Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   



Atunci când victoria aparţine celor cu mentalitate de învingător.
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Interviu realizat în aprilie 2010  

Fire creativă, pasionată de studiu, poeta Sanda Panait a fost şi este o mare iubitoare de cultură. Membru activ al Fundaţiei Culturale ANTARES din oraşul în care locuieşte - Galaţi, Sanda Panait are diverse colaborări la reviste de specialitate sau proiecte culturale. Poeta, care este licenţiata a Facultăţii de Sociologie Psihologie “Spiru Haret”, Bucureşti, este preocupată şi fascinată totodată, de ştiinţele umaniste. Vorbind despre sine, Sanda Panait nemărturiseşte că în ceea ce o priveşte, copilăria este locul în care călătoreşte mental în timp, cu drag, pentru a se încărca de freamăt, veselie şi frumos. Pentru ea, copilăria şi părinţii – mamă, tarancă simplă, dar o femeie cu o personalitate puternică, iar tatăl, un om dârz – sunt autentice repere în viaţă. Poetă s-a născut pe 29 octombrie 1969 în comuna Pechea din judeţul Galaţi, este căsătorită şi are un fiu.  

 

 

“Am scris şi scriu pentru că nu pot altfel”  

 

- Ce anume te-a determinat să scrii?  

 

- Am început să scriu încă din copilărie, poezii despre mama în revista “Cutezătorii”, apoi acest lucru s-a manifestat permanent în jurnalele (2 la număr) pe care le-am ţinut din adolescenţă până l-am născut pe Sebastian (fiul meu). Am scris şi scriu pentru că nu pot altfel, pentru mine a scrie nu este o meserie, ci un fel de a fi. Scriind simt că mă descarc şi încarc în acelaşi timp. Scrisul îmi spală parcă sufletul de toată mizeria acumulată în viaţa de zi cu zi, în scris mă definesc şi redefinesc, mă descopăr şi redescopăr simplu - scrisul este stâlpul de lumină din fiinţa mea, care atunci când mă zbat în întuneric mă luminează.  

 

- Cine sunt mentorii tăi, cei care te-au ajutat să îţi descoperi talentul şi te-au încurajat să scrii?  

 

- Cred că talentul mi l-a descoperit Jeni, una din amicile mele vechi, o moldoveancă de dincolo de Prut, căreia îi citeam adesea gândurile mele. Ea m-a făcut să-mi conştientizez talentul şi să ies cu el în lume. Primul meu mentor a fost Corneliu Antoniu, om cu o valoare deosebită din punct de vedere literar, dar ce e foarte important, un mare descoperitor de talente. Văd şi astăzi uimirea din ochii mei, în timp ce-mi descria adevărata lume a scrisului, îmi amintesc şi acum câteva expresii cu care avea să mă pregătească pentru lungul drum al facerii mele literare: “Lumea scrisului este o lume murdară din care înfloreşte frumosul, trebuie să te gândeşti dacă poţi să-i faci fată, poezia dacă nu eşti pregătit, este de o gelozie cumplită, ucide.” M-a speriat şi fascinat în acelaşi timp. Apoi, mi-am luat curajul să trimit textele la un concurs de poezie şi acolo l-am cunoscut pe cel de-al doilea mentor al meu, scriitorul Marius Tupan (de la a cărui dispariţie uimitoare s-au împlinit în decembrie 2 ani), un om extraordinar, o personalitate debordantă şi care avea în comun ceva cu primul meu mentor: a publicat în revista Luceafărul, a cărui director era, cei mai mulţi tineri din toate revistele de cultură. Din acel moment, am rămas prieteni foarte buni şi mi-a încurajat mersul literar, ultima discuţie am avut-o chiar înainte cu o zi ca el să se hotărască brusc, să se mute într-o stea, poate mai aproape de visele lui.  

 

Debutul  

 

 

- Ai debutat în revista “Luceafărul”, Bucureşti, în anul 2000. Ştiu că debutul tău se leagă şi de primirea unui premiu. Te rugăm să ne vorbeşti despre acest eveniment.  

 

- Aşa cum aminteam mai devreme, în mai 2000, am participat pentru prima dată la un concurs de poezie “Costache Conachi”, Tecuci, Galaţi, unde preşedintele juriului era criticul Dan Cristea, iar membri juriului: Marius Tupan, Cezar Ivanescu, Valeriu Stancu, Cassian Maria Spiridon, Stelian Vicol. Mi-au mărturisit ulterior (cu toţi rămânând în relaţii de prietenie din acel moment), că a fost o dispută între ei, o parte din ei dorind să iau premiu I şi altă parte II, ca într-un final, să împart locul I cu un băiat din Iaşi, de al cărui destin poetic n-am mai auzit, din păcate. Scriitorul Marius Tupan a fost plăcut impresionat de talentul, chiar dacă destul de timid din poemele mele, acordându-mi şi premiul revistei Luceafărul. Este pur şi simplu momentul decisiv în evoluţia mea literară.  

