Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Patrimoniu > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014        Toate Articolele Autorului

Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta a României. Timp, destin, vocaţie
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta I a României face parte din galeria rară de personalităţi care edifică vocaţia şi dreptul unei naţiuni, de a-şi avea o prinţesă demnă şi capabilă să o reprezinte în prezentul şi dincolo de o anumită perioadă de ani, de un anume veac sau un anume mileniu, în istoria fără durată a României!  

Erorile în care alunecă din când în când o ţară nu rămân nereparate în istorie, pentru că adevărurile le înlătură, mai devreme ori mai târziu. Destinul ţărilor nu urmează niciodată până la capăt drumul spre haos, pentru că fiecare popor reperează iar şi iar cadenţa ordinei raţionale între două etape: cea a lovirii până la distrugere şi cea a regrupării în jurul unei personalităţi care apără şi serveşte interesele generale ale naţiunii, care are capacitatea de a conduce ţara spre redresare şi a o călăuzi în continuitate istorică!  

Aceasta este conştiinţa ce fundamentează realismul istoric în existenţa unei naţiuni, iar ceea ce e în afara acestei conştiinţe este inexistent în memoria identităţii statale. Ţările care prosperă, acumulează în margini de cronici ceea ce indică trăsături de valoare ale cursului istoric!  

Ani îndelungaţi, până la limita speranţei, Majestatea Sa Regele Mihai I al României a suportat exilarea din ţara Sa, în urma unei sentinţe forţate de abdicare. În tot acest timp ţara a fost executată de către un regim moscovito-securisto-comunist, ale cărui rădăcini sunt greu de smuls, până azi! Curăţarea istorică neînlăturabilă a reînceput însă, Majestăţii Sale permiţându-i-se în sfârşit să revină în patrie, pentru ca, după şaizeci de ani să i se redea dreptul de a se adresa naţiunii de la tribuna Parlamentului României. Pragul mistificărilor şi ilegitimităţilor comunisto-securiste a fost trecut şi aceasta readuce o speranţă convingătoare. Majestatea Sa Regele Mihai este personalitatea istorică ce reporneşte ascensiunea spirituală a românilor.  

Din păcate, istoria se rescrie azi pe o rană necicatrizată a politicii româneşti. O lege imanentă, care nu ţine seama de scopurile personale, sociale, de natură politică, economică, morală există în sine, decurge pe firul de destin al ţării şi va atrage cândva incriminarea conduitei pe care o are încă fortăreaţa instituţională a rezistenţei ce împiedică acordarea prerogativelor regale de tipul monarhic constituţional, Majestăţii Sale Regelui Mihai.  

Deşi popularitatea şi iubirea pentru Regele românilor, Majestatea sa Regele Mihai, sporeşte zi cu zi, se încearcă în continuare, sub ochii contemporanilor, micşorarea respectului pe care îl merită! Interesele politice se încrucişează, iar Majestatea Sa primeşte admiraţia şi confirmarea colosalului prestigiu internaţional din partea marilor Cancelarii ale lumii, pe când în România rămân în continuare abătuţi unii români, regretabil şi condamnabil, oricât de puţini ar fi, de la recunoştinţa şi credinţa pe care o merită Regele, aşa cum rămân abătuţi de la ideea de preţuire pe care o merită toate valorile umane naţionale. O neschimbată provocare persistă de sus, fără obosire, în România, în vreme ce Majestatea Sa este jubilat drept o inegalabilă personalitate mondială, adeseori în Marea Britanie, dar şi pretutindeni pe glob.  

Consecventă în efectul sufletesc echivalent iubirii, pe potriva superbelor regine ale României, Elisabeta, Maria, Elena, Ana, Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta continuă identic fermitatea Majestăţii Sale Regelui Mihai, prin a nu se sustrage cu nimic de la datoria patriotică guvernată de simţul răspunderii circumscrise relaţiei: timp-destin-vocaţie.  

Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta, sprijinită îndeaproape şi eficient de către Alteţa Sa Regală Principele Radu al României repartizează fiecare zi, fiecare faptă, fiecare trăire, pe lupta de întâietate care mişcă mentalitatea distorsionată spre particularitatea tradiţională din tot cursul istoric. Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare lasă în urmă spiritul epocii care a distrus tot, de la Gheorghe Gheorghiu Dej încoace şi revine cu alte măsuri de valoare istorică: dragostea de ţară, ţintirea scopului suprem al datoriei împlinite.  

