Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Ordinea Zilei > Mobil |   


Autor: Aurel V. Zgheran         Publicat în: Ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013        Toate Articolele Autorului

Alteţa Sa Regală Principele Radu al României
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Încercarea consolidării unei forme de statalitate în dependenţă de prezenţa facultativă a unei persone cu funcţia de preşedinte, care poate fi adesea ancorată în jocul de interese politice, prognoze politice activate în manipulare, dinamizate de fraude electorale, întâmplare, şansă... este logodită sub cer cu vremelnicia, nu cu statornicia rădăcinilor naţiunii şi vatra ţării.  
Prin surparea brutală şi înlăturarea duşmănoasă şi criminală a monarhiei s-a contrafăcut în România un stat republican ilegal, înmlădiat astăzi pe osatura comunisto-securistă a republicii.  
Artificialitatea acestei forme de statalitate s-a dovedit de peste o jumătate de secol a fi traumatică pentru ţară. Este o rană adâncă şi dureroasă în inima istoriei înnegurate.  
Republicanismul românesc anexează azi naţiunea, mai abitir ca niciodată, unor partide care ţintesc furibund colecţia de voturi şi executarea personalităţilor, nu polarizarea valorilor! Republicanismul românesc, prin garda lui mediocră şi agresivă nu poate să ridice crucea de pe spatele naţiunii dacă de fapt el îi bate piroane în aripile cugetului! Politicienii de azi, prin discursuri dezaxate amorsează o bombă de autodistrugere cu un fitil, căruia i s-a dat deja foc la un capăt, iar naţiunea, pierzându-şi punctele cardinale ale propriei identităţi, culturi, idealuri... nu mai ştie încotro să alerge!  
Ne întrebăm dacă astfel de politicieni care ies în faţă în momente de criză, lovind, distrugând şi dispărând vor fi traşi vreodată la răspundere. Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care şi le pune poporul român azi! Răspunsurile pentru ele nu vin, ori vin pe o direcţie distorsionată şi conţin explicaţii stupefiante sau superflue!  
Dacă nu ar fi existat umorul negru şi grobianismul, l-ar fi inventat clasa politică românească de azi care edifică pasiunea pentru arhitecturi inovatoare, incredibile, pentru mijloacele împilării neamului, pentru irezistibilă deposedare de condiţii materiale, pentru umilire şi îngenunchiere.  
 
Atuni când preşedintele Traian Băsescu a insultat pe cea mai ilustră personalitate istorică a României contemporane, Majestatea Sa Regele Mihai, a insultat istoria însăşi. Preşedintele guvernator, după propriul model de uzurpator al funcţiilor în stat inventează un prinţ moştenitor în persoana distinsului său cumătru, Paul Lambrino, drept o contragreutate la valorile Coroanei pe care Traian Băsescu o pune pe acelaşi cântar cu tumultoasa curte gaborească, unde soţia lui poartă costume tradiţionale ale corturarilor opriţi din lungul periplu prin lumea liberă, în ţara noastră, parcă anume pentru întâlnirea de la începutul de mileniu cu preşedintele nostru şi al lor!  
Haosul din ţară impune ca îndreptare răsturnarea perceptelor binelui puterii, în favoarea puterii binelui. Drumul răbdării a fost prea lung pentru români! Majestatea Sa Regele Mihai a fost abdicat prin instrumentele forţei şi şantajului ceea ce destramă întreaga osatură artificială pe care s-a instituit republica ilegitimă, în care nu am avut nici un an de democraţie autentică. Această perioadă zăpăcitoare a adus pe români la ananghie morală şi materială. Pe această zidire de întrebări şi reflecţii se contrapun răspunsuri nelămuritoare din partea politicienilor care provoacă distrugerea ţării şi asistă la aceasta, spre sfidarea oricărei conştiinţe. Compararea cu adevărul, măsurarea în responsabilitate a judecăţilor clasei politice actuale în raport cu realitatea şi speranţa naţională, pe principiul reaşezării în coexistenţă a conştiinţelor individuale şi naţionale conduce la cel mai indefinibil contrariu!  
