1305, Anul IV, 28 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!