Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Patrimoniu > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014        Toate Articolele Autorului

Benone Sinulescu. În nerăbdarea aniversărilor ce vor să mai vină
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
22 mai (2014) a fost o zi cu gratitudine când începea să se însereze şi sub cupola Sălii Palatului din Bucureşti se ilumina un prea vast văzduh de cântece şi solemnitate. Era fructul unui ceremonial, croindu-şi drum printr-un veac de muzică folclorică românească într-o o zi zidită pe soclul nostru sufletesc: începea concertul „Benone ’77”; începeau să urce în neconstrânsă libertate la cristalul vitrinei cereşti, nu stele şi nici duhuri de sfinţi, ci banchize de flori de cântece cu patimile, dorurile, dragostele omeneşti; începea sărbătoarea unui soare stăpân nu al înălţimii vulturului ci al albei lumini din fântâniţele în care susură folclorul neamului.
Surâd de şaizeci de ani nemuritoarele cântece ale maestrului Benone Sinulescu, iar pietrele din izvoare, mai rare şi cu mistere mai fermecătoare ca giuvaerul, întorc de sub unde surâsul! Pietrele acestea-s anii culturii noastre săteşti în care s-au strâns, ferite de stihiile oraşului, cântecele maestrului Benone Sinulescu, într-o viaţă de om, într-o viaţă de artist, ca apa rece şi curată în ulciorul de lut, mai scump decât pocalul de aur, pentru că-i din bogăţia naturii.  
Subtilul lord cu joben, Aculin Tănase, a reînviat boema de cândva de la Capşa, cu epigrame cum ar fi aceasta care creionează fin o doctoriţă sexi:  
"Văd că ştie leacuri multe,  
După ani şi ani de şcoală,  
Că de mergi să te consulte,  
Ea mai rău te bagă-n boală...!".
Drumurile noastre de ieri, drumurile noastre de azi, drumurile noastre de mâine ar fi fost şi ar fi urâte ca pustiul dacă n-ar fi călătorite de cântecele maestrului Benone Sinulescu. Nici nu putem să ne gândim cum ar trăi pasărea fără să ciugulească seminţe, nici neamul nostru cât de sărac era fără apa vieţii purificată, răcorită şi aromată cu sutele de cântece ale lui Benone Sinulescu. Aceste cântece sunt culese fruct cu fruct, de la rădăcină până la rodul coroanei, din copacul folclorului, nu din copacul scuturat sau de pe jos! Apoi Benone Sinulescu le-a cîntat ca nimeni, le-a cântat numai şi numai ca Benone Sinulescu.
N-a fost şi nici nu va mai fi un alt Benone Sinulescu! Dacă n-ar fi existat până azi, tot trebuia să fie într-o zi pentru că muzica folclorică românească are plinul ei din care nu se poate lua o parte, cum nu se poate lua din aer o singură moleculă fără să se dezintegreze, cum nu e dragoste jumătatea de dragoste, cum nu e gând frântura de gând, cum nu e viaţă firimitura de viaţă…!
Muzica folclorică românească e vie, completă şi învăluită de splendoare, numai purtând în ea cântecele lui Benone Sinulescu! Cântecul ancestral vine din labirinturi prin care curg izvoare în ulcioare mai sfinte decât odoarele monahale. Îl cântă mulţi, dar puţini îl sfinţesc! Miresmele florilor de crâng şi clinchetul clopoţeilor primei primăveri a mirilor întrec în miracol luminile vitraliilor fastuoase. Tot aşa şi muzica folclorică românească e deasupra oricărei muzici, e sâmburele care încuviinţează şi încolţeşte mugurii aurii ai creaţiei folclorului românesc. Nu a greşit îngerul folclorului iubindu-l pe Benone Sinulescu şi dându-i minţii, firii şi vocii sale cele mai frumoase cântece!
La pragul de sus al dealului unei vieţi de trude şi realizări artistice scânteietoare, unde vârfurile munţilor sunt înfrunzite cu stele, unde vulturul reazemă pe penele lui văzduhul, unde lumea e pierdută în cer şi cerul ia lumea în braţe, unde viaţa nu se continuă a doua zi, ci în întâia eternitate, unde urcă genialii, unde nu e niciodată nici toamnă, nici ger, ci numai văzduh, artistul Benone Sinulescu iată, a urcat an cu an! Şi a ajuns la argintul anilor, în număr de şaptezeci şi şapte! Frumoasă rodnică şi lăudabilă scară a vârstei!