Pe aceasta se configurează comunicarea cu ţara a Alteţei Sale Regale Principesa Moştenitoare Margareta a României şi întocmai pe aceasta se construieşte reapropierea de Casa Regală a României, a românilor, atragerea spre valorile Familiei Regale a persoanelor vârstnice, cunoscătoare ale tradiţiilor noastre monarhice şi trăitoare ale acestei perioade istorice, dar, deopotrivă a tinerilor.  

Modul în care reacţionează cei tineri în relaţia cu Familia Regală a României şi cum percepe Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta starea lor de spirit se oglindeşte la fiecare prezenţă publică a Principesei, pe care imaginea fotografică o ipostaziază. Fiecare chip are lumină, fiecare gură are surâs, fiecare privire e cascadă de fulguraţii! Alteţa Sa Regală Principesa radiază de plăcere şi bucurie în mijlocul tinerilor.  

Deasupra anilor şi deasupra rangului princiar nu uită că a trăit vârsta copilăriei, cu bucurii obişnuite, făcându-şi lecţii de educaţie şi studii fără a ignora joaca şi fără a avea rezerve şi distanţe faţă de prietenii de joacă, din copilărie. Cu augusta Sa bunică, Majestatea Sa Regina Elena, Principesa a avut o relaţie specială. Regina-Mamă Elena i-a întipărit în memorie impresii profunde şi fascinaţie, o legătura puternic afectivă. Anii încărcaţi de evenimente definitorii pentru istoria de atunci şi de acum a României, au amprentat profund destinul naţiunii şi al Familiei Regale a României. Principesei i-a fost evocată istoria României, începând de la nivelul de înţelegere al copilăriei, până la vârsta când avea capacitatea analitică şi a putut să-şi vadă din tabloul narativ al Reginei-Mamă, ţara pe care Majestatea Sa Regele nu a îndepărtat-o din gând nicio clipă din viaţă.  

Regina-Mamă ilustra cu tristeţe personalitatea Regelui Carol al II-lea, se confesa îngândurată şi pătrunsă de suferinţă în legătură cu traumele sufleteşti pricinuite de Rege. Dar despre Majestatea sa Regele Mihai vorbea întotdeauna cu dragoste şi cu admiraţie, mai presus inimii de mamă, dragostea şi admiraţia pentru rangul de rege al fiului. Înfăţişa momente din copilăria Majestăţii Sale, trăindu-le. Îi sugera Alteţei Sale Regale că este un copil deosebit, că este prinţesă. Îi cerea să se poarte ca o prinţesă să conştientizeze că avea părinţi rege şi regină. Uneori, în copilărie, Principesa putea desprinde această origine a Alteţei Sale Regale de lumea de poveşti cu eroi şi întâmplări de la curţile regale sau împărăteşti, alteori, nu!  

Despre ţara Majestăţii Sale Regelui, Regina-Mamă povestea, aşa cum povestea şi Regele: nu adeseori, tot timpul şi cu dragoste, niciodată altfel decât din perspectiva rangului regal. În legătură cu abdicarea Majestăţii Sale Regelui Mihai, Regina evoca o dramă petrecută, care durea.  

Tabloul vieţii Familiei Regale în exil, este revăzut astăzi în toate luminile şi umbrele lui, iar la orice descriere, Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare creionează central pe Majestatea Sa Regele, o permanenţă sufletească pentru Alteţa Sa Regală, un model eroic, un argument viu al dragostei de ţară, o şansă pentru readunarea românilor şi călăuzirea lor, pentru restaurarea României căzută pe dealul istoriei!  

Familia Regală a României se înrudeşte cu aproape toate Familiile Regale ale Europei şi ale lumii. Prin Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare rămâne viu sub ochii contemporanilor tabloul epocal cu frumoasele noastre regine, toate regine ale inimii ! După revolta populară din decembrie 1989, Majestatea Sa Regele a revenit pentru întâia oară după îndelungatul exil, în România. Cum a resimţit Majestatea Sa, momentul, nimeni nu a văzut şi înţeles mai bine decât Alteţa Sa Regală Principesa, care l-a îmbrăţişat pe pământul românesc, pentru întâia dată, după peste o jumătate de veac de surghiun. I-a zărit şi au ars-o lacrimile Regelui întors din lunga despărţire şi singurătate.  