 

- După acest premiu au mai urmat şi alte distincţii literare. Care sunt acestea? Care dintre ele ţi se pare cea mai importantă pentru cariera ta literară?  

 

- Odată depăşită timiditatea începătorului, am trimis după câteva luni, versuri la un alt concurs naţional de poezie, dedicat marelui Nichita, din Mehedinţi - “Sensul Iubirii”, unde am luat locul III, stârnind astfel interesul pentru publicaţiile de specialitate din tară. După 2 ani, am fost onorată cu premiul pentru debut în volum, la festivalul internaţional de poezie “Serile de literatură ale revistei ANTARES”. Din motive personale, a urmat apoi o pauză în implicarea destul de activă pe care o aveam în acel moment în viaţa literară festivaluri, concursuri, publicaţii, etc. Am revenit în 2009, iar în decembrie am fost premiată de Revista Porto Franco cu Premiul ION TRANDAFIR pentru poezie, 2009 iar în ianuarie 2010 am fost onorată cu o DIPLOMA de EXCELENTA din partea bibliotecii VA Urechea. Cel mai important premiu din păcate, nu voi mai fi aici să-l ridic, dacă îl voi primi: nemurirea.  

 

“Fulgerul de nisip”  

 

- Eşti autoarea volumelor de versuri “Fulger de nisip” (2000), “Timp rătăcit” (2005), “Fără îngeri” (2009). Ce au în comun aceste volume şi ce aduce inedit, fiecare dintre ele?  

 

- În mod cert, toate poemele mele au în comun personalitatea mea, frământările autodefinirii mele psihologice, sociale, literare. Mai au în comun imagistica, atunci când mă despoi de traiul de zi cu zi şi mă întorc în poezie simt şi trăiesc lucrurile într-un anume fel, pe care încerc să-l redau cât de fidel pot cu ajutorul versului. La capătul fiecărui poem nu rămâi cu nimic, decât cu o imagine ce ar fi putut fi definitivă, cu imaginea unei lumi în stare de graţie. Cred că diferenţa volumelor o da evoluţia mea, sunt un coleric conştient de valoarea lui, dar în permanenţă competiţie cu mine, îmi place să mă autodepăşesc permanent, astfel încât Sanda de astăzi să aibă rădăcinile în ieri şi plantele în mâine. Ce face diferenţa între volume? Diferenţa este dată de maturizarea mea artistica, de unghiul din care privesc viaţa, iubirea, natura, moartea, etc. tot universul temelor abordate de mine. E ca într-un tablou, atunci când lumina cade pe o altă latură, se schimbă sensul şi forma mesajului.  

 

- Ai un volum preferat? Dar un poem preferat?  

 

- Paradoxal, volumul preferat este cel care încă... n-a apărut şi cred că mereu va fi aşa. Parafrazând, aş spune că cel mai frumos poem nu l-am scris încă...!! Şi totuşi: Fulgerul de nisip din volumul cu acelaşi nume, Tango-n apus şi Lux din Fără Îngeri.  

 

ANTARES  

 

- Ce este Fundaţia Culturală Antares?  

 

- Este fundaţia culturală care în 1997 a dat prima revista culturală privată din România, de după revoluţie: ANTARES. Este fundaţia care a înfiinţat în acelaşi an, festivalul internaţional de literatură “Serile de poezie ale revistei Antares”, care a ajuns la a 11-a ediţie şi meritul pentru contribuţia la dezvoltarea şi promovarea literaturii romane “Ordinul Cavalerilor Danubieni” (au fost decoraţi de-a lungul timpului: Fănuş Neagu, Nicolaie Breban, D.R. Popescu, Cezar Ivanescu, Marius Tupan, Vasile Spiridon, Dan Cristea, Ion Flora, etc), fundaţia care a dezvoltat cultural zona, ducând literatura română peste tot în lume.  

 

- Care este rolul tău acolo?  

