Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Eseuri > Mobil |   



A.TOMA- sau cum a pătruns proletcultismul în literatura română
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

A: TOMA –sau cum a pătruns proletcultismul în literatura română  

 

Cine şi-a făcut studiile liceeale prin 1950 a avut ocazia să înveţe despre poezia lui A. Toma, unul din cei mai înverşunaţi proletcultişti ai poeziei româneşti. Născut la Urziceni în 1875 şi mort în 1954, „ poetul ” , A. Toma a deschis larg porţile realismului socialist în literatura română, dispunând de o toată autoritate a partidului comunist pentru a îndruma tinerii scriitori spre noua linie literară, venită de la Moscova. Tot el a fost câinele credincios care turna la securitate orice formă literară care se abătea de la doctrina partidului. Aşa s-a întâmplat şi cu Nicolae Labiş după ce a publicat„Albatrosul ucis”, fiind expus „oprobiului public” şi luat în colimatorul securităţii.  

La începuturi, îndrumat de Constantin Dobrogeanu Gherea şi bucurându-se de aprecierile lui Caragiale cu care se lăuda, poezia lui epigonică, alegându-şi modele saturate din seva dragostei de viaţă, aşa zisa „poezie proletară”, care cânta avântul clasei muncitoare, aducea o tonalitate nouă în lirica proletară. Pseudonimul literar de Alexandru Toma a fost ales chiar de Ion Luca Caragiale, în 1896, cu prilejul publicării unui poem în revista "Epoca literară". În 1919 a salutat în versuri avântate marea revoluţie socialistă din octombrie, în 1932 a devenit membru al partidului comunist, introducând printre primii realismul socialist în literatură română.  

Ce era realismul socialist?Realismul socialist reprezintă doctrina comunistă oficială proclamată în 1932 de Comitetul central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, privind stilul şi conţinutul obligatoriu al creaţiilor din domeniul literaturii, artelor plastice şi muzicii, directive care mai târziu - după cel de-al doilea război mondial - au devenit obligatorii în întregul lagăr al ţărilor comuniste satelite ale Uniunii Sovietice. În anul 1934, la congresul Uniunii scriitorilor din Uniunea Sovietică, Andrei Jdanov, membru al Biroului politic al PC al URSS, ţine o cuvântare prin care defineşte trăsăturile esenţiale ale realismului socialist, de aici înainte singura formă de literatură admisă în Uniunea Sovietică. Aşa cum reiese din statutul Uniunii scriitorilor adoptat la acest congres, artistul trebuie să realizeze o „reprezentare istorică adevărată a realităţii concrete în dezvoltarea ei revoluţionară... în conformitate cu sarcina transformărilor ideologice în mintea oamenilor şi educării oamenilor muncii în spiritul socialismului.” Astfel, operele artistice trebuie să fie destinate maselor populare, pentru a le educa în spiritul comunist. Caracteristic pentru realismul socialist este aşa numitul „erou pozitiv”, care - prin comportamentul său - trebuie să fie modelul „omului de tip nou”, cetăţeanului societăţii comuniste.  

Cunoscut pentru vederile sale comuniste şi pentru introducerea realismului socialist şi a stalinismului în literatura română[5], în 1948 A. Toma a fost ales membru titular al Academiei Române.[6]. Pictorul Jean Steriadi l-a imortalizat pe pânză într-un tablou numit „Academicianul A. Toma”. Ce ironie a soartei!  

Stalinismul cultural, între 1948 şi1956, distruge vechiul sistem românesc de valori şi instituţiile culturale corespunzătoare, propunând-şi realizarea omului „de tip nou”, după trăsăturile sovietice. Ca şi în politică sau economie, stalinismul cultural s-a impus prin forţă, legăturile intelectualilor cu ţările din vest au fost complet întrerupte,Academia Română şi asociaţiile profesionale cu tradiţie ca Societatea Scriitorilor Români sau Societatea compozitorilor români au fost desfiinţate şi înlocuite cu unele noi, din care personalităţile care nu erau agreate de noul sistem au fost înlăturate. În 1948 s-a tipărit un catalog de 522 de pagini, cuprinzând aproximativ 8.000 de titluri de cărţi şi reviste interzise, care au fost scoase din bibliotecile publice şi din manualele şcolare. Operele unui număr de autori sunt interzise în întregime:Radu Gyr, Octavian Goga, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu etc. În cazul literaturii şi culturii universale, lista interdicţiilor este imensă: Platon, Spinoza, Nietzsche, Bergson, Edgar oe, Gide etc  

