Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Vavila Popovici         Publicat în: Ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013        Toate Articolele Autorului

ATAC CRIMINAL
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Teama-i obsesia de care nu se izbăveşte 
  
cel căruia credinţa îi lipseşte! 
  
Transcriu acest articol publicat pe blogul meu, la doar câteva zile de la incident. Astăzi, se scriu nenumărate articole, fiecare exprimându-şi propriile păreri. Cred că este bine a nu se trece cu uşurinţă, cu nepăsare, peste această consternantă întâmplare.  
  
Nu a trecut mult timp de la alt incident armat, când a fost redeschis subiectul armelor de foc, uşurinţa cu care ele se procură, folosind reclame comerciale, de genul: „Armele nu ucid oameni. Oamenii ucid alţi oameni” şi din nou, iată, America este însângerată! Din nou omor în masă, baie de sânge în Newtown, statul Connecticut, cu 26 de victime, dintre care 20 de copii împuşcaţi într-o şcoală. Adam Lanza, acesta este numele atacatorului, în vârstă de 20 de ani, şi-a omorât mama, vineri, 14 decembrie 2012, după care a mers la o şcoală elementară din Newtown şi a împuşcat mortal cele 26 de persoane, apoi s-a sinucis. 
  
Mă întrebam de fiecare dată şi mă întreb şi acum, pe bună dreptate, dacă este în regulă ca un tânăr care nu poate merge la şcoală, să poată merge la un magazin să-şi cumpere o armă, sau armele să fie la dispoziţia copilului, a tânărului, în casa în care locuieşte cu părinţii – în acest caz. Îl controlează cineva dacă este în deplinătatea facultăţilor mentale atunci când se duce să-şi cumpere un om o armă, sau atunci când acestea se află la dispoziţia lui? I se cere un astfel de certificat? În fond, pentru ce are nevoie omul de armă? Pentru a se apăra? Trăim în junglă? Beneficiem de libertate nelimitată? Câtă ură trebuie să se fi acumulat în sufletul acestui tânăr de numai 20 de ani, pentru a putea recurge la asemenea gest? Ce se poate face pentru ca asemenea acte de violenţă să nu se mai repete?  
  
Aminteam cândva de spusele unora, cum că violenţa ar fi răutatea genetică care trebuie stăpânită prin voinţă şi prin educaţie. Dar dacă nu avem voinţă şi nici educaţie? Indiferent, dacă le avem sau nu le avem, nu ar fi bine să căutam a ne îndrepta faţa spre credinţă şi a ne călăuzi paşii după ea? Cunoaşterea legilor divine bazată pe duhul blândeţii, înţelepciunii şi iubirii, ar putea salva aceste suflete! Fiindcă cert este că sunt suflete rătăcite! Numai cunoscând sentimentele nobile, opuse violenţei, prostiei, urii, pot merge pe calea cea bună, se pot vindeca de aceste boli ale sufletului. Numai astfel se vor convinge că nu trebuie să pună mâna pe armă pentru a-şi domoli ura, setea de răzbunare. Recurgerea la violenţă este un mod de a te sinucide, de a renunţa la viaţa aceasta care are şi frumuseţile ei, la oamenii şi natura care ne oferă dragoste la tot pasul, dar care trebuie căutată, găsită, apreciată. Ar trebui să fim mai iubitori unii faţă de ceilalţi, conştientizând scurtimea şi valoarea acestei vieţi. Omul are nevoie de libertate, dar trebuie în primul rând să respecte legile bunei cuviinţe, altfel echilibrul social nu este posibil. Buna-cuviinţă si comportamentul civilizat în societate nu pot fi separate de moralitate; un comportament frumos este şi moral, iar moralitatea stă la baza relaţiilor sociale. 
  
Copiii, tinerii se joacă de multe ori de-a uciderea şi părinţii nu observă această plăcere a lor, ba uneori chiar este încurajată. Mai demult jocul de-a uciderea şi uciderea din realitate se deosebeau enorm. Astăzi însă, odată cu progresul tehnologiei calculatoarelor, virtualitatea şi realitatea s-au apropiat foarte mult. Ce să mai spunem de filmele din care nu lipsesc actele de violenţă! Pentru regizori, violenţa, îmi pare, că a ajuns ca „sarea şi piperul”- condimentele necesare pentru a da gust unui film. Ajuns în spaţiul audio-vizualului sau al celui cibernetic, conştiinţa omului se schimbă şi crimele virtuale trec uşor, pe neobservate în lumea reală. Efectele sunt dureroase, dar cauzele sunt prea puţin analizate. Scriitorul român Mircea Eliade (1907-1986), istoric al religiilor, scriitor, filozof şi profesor român la Universitatea din Chicago, scria printre altele: „Comportarea religioasă a oamenilor contribuie la menţinerea sfinţeniei lumii”. Viaţa ne demonstrează valabilitatea acestei afirmaţii.  
  
Legea dă dreptul oricărui cetăţean să-şi cumpere unelte pentru atac. Bun, nebun, de voie, de nevoie, cu bani îţi cumperi arme după bunul plac. Aţi văzut cu câtă plăcere, chiar dragoste îşi aleg unii armele? Oare nu este aceasta o dragoste perversă? Tradiţie? Teamă? Trufie? Cred, mai curând, că este instinctul sălbatic din noi, de sute de ani perpetuat. S-au schimbat atâtea-n jurul nostru, în viaţa noastră, dar noi, în noi, nu ne-am schimbat. Nu dialogăm cu propriul suflet, nici cu sufletele din preajma noastră, ne lipseşte respectul faţă de noi înşine şi faţă de cei de lângă noi. Pe semne sălbăticia, ura, invidia, se află adânc înrădăcinate. Şi nu ne străduim a ne transforma, a ne înălţa sufleteşte. Dar paralel cu această gândire cu aspect uman, o încercare de modificare a legislaţiei regimului armelor şi muniţiilor, cred că ar fi bine venită în lume. De ce armele să nu se afle doar în mâna celor specializaţi şi apţi a le folosi?  
  
Violenţă repetată, iată unde poate duce libertatea fără de conştienţă. Cu ce i-au greşit victimele, acei copii nevinovaţi? Viaţa unui copil e ca floarea al cărei boboc stă să-nflorească şi vine, iată, un vânt al morţii, într-o şcoală unde copiii învaţă ce-i bucuria şi cum s-o trăiască. Un vânt al nebuniei care a răpit făpturi plăpânde, trupuri nepângărite, nelăsându-le să crească, să se-mplinească, iar vieţile atâtor părinţi dintr-o dată năruite ... Ne doare, sigur că ne doare şi pe noi cei mulţi care trăim aceste zile sub puternica impresie a acelei tragedii.  
  
Dar, speranţa, cea care nu moare niciodată, ne face să fim încrezători în măsurile care se vor lua, pentru ca aceste fapte reprobabile să nu se mai repete, oamenii afectaţi să-şi regăsească liniştea dorită, să poată uita acest episod atât de dureros pe care l-au trăit. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
ATAC CRIMINAL / Vavila Popovici : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 732, Anul III, 01 ianuarie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Vavila Popovici : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Vavila Popovici
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!