Majestatea Sa Regele urmărea evenimentele din decembrie 1989, din România, prin mass-media. Ştia că istoria va lucra la autoreglarea ei, vedea şi era indignat în zilele mişcărilor sociale de reprimările prin violenţă în decembrie 1989. I-a fost greu, a suferit când i s-a refuzat intrarea în ţară, de la aeroport. Cum să riposteze şi faţă de cine ?! Înţelegea ce se petrece, simţea încă înfipţi în istorie colţii monstrului comunist. A fost alungat din nou şi a trebuit să mai plece în exil, de data aceasta având lângă Majestatea Sa pe Majestatea Sa Regina Ana care niciodată nu a exprimat insatisfacţia unei regine fără coroană, alături de un rege fără tron, ci numai solidaritatea în suferinţă, cu Regele!  

Alături de Alteţa Sa Regală Principele, foarte implicat în viaţa social culturală a ţării, sprijinitor şi factor dinamic al tuturor proiectelor, de la iniţiativă până la derularea şi etapa finală a lor, întru binele României, astăzi, Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta este chezăşia unui Regat care va scoate de sub cenuşă şi va ridica de pe genunchi naţiunea pedepsită în acelaşi timp cu regele ei şi adusă până la marginea rezistenţei.  

Cu prilejul diverselor evenimente, ale multor întâlniri cu naţiunea, Principesa noastră constată, fără îndoială, speranţele românilor pentru o ţară restaurată, aşteptarea lor retrezită la realitate, la reaşezarea ţării într-o ordine de civilizaţie şi prosperitate materială şi spirituală, coerenţa activă, aşteptată de români şi menită să le explice valorile instituţiei monarhice, să atragă adeziunea naţiunii.  

Ziua Principesei  

Fiecare fracţiune a timpului trece continuu prin schimbare, deopotrivă imperfectiv, în raport cu sine, deopotrivă retroactiv, în raport cu omul. Ceea ce are nemăsurată forţă să dea încântare trecerilor, făr-a lăsa umbrele să ajungă din urmă sau să vină din faţă, ca să întunece profunzimea vieţii, aşa cum nici aurul nu-i negru la miez, sunt iubirea şi sărbătoarea! Clipa este comprimarea timpului, iubirea şi sărbătoarea sunt aprofundarea ei!  

Ne iubim şi ne sărbătorim pe 26 martie Principesa noastră. Avem o Principesă ca ziua ce ridică în zori cortina nopţii, dezvelind întreaga frumuseţe a pământului; avem o Principesă frumoasă ca floarea şi bună ca împrimăvărarea.  

Alteţa Sa Regală, Principesa Moştenitoare Margareta, a văzut zorii vieţii pe 26 martie. Este Prinţesa iubirii Majestăţii Sale Regelui Mihai I, a Majestăţii Sale, Regina Ana, ce-i alături de Rege ca vlăstarul de stejar, este Prinţesa iubirii noastre, va fi Regina dreptăţii românilor, într-o Românie pe care Dumnezeu ne-o va reda într-o zi, Restaurată.  

Am întâlnit pe Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare, de mai multe ori. De fiecare dată, pe toate firele sufletului meu s-au întins şiraguri de iubire, de admiraţie, de respect, neasemănător cu altul, pentru nimeni! Deopotrivă, însă, dincolo de cât puteam cuprinde cu lumina ochilor şi de cât înţelegeam cu puterea minţii, dintr-o cavalcadă politică de obscurizare a oricărei idei oneste, m-am întrebat de fiecare dată ce ţară este aceasta care nu are Coroana pe stemă, ce ţară este aceasta care are pe bancnote compozitori, poeţi şi nici un voievod?! Ce ţară este aceasta în care se desfăşoară o afrontare asupra istoriei, asupra unei personalităţi pe care o laurează cancelariile lumii şi care are o consonanţă cu demnitatea, înţelepciunea şi istoria Europei, Majestatea Sa Regele Mihai I al României?!  

