Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Modele > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014        Toate Articolele Autorului

Silvia Dumitrescu. Ritmuri conectate la reverie
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Silvia Dumitrescu, iată din nou o interpretă care datorează şlefuirea glasului neuitatei Mihaela Runceanu, ca absolventă a Şcolii populare de artă, la clasa ei; şi iată din nou o interpretă caracterizată de acel singur cuvânt pe care-l aşteaptă mulţi şi îl aud puţini: superbitate! Nu e deloc o scăpare din raza adevărului folosirea acestui termen, pentru că el descrie cel mai aproape şi deloc generos, ci numai real, un talent rar, un stil interpretativ deloc facil, o prezenţă scenică esenţială pentru tot ce e mai bun în arta spectacolului muzical.  

Dacă nu ar fi stat în puterea unei aprecieri critice favorabile din partea Mihaelei Runceanu şi a lui Ionel Tudor, fără îndoială că încă de atunci Silvia Dumitrescu ar fi ales o altă cale în viaţă, decât calea muzicii. Ea nu este o cântăreaţă inventată şi împinsă în emisiuni entuziaste, dar tot pe atât de încurajate de libertatea hitsch-ului fără comentariul critic, ea este o artistă care a studiat pianul de la cinci ani, apoi şi-a pregătit vocea şi a căutat liniştea folositoare interpretării studiind, acumulând ştiinţă de muzică, întâi cu Mihaela Runceanu şi Ionel Tudor, apoi la Facultatea de muzică.  

Nu este o cântăreaţă produsă pentru succesul imediat, care nu rămâne în echilibru pe o durată lungă, interpreţii fără stofă uzându-şi vocea, irosind-o mai înainte de a o cultiva. Ea este o artistă care a învăţat şi a muncit, neatribuind exclusivitatea talentului în raport cu celelalte condiţii necesare artei profesioniste: seriozitatea şi munca silnică, neslăbită sub impresia că ştie tot şi cunoaşte tot.  

De-a lungul călătoriei prin acest timp cu lupte şi eforturi de rezistenţă, numai muzica mai rămâne să se consacre păcii din suflet, dăruirii şi primirii iubirii noastre înghiţite într-o tăcere de piatră şi o indiferenţă de gheaţă, câtă vreme cântecul tace sau e primit la sân ca gerul, fiindu-i melosul fără căldură şi mesajul fără dragoste. Contra acestei pedepse, Silvia Dumitrescu e în stare, cântând, să preschimbe piepturile în ţinte pentru dor, pentru bunătate, pentru bucurie, pentru iubire. Ea readuce binele sufletesc şi celui care a uitat de când nu a mai rostit sau nu a mai ascultat un cuvânt afectuos.  

E o cântăreaţă de muzică pop, jazz, blues, sau chiar de refrene populare, acestea din urmă pe atât de înveselitoare şi frenetice, pe cât de purtătoare de emoţie sunt primele. E o plăcere de văzut şi de ascultat o astfel de cântăreaţă. Despre ea nu-ţi poţi face o altă imagine decât una plină de afecţiune. Atât apreciind-o ca artistă, cât şi judecând-o ca om. Pare să fie mai uşor de îndiguit apa, decât de oprit năvala spiritului ei fierbător, pe scenă. Dar e dăruită cu încă şi mai multă linişte interioară, care nu se vede. Altminteri n-ar iubi atât de mult copiii, atât de mult muzica, atât de mult dansul, atât de mult viaţa. Silvia Dumitrescu nu e un mim al muzicii, e o cântăreaţă excepţională! Când cântă, cântă, când iubeşte, iubeşte, când suferă, suferă…! E dăruită şi cu mare putere de înţelegere iar de aceea suferă şi pentru alţii. Cine i-a cunoscut inima, chipul, ochii la moartea prietenei sale Laura Stoica, spre exemplu, şi-a dat seama neîntrebând şi necăutând altă dovadă, câtă durere rezervă ea pentru durerea celor pe care îi iubeşte, cât de mare-i şuvoiul de lacrimi pe care-l porneşte pentru pierderea celui pe care-l iubeşte. Nu are nicio asprime şi de aceea nici nu incomodează pe cineva, dar cine şi-o apropie şi-i câştigă dragostea, nu poate fi altcineva decât cine i-o şi dăruie!  

Pe scenă, în jurul Silviei Dumitrescu tălăzuieşte o mare în furtună, ochii îi sunt un fluviu lovit de fulgere, faţa o privelişte cu soare şi trandafiri. Cântă tulburător, dar şi ea, ca toţi artiştii ajunşi la dispoziţia continuu schimbătoare a unor oameni de televiziune cu şăgalnică urmă de profesionalism, cântă rar! Cine să mai aibă azi iscusinţa de a produce şi programa emisiuni şi spectacole ca altădată?! Azi iubirea de muzică e trezită mai mult de imprimările vechi şi mai puţin de spectacolele în direct (pe bilet, căci mai sunt şi cele din pieţe, asortate cu grătare şi tarabe cu acareturi, la zilele localităţilor).  

Şi totuşi, atât cât apare în spectacole, Silvia Dumitrescu e un ceva unic, un ceva inefabil, fermecător, ceva care domină toată fibra corpului şi toate undele spiritului. E o degajare subtilă a corpului stăpân pe spirit şi a spiritului stăpân pe corp. Spiritul răscoleşte compartimentele corpului, corpul scapără luminile spiritului. Un munte aspru de pe suflet devine un fulg, o greutate uriaşă legată de picioare se face abur ori aripi. Nu avem cântăreaţă ca Silvia Dumitrescu în puterea de a conecta ritmurile vieţii la braţele reveriei, cu atâta fervoare şi efervescenţă! Dar dacă o avem pe Silvia Dumitrescu ar fi timpul de evaluat cât fructifică talentul şi verva ei, televiziunile, cu armatele lor de lucrători, impresarii, organizatorii de spectacole, primarii şi ceilalţi!  

Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  

Referinţă Bibliografică:
Silvia Dumitrescu. Ritmuri conectate la reverie / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1206, Anul IV, 20 aprilie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!