Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Interviuri > Mobil |   



Atunci când sentimentele, îngrijorările, slăbiciunile devin stihuri despre lacrimi şi zâmbete
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Interviu realizat în septembrie 2009  

Cristina Frâncu a debutat la sfârşitul anului 2008, cu volumul de versuri “Iubirea înlăcrimată”.Creaţiile ei sunt rodul educaţiei creştine primite în copilărie de la părinţi, care de altfel, au şi încurajat-o în permanenţă, să scrie. Aşa se face că fiecare dintre poeziile Cristinei Frâncu are în centru dragostea de Dumnezeu, de adevăr şi de frumos şi promovează învăţăturile morale ale Bibliei. Cristina Frâncu s-a născut pe 18 ianuarie 1984 la Galaţi. Aici a crescut, a mers la şcoală, apoi la liceu, aici s-a căsătorit şi tot aici locuieşte şi în prezent. Poeta este licenţiată în Ştiinţe ale Comunicării, la Facultatea de Filosofie şi Jurnalism, din cadrulUniversităţii “Spiru Haret”. În prezent, aceasta îşi pregăteşte masteratul - Mass-media şi comunicarea – la aceeaşi instituţie de învăţământ. Cristina Frâncu este căsătorită cu Petrică Frâncu.  

 

„Poezia e o parte din mine”  

- Să vorbim pentru început, despre puterea poeziei în viaţa ta. Ce relevanţă are poezia pentru tine?  

- Pot spune, fără să exagerez, că nu pot trăi fără poezie. M-aş simţi goală pe dinăuntru dacă ar trece zile la rând în care să nu fi citit ori să fi scris versuri. Poezia e o parte din mine, este o lucrare spirituală care mă defineşte şi mă completează. Prin ea, îmi exprim cel mai bine trăirile interioare, frământările minţii, durerile şi bucuriile deopotrivă… În peisajul liricii creştine, în vremea în care trăiesc, nu ştiu câtă nevoie are poezia de mine; ştiu câtă nevoie am eu de ea!  

- Eşti absolventă a Facultăţii de Filosofie şi Jurnalism. Cum este să fii jurnalist şi poet, în acelaşi timp?  

- Nu-mi pot da seama acum, întrucât nu profesez ca jurnalist, ci am doar o licenţă în domeniu. Totuşi, cum amândouă ţin de tainele scrisului, cred că ambele cer, în aceeaşi măsură, timp şi inspiraţie. Multă inspiraţie.  

- Îţi mai aminteşti care a fost primul poem pe care l-ai scris?  

- Eram prin clasa a şaptea, când am scris prima poezie. Se intitula „Ceasornicul copilăriei” şi prin ea chemam înapoi din negurile vremii, anii frumoşi ai copilăriei apuse.  

- În ce an ai debutat şi cu ce?  

- În anul 2002 am scris prima poezie religioasă, „Isus”, pe care am publicat-o în „Buletinul Duminical” al Templului Penticostal din Galaţi. Erau versuri fără rimă. Adevăratul debut însă, a avut loc la sfârşitul lui 2008, cu volumul de poezii „Iubirea înlăcrimată”, apărut la Editura Succed Publishing, Medgidia.  

 

„Scriu ce primesc de Sus”  

- Ce urmăreşti atunci când scrii şi de unde te inspiri?  

- Nu scriu de dragul de a scrie, înşirând expresii frumoase, aranjând cuvinte meticulos în versuri, pentru a arăta că am talent. Încerc să creez imagini redând sentimente, mărturisind îngrijorări, slăbiciuni şi atitudini greşite. Nutresc nădejdea că cititorul se va regăsi în versurile mele şi va conştientiza nevoia de schimbare în mai bine din viaţa sa, că va fi mustrat de păcat, dar că va primi atât mângăiere, cât şi încurajare.  

O sursă de inspiraţie îmi e Sfânta Scriptură, apoi experienţele vieţii şi propriile reflecţii.  

- Câte ore scrii, zilnic?  

- Nu am calculat niciodată câte ore scriu pe zi! Depinde de inspiraţie. Cel mai bine scriu noaptea (da, noaptea!); atunci inspiraţia curge şuvoi... şi scriu ce primesc de Sus.  

- Ceea ce scrii îţi reuşeşte din prima sau trebuie să revii şi să rescrii?  

