Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Patrimoniu > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

Nelly Miricioiu. Opera, un paradis al bucuriei
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

E minunat şi nobil faptul de a fi toţi una în muzică, iar îngerul să fie în fiecare! Muzica îi e a doua viaţă dată omului, nu pentru a-l osândi, ci ca prin ea să dobândească mărirea primei, să o trăiască pe prima în iubire, curăţire sufletească, înţelepciune şi armonie! „Qui cantat bis rogat!”, („Cel ce cântă se roagă de două ori!”). Iată cât adevăr se descoperă în această cugetare…!  

Muzica, în toată durata umanităţii nu este nimic altceva decât părtaşă legăturii omului cu taina cosmosului. Fără să conştientizeze, omul cântă neîncetat. Fiecare moleculă vie vibrează şi-n tot universul pătrunde şi rezonează sunetul, iar omul aude necontenit, fără însă a percepe muzica, fără a o o distinge în întreg universul sonor. Muzica există în sine, nu e inventată de compozitori, ci numai culeasă de ei, ca aurul din nisip. Muzica nu e luată din neant şi pusă pe portativ, muzica vine din infinitul şi nemuritorul univers audibil şi e adusă în formă armonioasă, precum cern aurarii comoara galbenă din materialul steril!  

Tăcere absolută nu există, iar muzica nu este creată de azi, există dintru început, combinată în zgomotul total al universului, de unde cei care cântă şi cei care compun o absorb, o curăţă şi o împart în mărgăritare, pe mărimi, forme şi culori.  

Neamul românesc are fundaţie un vast filon de aur din care „minerii” muzicii scot la suprafaţă printr-o trudă şi o dragoste de o vârstă cu omenirea, inepuizabile resurse subsolice ale cântecelor. Iar de sus, harul toarnă tot pe-atât, într-o grindină de mărgăritare, cântecele noastre, pe potrivă de veritabile ca şi mărgăritarele din lumea întreagă. În toată istoria sa, neamul românesc a fost înseninat de muzică. Pleiada marilor artişti ai noştri, dintotdeauna, de la cei populari, până la cei „culţi”, a creat şi a cântat o muzică cel mai înalt urcată la pandantivii văzduhului. În muzica aceasta sunt deopotrivă alinarea divinului şi fervoarea demonului. Pe când de la divinitate coboară mângâierea, de la demoni urcă nebunia patimilor. Împreună, divinul şi demoniacul sunt bunuri ale artei muzicale atât de mari încât n-ar putea nimeni să le despartă.  

Într-un interviu pe care l-a acordat subsemnatului, în primăvara anului 2013, maestra Virginia Zeani afirma: „Înainte de epoca modernă de după anii ’50 în care au cântat Maria Callas, Renata Tebaldi etc., au cântat români extraordinari ca Haricleea Darclée, Elena Teodosiu, Florica Cristoforeanu şi alţii... După aceasta, în perioada României care avea comunismul pe spate, artiştii mari nu au putut ieşi din ţară. Eu am avut norocul să scap înainte de plecarea Regelui, dar acum numele vocilor româneşti sunt cap de afiş la cele mai impresionante opere din lume…”.  

Decât cuvintele maestrei Virginia Zeani, care altele ar fi mai crezute în legătură cu valoarea muzicienilor români în lume?! Una dintre strălucitele artiste contemporane dintre cele ce sunt chezăşia duhului muzical al românilor este soprana Nelly Miricioiu, stabilită în prezent la Londra. Aşa cum pe raftul unei farmacii, fiecare medicament e folositor la ceva, doar că trebuie întrebuinţat corespunzător diagnosticului, şi medicamentul muzică are venele lui pe care merge de la inimă la inimă. Întocmai, maestra Nelly Miricioiu, una dintre minunatele stele ale muzicii lirice a României şi a lumii e farmacistul inimilor, iar medicamentul său e vocea. Ceea ce însănătoşeşte îndeosebi acest medicament este auzul, spre a nu se întoarce de la adevărul măreţei muzici.  