 

- N-am o poziţie oficială, pentru că timpul nu-mi permite să fiu zilnic prezenta acolo, dar neoficial, sunt membru activ, mă implic în adunarea materialelor pentru revistă, uneori chiar selecţia său editarea lor, de participarea la organizarea diverselor activităţi ale fundaţiei, precum: lecturi publice, manifestări culturale cu diferite ocazii, festival, etc., dar pot spune că sunt şi liantul care de multe ori, uneşte personalităţi pline de orgolii nefondate, pentru că nemurirea doar opera ne-o asigura, nu-i aşa? Anul acesta voi fi şi unul din directorii festivalului de poezie. Am în comun în acest moment, cu revista ANTARES un proiect, o revistă pentru copii, se va numi ANTARES-Planeta Piticuţilor şi speram să apară din Martie şi al cărei director sunt, mai sunt multe altele...  

 

Cenaclul Literar „Noduri şi Semne”, Galaţi  

 

- De când eşti membră a Cenaclului Literar „Noduri şi Semne”, Galaţi?  

 

- Membră sunt din 98 cred, dacă îmi amintesc bine, dar activitatea mea în cenaclu a suferit destul de multe sincope, la puţină vreme, cca 2 ani, am simţit (cu tot respectul pentru cei care încă fac activitate acolo) ca locul meu nu e acolo, că pur şi simplu mustesc într-o baltă, şi eu îmi doream să devin somon... Aşa că, deşi am rămas amică cu mulţi din cenaclu, foarte rar ajung acolo, pot spune mai mult din respect pentru amintirea locului în care am citit public propriile creaţii.  

 

- Ce ai dori să ne împărtăşeşti din activitatea ta la acest cenaclu?  

 

- N-am multe de împărtăşit, am lecturat de 2 ori propriile creaţii, am ascultat şi am dat sfaturi nou-veniţilor, celor care aveau curajul uneori şi obrăznicia alteori, de a citi, dar asta mult după ce voi fi fost recunoscută pentru valoarea talentului meu.  

 

- La ce publicaţii colaborezi?  

 

- De-a lungul vremii, am colaborat cu mai toate revistele de specialitate din ţară: Luceafărul, Porto Franco, Antares, Convorbiri literare, Cronica, Contemporanul, Interfeţe, Hyperion, Boema, Poezia, precum şi cu ziare că: Viaţa liberă, Impact, Ora 25, Evenimentul zilei, etc.  

 

“Poezia actuală... nu s-a definit perfect”  

 

- Ce părere ai despre poezia contemporană?  

 

- În toate vremurile de tranziţie, când perspectiva scurtă înfăţişează valori răsturnate, scriitorul crede în datoria lui să-şi aducă sprijinul în reformarea societăţii, din păcate cred că în contextul actual avem prea puţine poezii şi prea mulţi poeţi?!? Asta ca să nu-l citez pe Mihai Eminescu “e uşor a scrie versuri...” Important este ca poezia exista, că reuşeşte să facă faţă progresului tehnic, fie vorba între noi care tinde să ne transforme în nişte roboţi sclavi ai consumismului material. Sincer, se scrie prea mult şi se citeşte prea puţin. Dar niciodată poezia şi filosofia n-au atins cote uimitoare de cititori. Poezia actuală cred că nu s-a definit perfect, aşa cum s-a definit în trecut: saptezecism, optzecism, etc... Poate că e şi greu să mai vină ceva nou după Nichita...  

 

- Cine sunt poeţii contemporani ale căror scrieri îţi place să le citeşti şi iar să le citeşti?  

 

- Din literatură româna va rămâne mereu în topul meu cel a cărui poezie şi dacă s-ar scrie mâine ar fi perfectă şi actuală-nichita Stănescu, am să-l flatez pe prietenul meu, scriitorul şi preşedintele USR Galaţi/Brăila Corneliu Antoniu pe care recitindu-l am senzaţia că am scris eu câte un poem său altul - apoi a rămas în topul preferinţelor mele, poetul cu care am crescut: Adrian Păunescu, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu iar din cea universală scriitorul de origine turcă, laureat al premiului Nobel 2006 Orhah Pmunk, Garcia Marquez şi OSHO, i-aş savura cu plăcere oriunde, oricând.  

 

- Ce sfat ai dori să le dai celor care abia acum încep să scrie?  

 

- Să se înarmeze cu răbdare, am spus-o şi zilele trecute unui poet în cadrul Salonului Literar Axis Libri, să scrie indiferent de ce reacţii stârnesc, să scrie dacă simt, de o mie de ori despre aceleaşi lucruri, fără teama de a cădea în ridicol, pentru că adevărata judecata n-o primeşti decât de la oameni excepţionali, un autor este foarte rar recunoscut de contemporanii săi, îl recunoaşte posteritatea. Nimeni nu-ţi poate garanta viitorul care este oricum, unul trist: trist dacă ratezi, trist dacă triumfi, pentru că te arunca de multe ori în vulgaritate.  