Regele nostru nu ne-a părăsit niciodată iar românii simt şi nu vor uita aceasta. Nici ei şi nici Dumnezeu nu vor uita! Deodată cu primăvara, românii primesc în inimi sărbătoarea zilei de naştere a Principesei lor. Iubirea şi credinţa faţă de cei aleşi de Dumnezeu să fie la fruntea, la pieptul şi la fundaţia ţării, interferă cu iubirea pentru un om care are pe chip şi în suflet frumuseţe, căldură umană, modestie, înţelegere, armonie! Prin Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare, ţara va avea la loc o Regină a inimii! Dumnezeu a mărit iubirea, credinţa şi respectul care nu pieriseră, dar nu s-au mai văzut decât peste o jumătate de veac, într-o ţară cu cerul sumbru.  

Oricât de amară-i vreo clipă sau un răstimp, frumuseţea este cea mai sigură înfrângere a lor. Privind-o pe Principesă, privind pe Alteţa Sa Regală Principele Radu al României, un Principe pe potrivă de urcat la inimile românilor, prin decenţă, cultură, seriozitate, privim ziua predestinată României Restaurate.  

Suntem mândri şi fericiţi că avem o Principesă frumoasă, înţeleaptă şi bună, pe care o iubim pentru că ne iubeşte, alături de care suntem şi vom fi, pentru că merge cu noi, împreună cu Alteţa Sa Regală Principele, venind din inima istoriei României moderne, participând la îndreptarea si luminarea prezentului ei, urmându-i destinul şi înveşnicind-o între naţiunile libere, demne şi prospere ale Europei, în viitor, atunci când vom avea iarăşi o Regină a inimii!  

Frumoase-s împrimăvărările românilor, pentru că luna martie nu este o adunare de zile, este un destin al României, o vestire fericită, o înmulţire de frumuseţi, iubiri, sărbători. Puterea, chiar, ni se înmulţeşte şi ea, mărturisind iubirea şi credinţa noastră, urând primăvară în inimă şi gând, Principesei noastre, alături de Alteţa Sa Regală Principele Radu al României, alături de familie, alături de români!  

Margareta a României, Principesa inimii şi a rezidirii  

26 martie este ziua de naştere a Prinţesei inimilor, Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta. E sublim să avem o prinţesă frumoasă, e un bine sufletesc să o iubim, iubirea fiind frumuseţea ce sporeşte viaţa sufletească a noastră, nerămânând niciodată datoare, întorcându-se oricât de târziu spre a împlini visurile.  

Principesa noastră e prinţesa din aspiraţiile oricărei fete românce care îşi dăruieşte în visurile ei fericiri şi se topeşte în fantezii inocente!  

Toate visurile se copie altădată, altundeva, ca cerul copiat pe sticla mării, ca munţii întorşi deasupra fluviilor, ca mersul rămas pe urme şi drumurile îmbrăţişate de depărtări, ca ploaia venită din cer în mare şi întoarsă din mare în cer. Toate visurile se repetă, visul e o sticlă pictată pe o faţă şi răzbătută de copia picturii, pe cealaltă faţă!  

Frumoase şi irezistibile-s visurile fetelor, închipuindu-se prinţese graţioase, măcar o clipă în viaţă. Fiecare fată are în vis copia unei prinţese, fiecare fată, măcar o clipă din viaţă poartă pantofi de aur, salbă cu smaralde, diademă cu diamante. Visându-se prinţesă, fiecare fată trăieşte clipa de superbitate a închipuirii umane, dincolo de care nu mai este făptură, ci numai divinitatea.  

Peste o jumătate de veac, fetele românce au trăit feerii într-un paradis pierdut. S-au visat prinţese supranaturale, copiate din poveste. Fetele românce, mai mult de o jumătate de veac au văzut numai prinţese din ilustraţii şi bijuterii.  

Nu credea nimeni că într-o zi vom mai avea un palat locuit de rege, nu numai cetăţi în ruine, singurele pe care am avut voie să le ştim rămase de la domnii noştri. Nu credeam că vom trece prin brâul de gheaţă al istoriei şi vom trăi să ne întâlnim cu Regele nostru, că ţara dungată de rănile şenilelor se va preschimba piedestal pe care va reveni Regele nostru ce este fiinţa istoriei, azi.  