Soprana Nelly Miricioiu are o voce destinată a se opune dezbinărilor dintre notele muzicale cântând atât de armonios încât melosul ei atrage fiecare sunet în aceeaşi înţelegere! Niciodată nu e pierdut visul în braţele vocii sopranei Nelly Miricioiu, niciodată speranţa fericirii nu eşuează ascultând-o pe maestră, întotdeauna privirile împrăştie toate umbrele sub strălucirea chipului ei.  

Repertoriul îi este un port cu valuri, al spiritului, un turn cu zeci de creneluri, nu cu centură netedă, de la bel-canto la verrisimo. Deşi turnul acesta crenelat nu e consolidat pe uniformitate, e de neclintit prin valoare. Voioşia nepieritoare a artistei răspândeşte spectatorilor plăcerea nesfârşită! Are apărate virtuţile, întâi de toate, de descurajare personală, pentru că muzica îi dă bunătatea cea mai mare, apoi de critici, pentru că ceea ce cântă şi aşa cum cântă soprana Nelly Miricioiu, nu numai că exemplifică virtutea, dar îndeamnă la virtute, înrădăcinează virtutea în spectacolul muzical liric.  

În martie 1998 Hug Canning scrie în „Sunday Times” despre maestra Nelly Miricioiu: „sună asemenea tinerei, limpedei Maria Callas”. Iar revista franceză „Opera” consemnează: „în interpretarea ei, tehnica este perfectă, atrăgătoare, adaptată lungimii respiraţiei, cu o impresionantă agilitate în pasajele cu ornamentaţie, pe care le utilizează pentru a pune în lumină adâncimile sufleteşti şi frământările personajului, niciodată doar ca o demonstraţie a virtuozităţii ei”.  

Virtuţile acestea nu sunt separabile de omul Nelly Miricioiu. El nu a dispreţuit niciodată durerea nimănui, şi-a întărit întotdeauna răbdarea cu semenii, fiind moldoveancă de la Adjud, plecată dintre rude şi prieteni cărora le revin veselia după fiecare nor, căci aşa sunt moldovenii!  

Nu dragostea de bani, ci dragostea de cânt a purtat-o din patrie în Marea Britanie unde a aşteptat-o o fascinantă poveste londoneză începută în 1981 şi care se scrie şi azi. În 1982 a debutat la Covent Garden Royal Opera din Londra, iar de aici a fost absorbită iremediabil în constelaţia de stele mondiale ale muzicii lirice, printre care Plásido Domingo, Alfredo Kraus, Franco Bonisolli, Roberto Alagna, Renato Bonson…  

Operele cântate de soprana Nelly Miricioiu sunt un mare bun, un paradis al bucuriei, pe orice scenă. Spectatorii îşi dezleagă spiritul de cele actuale şi trăiesc înflăcăraţi în idealuri virtuoase cu magiciana muzicii, pe aripile operei. Pentru aceste mari merite, Alteţele Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu ai României i-au oferit în numele Majestăţii Sale Regelui Mihai I decoraţia „Nihil Sine Deo”.  

În anul 2011 maestra Nelly Miricioiu a susţinut un recital pe scena Operei Naţionale din Bucureşti la Jubileul Regal de 90 de ani ai Majestăţii Sale Regelui Mihai, ocazie visată de cel ce alcătuieşte sub puterea emoţiei de atunci, aceste rânduri, de a o întâlni pe artistă! În prezenţa Majestăţilor Lor Regelui Mihai I, Reginei Ana a României, Reginei Sofia a Spaniei, Regelui Simion al Bulgariei, Alteţelor Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareata şi Principele Radu ai României, a reprezentanţilor tuturor Caselor Regale din Europa Şi Asia, a multor personalităţi din toate domeniile vieţii româneşti şi invitaţilor de peste hotare, maestra Nelly Miricioiu a cântat răpitor de frumos pe scena Operei din Bucureşti. Privind-o de pe un rând din Sala Operei, de la numai câţiva metri de scenă, am simţit, simt azi şi pentru totdeauna o stare afectivă pe care minunea nu o repetă într-o viaţă!  

Acesta a fost momentul de plecare spre un interviu cu maestra, momentul împlinirii apropiindu-se!  

Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Foto, Mihai Cosma: Nelly Miricioiu pe podiumul de concert al Radiodifuziunii  

Referinţă Bibliografică:
Nelly Miricioiu. Opera, un paradis al bucuriei / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1285, Anul IV, 08 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!