 

«Noaptea evreului»  

 

- Ştiu că ai în curs de apariţie un volum de versuri şi un roman. Ai dori să le dezvălui cititorilor noştri câte ceva despre aceste cărţi, ce aduc nou, ce teme abordezi, ce surse de inspiraţie ai avut?  

 

- Complexitatea ideilor care mă inunda deseori în cascadă mă determina să scriu şi să citesc mai multe cărţi în acelaşi timp, prin alternanta. Fiind un pas nou şi destul de îndrăzneţ ca abordare, am să vorbesc despre roman. Romanul «Noaptea evreului» cred că vine să completeze complexitatea şi valenţele scriitoarei Sanda Panait. Este un roman la care lucrez de câţiva ani şi a cărui idee m-a străfulgerat pur şi simplu, într-o noapte. Se vrea a fi un roman complex, un roman cu inflexiuni socio psihologice, unde se împletesc procedee artistice care creează un univers captivant de inteligenta emoţională. Este povestea dramatică a unei fetiţe care în urma accidentului părinţilor moşteneşte o avere şi devine astfel ţinta minţii diabolice a surorii vitrege, care încearcă să o îngroape de vie, nu reuşeşte s-o ucidă, cade în comă şi rămâne aşa cca 10 ani, iese din comă şi suferă de amnezie până într-o noapte când întâlnind un domn evreu, acesta reuşeşte să-i declanşeze brusc fluxul emoţional care deschide cutia Pandorii: îi revine memoria şi reconstruieşte ca pe un joc de puzzle, fiecare moment al destinului de până atunci. Psihoze, vieţi răsturnate, amestecuri de situaţii şi devalizări ale unor caractere infecte din preajma să răstoarnă şi pun personajul într-o altă lumină. Cred că am descifrat suficient, cât să vă stârnesc curiozitatea...  

 

- Ce planuri de viitor are scriitoarea Sanda Panait?  

 

- Să fac din scris principala mea preocupare, ştiu că nu întâmplător a plantat în fiinţa mea Dumnezeu fărâmă aceasta de talent, trebuie să fi avut un rost şi acest rost trebuie să-l urmez, să trăiesc din scris şi să ajut oamenii cu scrisul meu fie literatură, fie cărţi de specialitate (psihologie). Ştiu, în contextul socio - politico-financiare din România de astăzi, pare o utopie şi totuşi..., victoria aparţine celor cu mentalitate de învingător.  

 

“Nu ştim niciodată cât de darnici vor fi zeii cu noi”  

 

- Cum îţi petreci timpul liber?  

 

- Mmmm, urăsc asta: cum e timp liber..., adică să nu fac nimic???? E poate demagnetizata expresia, fiind adesea nefericit plasată. Eu n-am timp liber. Îmi place să-mi trăiesc viaţa aşa cum simt (de aceea am şi trecut în mediul privat) şi fiecare clipă e importantă fie că lucrez, citesc, scriu, o petrec cu familia ori prietenii, fie că mă plimb pur şi simplu pe faleza Dunării sau alergând aiurea la volanul maşinii uitând uneori cine sunt, unde sunt...  

 

- Ce hobby-uri ai?  

- E greu de spus, literatură şi psihologia sunt pentru mine şi profesii (chiar dacă prost retribuite), e clar că fără ele nu pot şi primul imbold este să mă îndrept spre ele când am o clipă la dispoziţie, să citesc, scriu, meditez, să analizez, sunt lucruri pe care le-aş face iar şi iar şi iar...  

Mă fascinează astrologia, îmi place natura, iubesc fiecare copac, colină, fiecare colţ de stânca din munte său fiecare strigăt al mării, fiecare manifestare a naturii. Ador să călătoresc în natură.  

 

- Ce mesaj ai dori să le transmiţi cititorilor noştri?  

 

- Să se caute, să se găsească şi să trăiască în deplină armonie cu ei înşişi şi cu ceilalţi, conştientizând importanta fiecărei clipe şi a faptului că... nu ştim niciodată cât de darnici vor fi zeii cu noi, cine ni-l garantează pe mâine...? Nimeni - atunci să-l iubim pe astăzi!  

 

Octavian Curpaş  

Phoenix, Arizona  

 

Referinţă Bibliografică:
Atunci când victoria aparţine celor cu mentalitate de învingător. / Octavian Curpaş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 266, Anul I, 23 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Curpaş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Curpaş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!