Este acum timpul concentrării opiniilor şi acţiunilor pro-monarhiste la nivel de organizare, liber şi paşnic, de la treptele părerilor, la rescrierea temeliei istoriei, de la o anumită lentoare, la reprezentare în proiect, de la nuanţe absorbite în romantism, la faptul reconstrucţiei României, izbucnite din ardoare. Un referendum pentru a se decide forma de statalitate republicană sau monarhică, deşi nu are raţionament, din moment ce republica nu a fost proclamată legitim în 1947, (nu a existat niciodată un plebicist, iar de aceea, actuala formă de statalitate nu reprezintă exprimarea liberă a naţiunii şi prin urmare, ca şi actul abdicării prin forţă şi şantaj, nu are legitimitate) ar stabili mai aproape de realitate pe ce masă populară se poate sprijini ideea pro-monarhie.  
Sub incidenţa consideraţiilor de mai sus paradigma „revenirea la monarhie” nici nu se mai încadrează în obiectivitate, dacă nu avem o republică legitimă în acest moment. De la ce revenim la monarhie dacă uzurparea statalităţii de către republică nu are legitimitate şi prin urmare, monarhia nu înseamnă că a fost abolită. Cum să revenim la monarhie, dacă avem monarhie?!  
Ce fel de referendum s-ar presupune: unul care să decidă ca formă de statalitate republica sau monarhia, ori unul care să stabilească faptul că România este republică uzurpatoare a statalităţii? Referendumul, orice ar stabili, chiar în cazul în care votul majoritar nu ar fi pro-monarhie, ar putea avea însemnătatea unui început de organizare la nivel naţional, cu această ocazie distingându-se partea de români pro-monarhică. Acest referendum ar lămuri câţi români monarhişti existăm. Ar consolida un curent, o formaţiune cu perspectiva de a se organiza pe baza unei exacte evaluări a numărului de aderenţi. În această idee s-a înfiinţat Uniunea Naţională Culturală pentru Monarhie, la 23 august 2014, care tinde să concentreze toate aceste formaţiuni. Referendum-ul poate fi un instrument aproximativ al evidenţei numărului de aderenţi activi sau nu, la Statutul pe baza căruia funcţionează această Uniune.  
E timpul regăsirii în colaborarea armonizată şi indisolubilă a românilor monarhişti. Este timpul unirii românilor pe alte baze, a tuturor românilor călăuziţi de cei animaţi de speranţe noi. Este timpul răsturnării actualei scale de valori absurde, în poziţie firească a scoaterii formulelor glorificatoare socialismului de tip moscovito-comunisto-securist. Este timpul înlăturării eminenţelorlor cenuşii din rândurile elitelor româneşti.  
Toate aceste speranţe se configurează cu faţa la tinerimea română, garda de mâine a societăţii ce poate aduce biruinţa, şi o poate apăra spre consolidare. Cu ocazia deschiderii Şcolii de vară Leaders România 2012, când împlinindu-se cinci ani de existenţă, se începea o nouă serie de conferinţe, dezbateri, prelegeri şi dialoguri pe teme de cârmuire politică, economică, diplomatică, Alteţa Sa Regală Principele Radu al României declara: „Pe cât România trăieşte în prezentul ei drame de identitate şi accidente în exercitarea libertăţilor, pe atât este mai însemnată consolidarea tinerei generaţii de lideri români, cei pe urmerii cărora se va aşeza România greşelilor, obtuzităţilor şi laşităţilor generaţiei noastre”.  
În toate administraţiile de după decembrie 1989 s-a furat şi s-a vândut cu toptanul aproape tot, ridicându-se miza la vânzarea istoriei. Românii, curând, vor începe reînvăţarea istoriei, vor reaşeza distanţă şi zid între bine şi rău! Va fi oprită, însă, mai curând sau mai târziu, opera de încenuşare a ţării, începută de peste o jumătate de veac şi desăvârşită sub regimul actual?!  