Nici fetele n-au visat vreodată că vor vedea o prinţesă adevărată. Veghind îngerii binecuvântători şi la binele neamului nostru, într-o zi necrezută s-a curmat prin ţară un drum cu dale pe care a răsunat după atâta timp pasul Regelui, răspunzând la rechemarea istoriei. Într-o zi binecuvântată, fetele noastre au trăit splendoarea visurilor lor, văzând Prinţesa, nu din ceramici, cristale, porţelanuri şi picturi, ci aievea, frumoasă, răpitor de frumoasă, ce, trecând prin faţa ochilor nu clinteşte nicio aripă de privighetoare.  

Elitrele diafane de fluturi zburau ca o grindină în jur, împrimăvărând ţara în ziua sfântă de Paşte când Familia Regală a României a străbătut-o până la sanctuarele Putnei. S-a întors primăvara ! S-a întors în ţară Familia Regală a României, când ţara s-a făcut o pajişte de lăcrimioare şi fetele românce au văzut aievea o prinţesă aşa cum fiecare dintre ele s-a visat măcar o dată în viaţă. Visul lor s-a copiat în realitate. În jurul zidurilor vechi ale Putnei, românii şi-au văzut Regele, pe coline de lavandă, fetele românce s-au văzut pe însele, în frumoasa Principesă Margareta.  

Frizele şi firidele Pompeiului nu au fete pictate atât de frumoase cum e Principesa noastră şi cum e fiecare româncă, visată prinţesă. E o tinerească forfotă pe unde trece azi Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta, oriunde fetele românce se adună într-o suită de onoare şi n-o invidiază niciuna. Înconjurând-o, fetele au obrazul mai împurpurat de iubire, inima mai fierbinte de credinţă, gura mai destinsă în zâmbet. În chipul Principesei, fiecare fată îşi revendică o fărâmă din ce a visat să fie.  

În fiecare primăvară celebrăm ziua Prinţesei noastre. Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta, superba doamnă a României e o lumină şi o speranţă a noastră! Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare va readuce împlinirea îndelung aşteptată, până la capătul puterilor aşteptată de neamul românesc: Coroana dată jos, sub regimuri cumplite. Într-o zi, Coroana va fi repusă pe Stema României şi va strălumina iar fruntea unsă de Dumnezeu spre a ne călăuzi, din urmaş în urmaş.  

Alături de Alteţa Sa Regală Principele Radu al României, Principesa noastră îşi pune propriile puteri, fiinţa şi inima, pentru ca ţara să nu-şi mai piardă niciodată nădejdea.  

Primăvara însăşi e un alai pentru Principesă, e o mărturie de iubire, un jurământ de credinţă, o urare de La mulţi ani !  

O iubim mărturisit pentru că ne iubeşte doveditor, îi jurăm credinţă pentru că a fost aleasă de Dumnezeu Principesă a inimii şi rezidirii!  

La mulţi ani Alteţa Voastră Regală!  

Florile Principesei  

Florile sunt ca dorul! Florile sunt al doilea suflet dat nouă de Dumnezeu. Ele au propria eternitate. Aidoma şi aceleaşi, vieţile florilor, una sub alta, perpetuu se aşează în corola timpului, una pe cealaltă se urmează în împărăţia soarelui.  

Numele şi urma dorului sunt de floare : „nu mă uita”; numele şi urma durerii sunt de floare: „lăcrămioara” ; numele şi urma contemplaţiei sunt de floare: „iris” ;numele şi urma feeriei sunt de floare: „regina nopţii”...  

Crizanteme, lalele, narcise, violete, garoafe, dumitriţe, crini, margarete... toate florile explodate din fascinaţia culorii şi plăcerea parfumului sunt catifele miraculoase pentru glastrele inimilor. Primăvara le recheamă şi le adună, în mijlocul ei, la „Florii”, apoi le spulberă jur-împrejur.  

Carpete întinse de margarete vor împături câmpiile şi noi românii, le vom zice „florile Principesei”. Florile Principesei noastre! Albe, crestate, pline de fluturi, margaretele sunt ele însele, prinţese între flori, cu rochii albe, valsând în muzica soarelui, pe verzile câmpii româneşti.  

În minunata zi a „Floriilor”, „florile Principesei” aşteaptă să izbucnească din miezul tulpinilor, la aer şi lumină. Până când, Principesa le va îmbrăţişa şi săruta, îi dăruim florile primăverii şi inimilor!  

Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  

Referinţă Bibliografică:
Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta a României. Timp, destin, vocaţie / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1182, Anul IV, 27 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!