Imensă a fost puterea dragostei care a primit-o maestrul din partea publicului, la Sala Palatului, în ziua aniversară şi omagială; preţuitoare fără egal a fost şi căldura sufletească a artiştilor care i-au cântat şi au cântat publicului, în concertul orânduit a sărbători pe cel care nu doar rămâne, cu veacurile ce se vor rostogoli, ca interpret de muzică folclorică, neegal cu nimeni, ci-i va încredinţa, chiar, veacului său de folclor, numele Benone Sinulescu!
Ce dă înălţime, vitalitate şi elevanţă unui concert cum rare sunt altele, cel puţin azi când semnul egal între muzică şi comerţ distruge ca o traumă valoarea?! Fără îndoială, trei sunt stâlpii pe care se reazemă în splendoarea lui spectacolul muzical: prezentatorul, orchestra, interpreţii. Concertul „Benone ’77” nu stâlpi, ci coloane cu frize şi broderii a avut.
Prezentatoarea a fost vesela şi strălucitoarea, suplă, inteligentă cu acurateţe a dicţiei, spontaneitate, eleganţă, actriţa Adriana Trandafir. Acompaniamentul orchestral l-a asigurat cine, dacă nu „Lăutarii din Chişinău”, orchestra cu o aurorală suită de merite ajunse la înălţimea supremă a orchestrelor de muzică folclorică românească din toate timpurile, sub bagheta maestrului Nicolae Botgros. Ansamblul folcloric "Carpaţi" de la Câmpulung Muscel a realizat momente de dans popular care au conectat publicul la veselie şi atmosferă tradiţională sărbătorească.
Nicolae Datcu a deschis concertul cu piese calde, melodioase, în desăvârşit ton cu mina de bonom, chiar şi atunci când imită satiric şi cu har pe alţi interpreţi. Petrică Mâţu Stoian, ca de fiecare dată plăcut de public, pe lângă voce şi repertoriu, pentru chipul lui de haiduc şi de pandur, român neaoş, mustăcios şi mândru, a cântat încântător. Apoi, interpreta cu fineţe de catifea în melodie, ţesută pe o voce puternică, frumoasă, cu ochi luminători, ca roua pe frunza de smarald, cu surâsul larg şi plin de bunătate, Mioara Velicu a purtat publicul prin şi printre peisajele Modovei şi moldovenii care rup opincile încinşi în joc, alături de Catrina. Tiberiu Ceia a aşternut visarea, dorul, romanţa, liniştea peste sală, cu vocea lui caldă, lirică. Emilia Dorobanţu e o cântăreaţă care a edificat superbitatea frumoaselor fete dace răzbătută până azi în chipul şi talentul ei. Înveşmântată mirabil cu podoaba de costum popular românesc, de sus până jos a fost frumoasă ca o mireasă de crai şi a cântat înstăpânitor. Minunat cântă această tânără artistă, iar sărbătoarea închinată maestrului Benone Sinulescu a avut un strop mai mult de farmec şi bucurie, datorită ei! Steliana Sima a încântat publicul cu surâsul ei fin, discret, cuceritor şi glasul duios ca un violoncel. E o cântăreaţă cu un chip atrăgător şi o voce gingaşă. A cântat de ziua maestrului cu mare farmec, întocmai ca adierea zefirului! Tinereţea a fost predominantă în concert şi a demonstrat valoarea gardei de mâine a folclorului nostru. Tânărul interpret Nicuşor Iordan, invitat al sărbătoritului are a desăvârşi o carieră artistică ce işi face vizibile orizonturile.
Fuego a preschimbat inimile fetelor în cristal! Toate fetele visează nesfârşite îmbrăţişări şi nemuritoare iubiri când cântă Fuego. E un artist care oglindeşte în cântec iubirea şi în iubire şiroiază susurul cântecului cel mai sensibil. Vocea lui Fuego e un mantou de mătase pe trupuri înfiorate, când premăreşte iubirea, e vuiet şi murmur de dor şi iubire…! Cu Fuego în spectacol se îgustează scena şi se măreşte cupola. Fuego domină şi cuprinde cu braţele întinse scena şi spectatorii. A interpretat la spectacolul omagial „Benone ’77”, pe lângă câteva piese din repertoriul său, cântecul „Radu mamii”, împreună cu maestrul. Unită în două glasuri excepţionale, vechea melodie de haiducie a primit o înveşmântare nouă care a cucerit publicul.