 
Coroana României poate fi o fortăreţă cu garnizoană, care să apere aceste speranţe şi să le activeze. Coroana României poate fi aşezată pe locul în care a fost monumentalizată de istorie, prin căderea incredibilului articol 152 din Constituţie care secularizează republicanismul în România. Aceasta se poate realiza printr-o operaţie de restaurare, îndepărtându-se gravitatea împotriva fiinţei naţionale româneşti, împotriva istoriei României împotriva binelui românilor, prin transformarea celor două Camere ale Parlamentului în Adunare Constituantă care să înlocuiască actuala constituţie cu o constituţie ce consacră Monarhia Constituţională. Avem ca bază modelul unei astfel de constituţii din timpul Marelui Rege Carol I, care a pus temelia modernizării României, sub această domnie.  
„În 1866”, spune Alteţa Sa Regală Principele Radu al României”, „sub domnia lui Carol I, după o serie de eforturi începute în anul 1848 şi continuate de Alexandru Ioan I, România a avut parte de o Constituţie care poate fi considerată un punct esenţial al începuturilor Statului român modern. Timp de aproape un secol, prin clarviziunea şi loialitatea competentă a oamenilor de Stat şi politici, Statul român a evoluat remarcabil, atingând o treaptă de stabilitate şi de respectabilitate fără precedent. Din păcate, ultimii şaizeci de ani nu au fost la fel. Ceea ce s-a întâmplat după 1948 la noi în ţară, din punct de vedere politic şi chiar public, nu pare să fi dovedit că oamenii puterii din România contemporană au înţeles deplin importanţa Statului ca garant, cultivator şi ocrotitor al identităţii, tradiţiei şi continuităţii naţiunii”.  
Acest stat nu poate fi în republică, fapt dovedit după ce s-a experimentat republica la noi, cu preţul distrugerii României şi românilor. Acest tip de stat este posibil să funcţioneze în monarhie, ceea ce s-a dovedit în decursul aproape unui secol, şi ceea ce e consfinţit de domnitori şi voievozi în tradiţia noastră. „Cert, există o diferenţă fundamentală”, mai preciza Alteţa Sa Regală Principele, „între felul în care s-a performat politic în anii 1948-1989 şi exercitarea democraţiei, după anul 1990. România a trecut de la dictatura comunistă la o democraţie ce nu a încetat să se consolideze şi a intrat cu drepturi depline în NATO şi în Uniunea Europeană. Numai că democraţia nu durează doar douăzeci şi patru de ore, şi anume în ziua alegerilor. Democraţia are nevoie să fie respectată şi în restul celor patru ani de mandat, zi de zi, clipă de clipă, de către fiecare instituţie publică, de către fiecare reprezentant al ei şi de fiecare dintre cetăţeni”.  
Avem nevoie de un Stat care să funcţioneze eficient, care să fie respectat şi să respecte omul şi drepturile sale. Pentru fiinţa acesti tip de Stat avem nevoie de monarhie. Familia Regală a României a fost şi este gata în fiecare clipă să-şi aducă aportul prin monarhul stabilit în ordine dinastică - în prezent prin Majestatea Sa Regele Mihai I - la scoaterea din derizoriu a sensului dezideratelor ce pot fi integrate în contextul unei Românii revenite la monarhie, nu al unei Românii manipulate de clasa politică actuală.  
O activă pildă a unei personalităţi publice îndreptăţite şi capabile să participe la restaurarea în primul rând morală a României, dar şi materială, pentru că aceasta decurge fără îndoială, din condiţia spirituală a unei naţiuni, o semnifică atitudinile publice în totalitate, ale Alteţei Sale Regale Principele Radu al României. Acţiunile Alteţei Sale Regale, diverse şi complexe în planul intern şi internaţional, conduita publică elegantă, nobilă, discursul public inteligent, obiectiv, elevat, conversaţia cu oamenii, respectuoasă, agreabilă, având valenţele generozităţii, mult superioare a ceea ce vedem zăpăcitor în lumea tulbure şi caragialească a politicienilor români, a oamenilor publici, în general, sunt coordonatele a spre ce ar trebui ei să-şi ia ca model.  