.După al Doilea Război MondialA. Toma a fost director la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (ESPLA), publicând scriitori minori intraţi în graţia partidului comunist sau opere ale scriitorilor ruşi.[4]  

Unele poezii "realiste" ale lui A. Toma, porneau de la o ştire publicată în ziarul Scânteia, din care închega iute, indiferent la inadvertenţe, un scurt poem în care faptele sunt conduse şi reordonate după nevoia artistică a poetului, într-o flagrantă ignorare a veridicului.  

În poezia La inaugurarea librăriei Cartea Rusă, publicată în revista „Veac nou“ din 10 ianuarie 1945, A. Toma celebra înfiinţarea Editurii şi Librăriei ARLUS-Cartea Rusă (decembrie 1944, respectiv ianuarie 1945) drept un act civilizator major.[9]  

Vladimir Tismăneanu relatează o întâmplare la care a fost martoră jurnalista Tita Chiper: la o vizită a lui A. Toma la Şcoala de Literatură şi Critică Literară „Mihai Eminescu”, prin 1953, acesta se bătea cu pumnul în piept atunci când invoca „poemele antifasciste” pe care le-ar fi compus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La întrebarea unui tânar poet despre cum ajungeau acele versuri în rândul poporului, A. Toma a replicat scurt: „Tavarăşe, eu nu eram sinucigaş. Le ţineam ascunse în sticluţe de Urodonal”[10].  

La o săptămână după dispariţia lui Iosif Vissarionovici Stalin, în pagina a doua a ediţiei din 13 martie 1953 a ziarului Scânteia, Alexandru Toma (devenit celebru cu versurile “imperialist american/căde-ţi-ar bomba-n ocean!”) a publicat o altă “capodoperă” literară: Viaţă daţi stalinistului gând![11] care se încheia cu versurile:  

Fii ai muncii, noi azi, sub cernitul drapel  

Al partidului nostru, — înălţăm jurământ  

Să dăm iureş prin crâncene stăvili spre ţel —  

Cu acelaş avânt stalinist neînfrânt!  

 

Toma, ca poet de cabinet, va porni, ca atatia altii in epoca, de la o ştire publicată in Scânteia pentru a inchega iute, indiferent la inadvertente, un scurt poem in care faptele sunt conduse şi reordonate dupa nevoia artistica a poetului intr-o flagranta ignorare a veridicului.  

Alexandru Toma este autorul poemului "Silvester Andrei salveaza abatajul". Alături de "Lazăr de la Rusca" a lui Dan Desliu, este una din cele mai reprezentative poezii "de tip nou", aşa cum era dorita a fi poezia in "noul regim". In afara de povestea versificata a minerului Silvester Andrei, A. Toma s-a mai remarcat printr-o adaptare dupa calapodul vremurilor a unor poezii scrise la timpul lor de Mihai Eminescu, precum "Glossa" ori "Dintre sute de catarge". A mai scris versuri pentru copii, reunite in volumele "Suna ghiocel, suna clopotel" si "Piuici si fratii lui mai mici".  

Minerul Boganici Neculai si vagonetarul Silvester Andrei, "fruntaşi in intrecerea socialista" si buni fârtati, nu apucă să se bucure de roada bogata/frontul bogat de carbune a noului abataj, ca sunt surprinşi de o surpare a bolţii. Trupul lui Boganici este prins sub bolovani: "Deodata, o ploaie de năruitura / Porni din inalt, si cura cu ură, / Tot mai larg căsca moartea lacoma-i gura, / Tot mai crunt işi scrâşneste deasupra-le colţii, / Cu trosnet prăvale şi un stâlp, propta bolţii -/ Trup tânar, minere, sub greu-i tu pici / - Tu n-o sa mai bocăni pe-aici Boganici." Primul gand al lui Silvester e sa fuga, "dar un geamat-cuţit crunt in piept l-a muscat: / "Geme-un om, un tovaras, lasi sa piara-un fartat?".Constiinta de clasa invinge si, o data decizia luata, in sapte versuri expeditive se va consuma ceac-pac, intr-o frenezie a verbelor actiunii, o celebra pagina de eroism socialist, comparabila, prin viteza a consumarii deznodamantului, cu cele ale lui Bolintineanu: "Inşfacă trei scânduri, inşfacă securea - / Lucrează in friguri, lunatic, aiurea - / Sub grindina morţii din acoperiş, / Iute, doua cruciş, stâlp a treia proptiş, / Şi peste o clipa, inima-i tipă: / Salvat, abatajul! - grindina stete! / Ai luptat, ai invins, ai fost om, mai baiete."  