Surpriză! Mare şi plăcută surpriză! În scenă a intrat Ana Maria Ferentz. Momentul interpretării în duet cu maestrul a melodiei „Mândruţo, bătute-ar focul” a îndulcit lumina ochilor spectatorilor şi a ridicat bucuria inimii la extazul visului de iubire! Adrian Naidin a cântat cum nu s-a dezminţit niciodată: inteligent. În vers, în glas muzical şi interpretare instrumentală a chemat la adâncă meditaţie. Muzica sa e pentru minte, e pentru inimă, e pentru gând!
Formaţia Ro-Mania, fireşte nu a lipsit! Cum s-ar fi putut să lipsească?! Împreună cu trupa, maestrul Benone Sinulescu a zguduit scena şi a ridicat publicul de pe scaun. E uimitor câtă energie are maestrul Benone Sinulescu! E argint viu, e vijelie, acoperă scena, o cutreieră, o trepidează. Necrezut de sprinten, plin de viaţă, de voioşie, maestrul Benone Sinulescu într-un spectacol, azi parcă mai debordant ca în prima tinereţe, aplică un adevărat exerciţiu de gimnastică spectatorilor, care trebuie să întoarcă alert capul dintr-o parte în alta spre a-i urmări iureşul mişcărilor scenice. E un artist cu o vârstă fără ani.
Iar Laura Lavric nu e mai prejos! Moldoveanca e veselă pe scenă, chiar şi de-ar aşeza acasă capul pe o pernă de pelin, e luminoasă, chiar şi când o învăluie o noapte de gânduri, e iute, ca fetele balurilor de altădată, chiar de-ar avea pe suflet o piatră de moară…! Laura Lavric e una dintre cele mai mari artiste ale Moldovei. A fost şi la concertul închinat maestrului Benone Sinulescu, admirabilă. A înveselit publicul, l-a zguduit şi a clătinat bolta Sălii Palatului.
Lucia Dumitrescu a venit în scenă nu cu noutatea, cu certa argumentaţie că muzica folclorică românească nu încetează la Maria Tănase, Maria Lătăreţu, Ileana Sărăroiu, Maria Ciobanu… Cântăreaţă cu har, Lucia Dumitrescu poartă mai departe harul pe valul muzicii folclorice de azi, mereu împrospătată, dar cu preţul udării şi plivirii rădăcinilor, ca ele să nu se usuce, să nu piară, ci să ducă mai departe sevele cântecelor.
Deşirând această distribuţie excepţională care a înstelat un concert de excepţie, nu poate fi exclus aportul realizatoarei tv Elise Stan. Un merit excepţional pe care îl văd şi simt doar cei din scenă, publicul fiind beneficiarul actului artistic în sine, deşi indirect este şi beneficiarul priceperii şi talentului organizatoric, l-a avut organizatorul de spectacole Ionuţ Pavel. Printre artiştii pe care îi impresariază sunt maestrul Benone Sinulescu şi artistul deosebit Adrian Naidin. Organizatorul de spectacole Ionuţ Pavel are măiestria de a însuşi fabuloasei munci de făptuire până la detaliu a evenimentului artistic de scenă, categoria de artă managerială.
Nu neînsemnată a fost şi truda nevăzută a impresarului Pepino Popescu, omul spectacolelor amabil, care nu e stăpânit de stările angoasei când i se solicită o calaborare ce slujeşte alcătuirilor de texte de presă.
A mai trecut, aşadar, un an din viaţa maestrului Benone Sinulescu. În fiecare an se reînnoiesc surprizele pe care ni le face artistul, arzând ca filamentul unui lampadar astral ce luminează şi atunci când nu mai e. Ascultându-l pe maestrul Benone Sinulescu, lumina cântecului său rămâne zidită în noi, chiar şi după ce încetează cântecul. Astfel, concertul „Benone ’77” e viu şi azi în ochii şi în sufletul celor care au venit la sărbătoare. Cândva, când timpul nostru şi contemporanii noştri vor fi doar o amintire, maestrul Benone Sinulescu va fi o oglindă umană în care se va contura muzica folclorică a unui veac.
Astăzi este sfânt privilegiul de a ne fi contemporan şi nemărginit darul său de cântece pe care ni-l face de şaizeci de ani, neobosit şi neîncetat, şi ni-l va face, de bună seamă, ani mulţi înainte!
La mulţi ani, dragă maestre! Am rămas, în nerăbdarea aniversărilor ce vor să mai vină, cu amintirea unei seri magice, scrise în istoria muzicii folclorice româneşti!
Aurel V. ZGHERAN ( aurel.vzgheran@yahoo.com)  
Referinţă Bibliografică:
Benone Sinulescu. În nerăbdarea aniversărilor ce vor să mai vină / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1243, Anul IV, 27 mai 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!