- Sunt poezii pe care le-am scris dintr-o răsuflare. Ca atunci când cineva îţi dictează ceva, iar tu scrii. Mâna mea aşterne versurile pe foaie şi nu le retuşez deloc după ce le citesc. Alteori, încep o poezie având o temă bine definită în minte, ştiind clar ce trebuie să ating, dar mă opresc brusc şi las poezia neterminată luni la rând. Chiar şi acum, am câteva poezii începute mai demult, pe care trebuie să le termin, iar de curând, am finalizat o poezie începută de prin luna martie. Dar mi se întâmplă rar să rescriu vreo poezie. Când le recitesc şi îmi par a fi reuşite, le las aşa. Doar unde consider că un alt cuvânt s-ar potrivi mai bine îl înlocuiesc sau cer părerea soţului meu. El e, de altfel, primul meu critic, urmat de tata. Nu e puţin comic?!...  

- Există vreun poet care te-a influenţat, pe care să îl consideri un model pentru tine?  

- Departe de mine gândul de a mă lăuda, dar sincer, nu pot considera pe nimeni un model pentru mine. Îmi place să cred că nu sunt “copia” niciunui poet, că scriu sensibil, uneori copilăresc şi simplu, deloc pretenţios, însă destul de matur. Totuşi, există o persoană, un om deosebit şi un critic exigent al poeziilor mele care mi-a dat câteva sfaturi utile după ce le-a citit. Este vorba de Pandrea Teodor, profesor de limbă şi literatură română la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti, căruia îi sunt îndatorată pentru observaţiile făcute pe marginea versurilor.  

 

„Iubirea înlăcrimată”  

francucristina2- Eşti autoarea unui volum de versuri – „Iubirea înlăcrimată”. De ce neapărat o iubire înlăcrimată, cum ai ales acest titlu?  

- Pentru că dintre toate sentimentele ce se nasc în inima umană, iubirea este cel mai frumos. Despre ea s-a scris şi s-a cântat dintotdeauna. Fără ea nu suntem compleţi. La fel ca foamea şi sărăcia, lipsa dragostei distruge omul. Nu ura, ci indiferenţa.  

Eu nu îmi pot imagina existenţa fără dragoste, însă atunci când iubeşti, se întâmplă, uneori, să suferi. Dar nu despre această dragoste omenească am scris, ci despre cea divină; o iubire jertfitoare care n-a ţinut cont de Sine, dăruindu-Se fără regrete pentru salvarea lumii înstrăinată de Creatorul ei. Iubirea e înlăcrimată, deoarece lacrimile sunt rodul suferinţei, iar omul care întâlneşte Iubirea Divină trebuie să nu uite niciodată tot ce a îndurat Isus pentru el. Titlul volumului este de altfel, titlul poeziei cu care se deschide cartea.  

 

- Ce mesaj ai dorit să transmiţi prin această carte?  

- Cele mai multe poezii din volum vorbesc despre dragostea dumnezeiască pentru fiinţa umană. Cititorul să îşi amintească întotdeauna cât L-a costat pe Isus răscumpărarea sa; preţul salvării a însemnat moartea unui Sfânt pentru un păcătos.  

- Ai o experienţă deosebită, din perioada când ai scris acest volum, pe care ai vrea să ne-o împărtăşeşti?  

cristina4- Îmi amintesc că a existat o perioadă de doi ani în care nu am scris deloc versuri. Părea că Cerul e închis pentru mine. Nu aveam inspiraţie deloc. La aceasta s-au adăugat şi unele critici neconstructive din partea unei persoane. Ţin minte că mă consumam mult din această cauză înlăuntrul meu şi îmi făceam mai mult rău, atunci când stăteam în singurătatea fiinţei mele, în linişte, şi analizam spusele acelei persoane. Apoi, într-o noapte, m-am trezit din somn şi am simţit imboldul să iau o foaie de hârtie şi să scriu. Versurile curgeau unul după altul, asemenea unui izvor. Atunci am scris poezia „Am vrut”. După aceea, am scris mult mai profund şi mai matur. Începusem un nou capitol din viaţa mea.  

- Ai o poezie preferată?  

- Îmi place tot ce am scris, totuşi, ca să răspund la întrebare, am să numesc mai multe poezii: „Iubirea înlăcrimată”, „Mama, „Mai urc o treaptă”, „Primeşte, Doamne, ruga mea târzie”, „Lacrima”, „M-ai deşteptat”, „Mă pierd într-un ocean de îndurare”, „Comoară în cer”, etc.  