În „Marea preluare” viziunea revoluţiei se apropie de în limbaj trivial de o vulgaritate jalnică :  

„Odesa, Crimeea..  

Şi acasă, pruncii, femeia, Păduchii foamea. Munca...  

Pe când încuietorii bucatelor  

Purtătorii păcatelor,  

Mai marii,- măcelarii-  

Lor huzurul, untul, şunca,  

Şampania...  

Paştele şi grijania!...  

Aşa!  

Cu gura plină de ură  

Înjură!”  

Poezia „Partidului” îi încoronează opera, aducând un omagiu solemn partidului comunist:  

„Când stavili până-n cer ne cresc în cale,  

Noi, comuniştii, nu cunoaştem jale :  

Proptim largi umeri, toţi- rostim PARTID-  

Cad munţi de fier, căi dalbe se deschid.//  

Azi când ne creştia fi a tot stăpâni,  

Bem crezul tău ca flacără-n plămâni.  

Turnând nădejde, dragoste, mândrie,  

În munca dezrobită pe vecie  

..............................................  

Căci omul nou nu-idornic doar de spor :  

I-ai prins aripi şi-i sufli vânt de zbor,  

Şi-şi cere liber largul pământesc  

Căci aripile cresc  

şi cres  

li cresc...”  

Într-o luptă acerbă cu marele poet Tudor Arghezi, fiul său, Sorin Toma, care i-a continuat „opera” a scris celebrul articol „Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei” în care-l cobora pe Arghezi în infern şi-şi ura tatăl spre înaltele culmi ale poeziei.  

„Sorin Toma a invocat nu doar faptul că l-a scris la comandă politică, ci şi lacunele sale de cultură literară. [...] Ceea ce nega categoric era opinia generalizată că voise să-l dărâme pe Arghezi, pentru a-l impune ca poet naţional pe tatăl său, A. Toma.”  

Iată o declaraţie a lui Sorin Toma:  

„În primul rând, tata nu trebuia reabilitat, nu avea de ce. Nu se punea această chestiune. Iar articolul meu, Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei, nu numai că a fost scris cu acordul partidului, dar a fost o sarcină de partid, care venea de sus de tot. În volumul memorialistic Privind înapoi, p. 330-331, am explicat pe larg acest caz: „Sarcina de a scrie articolul şi indicaţiile corespunzătoare le-am primit direct de la Iosif Chişinevschi, membru al CC al PMR, şi nu prin intermediul lui Leonte Răutu, şeful Secţiei de Propagandă şi Cultură, prin care, în mod obişnuit, se ţinea legătura cu Scânteia. Chiar acest fapt era de natură să-mi sugereze importanţa ce i se acorda articolului. / Pe întreg parcursul elaborării lui, Chişinevschi a fost singura mea legătură. El a subliniat că îmi transmitea indicaţiile conducerii partidului şi că iniţiativa a avut-o «însuşi tovarăşul Dej». De altfel, în etapele următoare, el s-a referit la conducerea partidului «şi» la Gheorghiu- Dej. Am înţeles că au fost consultaţi şi alţi membri ai conducerii (mi-a atras atenţia şi vocabularul lui, oarecum deosebit, mai rafinat decât cel pe care Chişinevschi îl folosea în mod obişnuit).  

Am scris acest articol pentru tânăra generaţie de intelectuali pentru a lua cunoştinţă de aventura prin care a trecut literatura română între anii 1950- şi cu mici retuşuri până în 1989, sub regimul comunist.  

 

Ion Ionescu-Bucovu  

Referinţă Bibliografică:
A.TOMA- sau cum a pătruns proletcultismul în literatura română / Ion Ionescu Bucovu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1164, Anul IV, 09 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ion Ionescu Bucovu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!