Naţiunea, sperând în restaurarea monarhiei, se aşteaptă îndreptăţit ca sub ea, Alteţa Sa Regală Principele Radu al României să aibă posibilitatea de a-şi pune în valoare mult mai eficient şi benefic pentru România, aceste calităţi excepţionale ale Alteţei Sale Regale care, fiind alături şi sprijinitor al Alteţei Sale Regale Principesa Moştenitoare Margareta a României, consolidează azi, pentru mâine, relaţia corespunzătoare a instituţiei monarhice, şi a Familiei Regale a României cu statul, instituţiile lui şi în primul rând cu Naţiunea!  
„Este nevoie de aportul fiecărei forţe din societatea românească pentru a transforma în practică ceea ce afirmăm demagogic în teorie”, spune Alteţa Sa Regală Principele Radu al României. „Şi, mai presus de toate, avem nevoie de un Stat respectat şi dătător de încredere, cu instituții profesioniste, care să lucreze complementar şi etic, în armonie unele cu altele. În anii din urmă au început să se vehiculeze cuvinte importante, precum «viziune», «identitate», «continuitate». Este bine că ele pătrund în vocabularul puterii politice şi mediatice. Dar aceste virtuţi au nevoie să fie tratate corect, nu fantezist. Viziunea se face cu generozitate şi cu responsabilitate, nu cu şmecherie şi cu interes propriu. Identitatea nu se repară cu oportunităţi politice, fie ele şi inspirate, ci cu loialitate. Continuitatea înseamnă cunoaştere şi respect, nu dispreţ la adresa instituţiilor, domnia bunului-plac şi meşteşug politic”.  
Acestea-s puţinele cuvinte dintr-un discurs al Alteţei Sale Regale Principele Radu al României, pe care parlamentarii noştri, depăşindu-şi orgoliile şi ardoarea propriilor interese, ar trebui să le ia ca reper. Ele dezmint paradigma potrivit căreia nu se pot aşeza toate peste noapte. Ba da! Pe loc se poate simţi o schimbare, pe loc, s-ar îndrepta România de pe drumul croit între diguri, pe drumul clădit de istorie, dacă aceste cuvinte ale Alteţei Sale Regale Principelui Radu al României s-ar transgresa în gândirea politicienilor!  
 
Ziua Principelui  
 
Alteţa Sa Regală, Principele Radu al României, născut pe 7 iunie 1960 este o personalitate care proiectează timpului contemporan şi, se va dovedi, celui viitor, un model: modelul şi argumentul că nu ceea ce se sfărâmă în picioare exemplifică elitele, ci înălţimea care le consacră inteligenţa, eleganţa, valoarea aspiraţiei, spiritualitatea, ardoarea patriotică, moralitatea…!  
Mersul înainte al timpului va lăsa în urmă valorile morale pe care generaţiile viitoare le vor preţui mai bine, uitându-se înapoi la ceea ce nu preţuieşte destul generaţia de astăzi. Cei care se citează azi recitativ pe ei înşişi, într-un timp în care tinerii României încep să pară o generaţie pierdută, cei care nu mai sfârşesc discursurile aclamative la priveghiul patriei culcate la pământ, căreia i s-a furat până şi istoria, nu vor duce nimic în viitor decât numele lor defăimate. Dar, poate că vor face şi un bine românilor care vor trăi mâine într-o Românie Restaurată, prin aceea că vor preda pilda răului desăvârşit pe care istoria nu va trebui să îl mai repete niciodată.  
Avem o patrie ca o glastră cu o floare ce este Coroana României. Această floare trebuie să fie udată în fiecare zi, măcar o dată. Astăzi, românii o udă cu lacrimile amarului, dar mâine, soarele speranţei reînviate va cerne peste ea o grindină de lacrimi preschimbate în safire ale bucuriei. Nu se poate să ne fi uitat de tot Dumnezeu!  
Avem un Rege ce arată că istoria îşi urmează în timp lucrarea prin care făptuitorii ei îşi cresc puterea şi strălucirea luminii, ca un filament ce se aprinde încet, până la incandescenţă, pentru veşnicie, în timp ce alţii se sting brusc, pe ei aşteptându-i întunericul definitiv; avem o Regină, alături de Rege, ca umbra stejarului, pe care o adorăm; avem o Principesă pe care o iubim, o respectăm, o urmăm deoarece şi în inima Principesei este iubire pentru naţiune; avem un Principe care explică justeţea şi meritul aspiraţiei nepierdute în faţa efemerului, dându-ne înţelesul a ceea ce este destinat duratei trecătoare a impasurilor României, în raport cu ceea ce este destinat eternităţii patriei. De aceea, România nu este pierdută!  