 

„În ziua de azi, din ce în ce mai puţini tineri sunt interesaţi de literatură”  

- Cum se reflectă propria ta experienţă creştină şi de viaţă în ceea ce scrii?  

- Atât experienţa de viaţă, cât şi cea religioasă reprezintă surse de inspiraţie, deoarece scriu despre neîmplinirile mele, despre lacrimi şi zâmbete, despre cum sunt şi despre cum aş vrea să fiu pe plan spiritual.  

- Vei rămâne doar la poezia religioasă sau îţi propui să abordezi şi alte teme?  

- Pentru că am primit acest talant de a scrie versuri de Sus, ca un dar nemeritat, aş fi nerecunoscătoare să nu Îl slăvesc pe Creator, să nu scriu despre El, să nu I-l închin Lui. Aşa că voi scrie doar poezie religioasă; altceva nu mă interesează.  

cristinafrancu1- Ce rol are cititorul, atunci când scrii?  

- Eu nu scriu pentru mine, ci pentru alţii: pentru cel ce îmi citeşte creaţiile. Este adevărat că scriu ceea ce gândesc despre anumite teme, cum văd eu un fapt ori un lucru, cum primesc lumină asupra unor pasaje din Scriptură. Scriu despre lipsurile vieţii mele de credinţă, despre cum tânjesc să fiu. Mă gândesc că la fel ca mine, şi cititorul trece prin aceleaşi lupte interioare şi vreau să ştie că nu este singurul. Vreau ca inima îndurerată a cititorului, sufletul mistuit de dor, mintea îngândurată să primească din Mâna Divină eliberare. Iar peste toate lucrurile, să nu uite că există Unul care veghează şi care nu va îngădui nici o încercare peste puterea firească a fiecăruia de a o suporta.  

- Ai putea să ne faci un portret al cititorilor tăi? Cum i-ai caracteriza?  

- Ştiu că cei ce îmi citesc poeziile sunt oameni din toate categoriile de vârstă, fără nici o excepţie. Primesc e-mail-uri de încurajare de la ei, comentarii constructive la versurile postate pe diverse site-uri creştine.  

Cei mai mulţi sunt oameni în vârstă, peste care au trecut multe vânturi şi ploi. Aceştia se simt îmbărbătaţi, încurajaţi să meargă înainte pe Calea către Cer. S-au arătat mulţumiţi şi bucuroşi că Dumnezeu are în generaţia tânără poeţi cu valori creştine înalte, ce scriu pe măsura chemării lor, la fel de înaltă.  

Mai sunt cei tineri, plăcut impresionaţi că una de-a lor scrie atât de sensibil. Apreciez acest lucru, mai ales că în ziua de azi, din ce în ce mai puţini tineri sunt interesaţi de literatură, în general, lumea virtuală ocupându-le tot mai mult din timpul liber. Cei mai mici preţuiesc simplitatea unor poezii scrise de mine.  

 

O povestire pentru copii şi un roman pentru tineri  

- Ce poeţi români sau străini citeşti?  

- Versurile ce abundă de adevăruri biblice ale lui Costache Ioanid îmi plac, în mod deosebit. Mai sunt cele ale poetelor Tatiana Topciu şi Sanja Cristea Tiberian, sensibile şi pline de graţia feminităţii. Anul trecut, am descoperit un nou poet care scrie pe placul meu. Este vorba de Simion Marţian Felix, care a primit „Premiul de Excelenţă” la „Concursul de Poezie pe teme biblice” organizat de revista „Cuvântul Adevărului”, pe parcursul ultimelor două luni ale lui 2008, cu festivitatea de premiere la sfârşitul lunii ianuarie 2009. Mai citesc Mihai Eminescu şi Nichita Stănescu.  

- Ce părere ai despre literatura creştină contemporană, ce plusuri şi ce minusuri are?  

- Mi-e dificil să răspund la întrebare, pentru că s-ar putea să fiu judecată de unii. Dar, cu riscul de a fi criticată, voi răspunde. Mi se pare că e cam sumară, superficială, mai exact. Mai mult nu comentez.  

- La ce lucrezi în prezent, ai în pregătire o altă carte?  

- Momentan, scriu o povestire pentru copii şi un roman pentru tineri, amândouă cu conţinut creştin.  