 
ASR Principele Radu al României, făptuitor de cărări pentru paşii istoriei  
 
Pe 7 iunie e ziua Alteţei Sale Regale Principele Radu al României. O zi nevorbitoare în cuvânt, dar zugrăvitoare pe drumul timpului a splendorilor pragului cu flori şi soare al verii; o zi aniversară ce translează prezentul din canatul ferestrei spre orizont.  
Apar premonitorii sărbătorile princiare, ca speranţa ce nu se vede după spuse aruncate pe marea de cuvinte, ci după vârful de catarg al sufletului care se mişcă din depărtare spre malurile aşteptărilor. Aniversările princiare răzbat din adâncul istoriei, ca lumina orange, izbucnind pe piersică toamna, în toată culoarea concentrată a florii din care s-a născut, primăvara. Aniversările princiare sunt mirabil transfigurate în ceremonial strălucitor, ca o desăvârşire a reversului iubirii de ţară a Familiei Regale a României. De la Principele Carol I şi până azi, la Alteţele Lor Regale, Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu ai României, aniversările princiare translează fiecare an spre un sens magnific al timpului aurit în istorie aşa cum coacerea piersicii împlineşte opera de rodire, adunând în ea toată catifeaua şi mierea pământului.  
Într-un poem există actul pur al sufletului! O aniversare, ce domină pragurile vieţii fiecăruia e un poem. Iar pentru aniversările Alteţelor Lor Regale, poemul este martor al unui veac şi prin veac, al istoriei, nu peste, ci odată cu timpul fiinţei româneşti, nedatabilă în, ci deasupra epocilor.  
Pe 7 iunie, aniversării în act îi este dat să încununeze un principe. Aniversarea aceasta are un nume, iar numele însuşi e înnobilat şi înălţat, pentru că îl poartă şi îl cinsteşte un principe: Radu de România; aniversarea aceasta e exaltată de Principe şi radiază o lumină de zodie şi ritual al trecerii pe podul diafan al iubirii, de la ţărmurile dintre oameni, peste apa curgătoare a gloriei umane.  
Istoria asumată mâine de România va arde necruţător puzderia vital pământească şi va păstra oglinda timpului şi tapiseria epică a ridicării de pe genunchi a neamului românesc. Ceea ce astăzi săvârşeşte Alteţa Sa Regală Principele Radu al României sunt faptele zugrăvirii frescei mersului României spre demnitate, spre restaurare, spre libertate şi modernitate.  
Astăzi e scrisă pisania României de mâine. Astăzi se aştern cuvintele ei izbucnite din fapte şi faptele se urzesc în contemporaneitate din ardoarea unui principe despre care nu se ştie nici pe departe tot ce a făcut pentru România! Faptele au timpul lor de a apărea, de a se consuma, de a rodi şi numai după întreaga împlinire, de a fi văzute în tabloul în care le aşează istoria.  
Născut (Radu Duda), la 7 iunie 1960, la Iaşi, fiu al profesorului doctor René Duda şi al medicului Gabriela Costandache, soţul Alteţei Sale Regale Principesa Moştenitoare Margareta a României, creat Principe al României şi Alteţă Regală (2005), Alteţa Sa Regală Principele Radu al României are o biografie din care va rămâne remarcabil, în primul rând drumul croit din ziua întâlnirii cu Principesa. E un drum întrepătruns de ideal, dar niciodată pradă logicii de formalism, destin forţat şi convenţional. Alături de Principesă şi Familia Regală a României, din această zi, idealul Principelui are argumentul perceptibil în substanţa faptei, începând a lucra consecvent şi fructificator la ridicarea României între ţările civilizate vestice.  
Absolvent al Liceului Internat din Iaşi în 1979, apoi al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, în 1984, a urmat Colegiul Naţional de Apărare, seria a XI-a, în 2002 şi cursuri la Colegiul George C. Marshall, Garmisch, Germania (Senior Executives), septembrie 2003 şi John F. Kednnedy School of Gouvernment, Universitatea Harvard (Senior Executives in National and International Security), august 2004.  
Este colonel în Armata României şi doctor în Ştiinţe militare, (2006). Consilier al Majestăţii Sale Regelui Mihai I. Între 2002-2008, a fost Reprezentant special al Guvernului României.  
Are o carieră remarcabilă artistică în teatru, film şi televiziune, în ţară şi în Franţa, Belgia, Elveţia, Luxemburg, S.U.A., Israel, Macedonia şi Camerun. În anul 1993 a realizat primul proiect de terapie prin artă „Artécole”, pentru orfanii din România.  
Între 1997 şi 2002, ASR Principele a avut un rol important în cadrul vizitelor oficiale ale Regelui, pentru integrarea României în NATO şi UE, în Marea Britanie, Belgia, Spania, Luxemburg, Ţările de Jos, Norvegia, Suedia şi Danemarca. În perioada 1997-2001, Alteţa Sa Regală a însoţit pe Rege în călătoriile Majestăţii Sale în România, din cadrul evenimentelor „Turneul Mileniului”, al căror concept l-a creat.  
Din anul 2001, Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare Margareta, alături de Alteţa Sa Regală Principele Radu reprezintă Familia Regală a României în ocazii publice în Bucureşti, în ţară şi în străinătate. Începând cu anul 1999, ASR Principele Radu al României a susţinut peste trei sute de conferinţe despre România, în ţară, dar şi în Austria, Azerbaidjan, Belgia, Canada, Republica Cehă, Croaţia, Egipt, Elveţia, Emiratele Arabe Unite, Estonia, Finlanda, Franţa, Georgia, Germania, India, Iordania, Irlanda, Italia, Japonia, Letonia, Lituania, Marea Britanie, Maroc, Moldova, Olanda, Polonia, Senegal, Slovacia, Slovenia, Statele Unite, Suedia, Thailanda, Turcia şi Ungaria.  
Alteţa Sa Regală Principele Radu al României este şi autor de cărţi. A scris: „Dincolo de mască”, UNITEXT, 1997; „L’ame du masque”, Belgia, 1998; „Ana a României - un război, un exil, o viaţă”, Humanitas, 2000, 2005, 2008; „Michael of România - A Tribute”, Suedia-SUA, 2001; „Mihai al României”, Humanitas 2001 şi 2008; „Anne of România, A War, An Exile, A Life”, Fundaţia Culturală Română, 2002 şi Humanitas, 2006; „Kildine” (traducere românească a cărţii de poveşti a Reginei Maria a României), Corint, 2003, Şapte, Nemira, 2003; „The Royal Family of România”, Humanitas 2004 şi 2008; „Europa din noi”, Polirom 2005; „Persona”, Nemira 2006; „Palatul Elisabeta”, Humanitas 2006; „Biblioteca în flăcări”, Polirom, 2007; „Elena, portretul unei regine”, RAO, 2007; „Nunta de diamant”, Rao, 2008; „Coroana română”, Curtea Veche, 2009; „Altfel”, Polirom, 2009; „Provizoratul istoric”, Polirom, 2010; „Provisional România”, Litera, 2011; „Lumea Regelui”, Polirom, 2011; „Muzica Regelui”; Curtea Veche, 2011, „Anul Regelui”, Curtea Veche, 2011; „Maşinile Regelui”, Curtea Veche, 2012; „The King’s Year”, Curtea Veche, 2013; „Ana. Portretul Reginei”, Curtea Veche, 2013.  