- Când vor vedea lumina tiparului aceste cărţi? Ai vrea să ne dezvălui în avans câte ceva despre ele?  

- Nu ştiu când le voi termina de scris, dar nu mă grăbesc, pentru că vreau să fie reuşite. Dincolo de personaje, fapte, lucruri şi conflicte, vreau ca şi cititorul să tragă o învăţătură pe care să o aplice la viaţa lui.  

Povestirea relatează experienţele hotărâtoare ale unei adolescente aflată în vacanţă, la o mătuşă din partea mamei. Personajul e surprins de întâmplări şi faptele deosebite ale unor oameni care Îl iubesc pe Dumnezeu şi Îl slujesc cu devotament. Copila este pusă faţă în faţă cu realitatea păcatului din viaţa sa, fiind dezgolită de falsa impresie a unui creştinism sec în esenţă, înrădăcinat în tradiţii şi obiceiuri. În urma unui accident din care scapă teafără, decide să îşi predea viaţa în mâna Creatorului. De aici, viaţa i se schimbă total. Cred că titlul povestirii va fi “O altfel de vacanţă”.  

Romanul, intitulat “Mama copilului meu”, descrie viaţa mai multor personaje surprinse în conflicte ce generează fapte cu urmări deosebite. Acţiunea se petrece în jurul unui copil dispărut de când era în faşă. Toată lumea îl crede mort, însă mama lui, nu. Ea continuă să îl caute şi îl găseşte după numeroase întâmplări în care vede clar, Providenţa lui Dumnezeu.  

 

Pe aripile inspiraţiei  

- « Cǎci 'mâine' nu se ştie ce vremuri vor veni,/ De va fi zi cu soare sau de va fi cu nor », spui în poemul „Ieri, azi şi mâine”.Cum arată ziua de mâine pentru tine, ce planuri de viitor ai?  

- Pe plan spiritual nu sunt mulţumită deloc, de starea mea. Îmi doresc să mă apropii tot mai mult de Dumnezeu. Există o luptă care se dă între bine şi rău, între Duh şi fire, dar vreau să mă sfinţesc zi de zi. Şi mă strădui...  

Profesional, vreau să lucrez în mass-media, la un ziar ori o revistă sau de ce nu... la mai multe, aşa cum face un colaborator. De asemenea, cred că anul viitor voi da examen de titularizare, ca profesor de ştiinţe sociale sau limba şi literatura română. Nu m-am decis exact, dar e şi acesta unul din posibilele planuri de viitor.  

Şi, bineînţeles, vreau să finalizez povestirea şi romanul, să le public, iar mai apoi, cel de- al doilea volum de poezii.  

- Ai un sfat pentru cei care doresc să facă jurnalism şi poezie, în acelaşi timp?  

- Să se lase purtaţi pe aripile inspiraţiei şi... să scrie şi iar să scrie...  

- Ce hobby-uri ai?  

- Lectura, călătoriile, lucrarea cu copiii la Şcoala Duminicală şi... unul mai ciudat: să hoinăresc cu mintea în linişte, cu ochii închişi, câteva minute, dacă nu zi de zi, măcar aproape zilnic. Aceasta mă ajută să mă adun şi să îmi revin, atunci când sunt extenuată fizic şi psihic. Deseori, chiar şi agitaţia oraşului mă oboseşte, alteori mă înviorează; depinde de starea mea interioară.  

- Cum îţi petreci timpul liber?  

- Scriu, citesc, mă plimb.  

- Ce mesaj vrei să le transmiţi cititorilor noştri?  

- Pentru că,lumea în care trăim e tot mai coruptă, plină de minciună, de oameni cu măşti ce creează false aparenţe, le doresc să iubească “Adevărul”. Este suficient acest lucru ca toate celelalte - sentimente, fapte, gânduri şi vorbe - să le fie cumpătate. Dragostea de Adevăr transformă şi dă putere să-l iubească şi pe vrăjmaş. Nu ei vor fi cei care vor iubi cu simţăminte sfinte, ci Isus, Adevărul va iubi prin ei. Şi atunci când întunericul acestei lumi se va risipi, în acea Dimineaţă glorioasă, vor fi strămutaţi în veşnicie, pentru eternitate...  

 

Referinţă Bibliografică:
Atunci când sentimentele, îngrijorările, slăbiciunile devin stihuri despre lacrimi şi zâmbete / Octavian Curpaş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 255, Anul I, 12 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Curpaş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Curpaş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!