Alteţa Sa Regală Principele Radu a acordat Înaltul Patronaj Federaţiei Române de Karate Tradiţional; Festivalului Internaţional EUROPAfest (Jeunesses Musicales); Şcolilor de Vară „Leaders România”; Concursului naţional şcolar „Basmele Reginei Maria”; Institutului euro-regional de cooperare culturală Iaşi; Cameratei Regale a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti; Simpozionului „Dimitrie Cantemir” al Colegiului Naţional „Cantemir”, Iaşi; Festivalului Internaţional de Film Bucureşti; Premiilor de Excelenţă Maraton ale Radio România Actualităţi; Asociaţiei „Iniţiativa Tinerilor pentru Modernizarea României”, Cluj; Observatorului European al Plurilingvismului (Paris, Franţa); Parteneriatului cultural „Istorie-Cultură în licee”, Focşani; Simpozionului anual studenţesc de la Universitatea de Ştiinţe Agricole Bucureşti; Federaţiei Române de Scrimă; Federaţiei Române de Tir cu Arcul; Institutului „Cantemir” la Universitatea Oxford; Corului Regal (Universitatea de Muzică din Bucureşti); Asociaţiei Studenţilor Economişti din România.  
Nu este impropriu de vorbit despre o unitate în sine, ca unitate generală a tuturor acţiunilor Alteţei Sale Regale Principelui Radu al României, iar ceea ce se întâmplă azi şi va avea consecinţe în posteritate, în raportul Alteţei Sale Regale cu ea, este o înnobilare directă, atât succesivă, cât şi reciprocă: Alteţa Sa Regală îşi dăltuieşte numele în veacul căruia îi este contemporan, iar veacul merge în istorie cu urmele Alteţei sale Regale, cel ce i-a făptuit cărări pentru paşi demni şi cu ideal!  
 
Poemul lumânărilor albe de nuntă  
 
Cele mai frumoase urme pe care le lasă timpul în relaţia ireversibilă dintre viitor şi trecut sunt ale iubirii!  
Iubirea elimină din viaţă ceea ce derivă din ce-i mai presus în obiectivitate. Deşi nu se proiectează în afara acestui câmp al conştiinţei, pentru cei ce se iubesc, timpul bate în ceasornicul chimic al inimii.  
La nunta lor, timpul pe care îl au mirii în conştiinţă nu e acelaşi cu timpul etern exact, e un timp separat în individualul şi exclusivul iubirii.  
Ce frumoase-s lumânările albe de nuntă! Sunt minunate ca eternitatea şi opera ei: viaţa! Frumuseţea lumânărilor albe de nuntă nu e precedată decât de frumuseţea crepusculului zilei văzut întâia dată în viaţă. Lumânările albe de nuntă iau toate privirile de la mediul vizual, într-un alai de rai nupţial în care valsează mireasa ca o lebădă, apărată cu spadele iubirii: crinii lumânărilor albe!  
Nunta Alteţelor Lor Regale Principesa Margareta şi Principele Radu ai României a configurat eternitatea şi întotdeauna ineditul nunţilor consfinţite şi înfrumuseţate în puterea iubirilor mari şi ireversibile. Lumea întreagă e înflorită de nunţi şi iubiri, fiecare surclasând pe celelalte în miraj; în fiecare nuntă şi în fiecare iubire domneşte tronul mirilor, la fiecare nuntă, mirii sunt suveranii lumii celor ce se iubesc!  
Iubirea este arhitectul Universului, nunţile sunt poemele iubirii, iar familia este sanctuarul ei!  
Ce frumoasă a fost, este şi va fi, etern, iubirea Alteţelor Lor Regale, Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu ai României...! Povestea de iubire a Alteţelor Lor Regale e o oglindă de argint în care iubirea se priveşte fermecată.  
Ce nuntă frumoasă, ce iubire mirabilă! Alteţele Lor Regale sunt un cuplu princiar ce dovedeşte că nu poate fi o oglindă mai fidelă a iubirilor fermecătoare, a frumuseţii iubirilor înstelate de luceferii ce-ntronează pe mirii de oriunde şi din toate timpurile, în cartea credinţei lumii, etern şi ireversibil ţinând aprinse lumânările albe ale nunţilor!  
La mulţi ani, Alteţele Voastre Regale!  
 
Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  
 
 
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Alteţa Sa Regală Principele Radu al României / Aurel V. Zgheran : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 893, Anul III, 11 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Aurel V. Zgheran
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!